În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!

Pacea să fie cu voi!

Excelență,

Distinse autorități,

Cucernici capelani,

Iubiţi frați și surori!

Ați venit la Roma și, într-un anumit fel, au venit și ceilalți membri ai unităților voastre. În urarea bun venit, adresez salutul meu tuturor membrilor – creștini și necreștini – ai Armatei, Forțelor Aeriene, Marinei, Gărzii Naționale Republicane și Poliției de Siguranță Publică din Portugalia. În mod special, îmi amintesc, în lumina lui Hristos Înviat, de cei doi tineri soldați ai Armatei care, vinerea trecută, și-au pierdut viața în timp ce, cu generozitate, asemenea bunului samaritean, se opreau pe drum pentru a oferi ajutor: îi încredințez Domnului, împreună cu familiile lor.

Având în vedere bunăstarea întregii Forțe Militare și de Securitate, a membrilor și familiilor acestora, a fost înființat Vicariatul acum 60 de ani, care a fost redenumit Ordinariatul Militar în 1981 și a avut primul său episcop acum 25 de ani. De aceea, ați dorit să veniți la Roma pentru a marca tocmai aceste aniversări. Fie ca Ordinariatul, aducând contribuția sa neprețuită la bunăstarea spirituală și la cunoașterea valorilor creștine, să continue să fie un spațiu de colaborare constructivă cu autoritățile statale, guvernamentale și militare.

Pentru cei care cred în Cristos, un pelerinaj în acest oraș reprezintă o ocazie unică de auto-reînnoire, recunoscând centralitatea lui Dumnezeu în propria viață și întărind credința prin rugăciunea la mormântul sfântului apostol Petru. În fiecare zi, fiecare dintre voi are nobila misiune de a apăra suveranitatea patriei și statul de drept, asigurând siguranța concetățenilor voștri și protejându-i de nedreptate. Aș dori, așadar, să vă repet acest îndemn al sfântului Paul: „Întăriți-vă în Domnul. […] Așadar stați drepți, încinşi la coapse cu adevărul şi îmbrăcați cu platoșa dreptății, având încălțăminte în picioare, fiți gata pentru evanghelia păcii” (Ef 6,10.14-15).

Întăriţi-vă în Domnul, asemenea sutașului care, în Cafarnaum, s-a apropiat de Isus. El cunoștea bine valorile după care vă ghidați viața: ascultarea, disciplina, renunțarea, loialitatea, camaraderia, dăruirea, responsabilitatea și curajul. În același timp, acel soldat simțea nevoia de Dumnezeu; știa că ființele umane nu sunt autosuficiente, ci aspiră la ceva mai mult, la ceva care le transcende. Având un slujitor care suferea îngrozitor, acest lucru l-a făcut să se apropie de Isus, care l-a asigurat că îl va vindeca. Dar el i-a răspuns: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, dar spune numai un cuvânt şi va fi vindecat servitorul meu! Căci şi eu sunt un om supus autorităţii; având soldaţi în subordine, spun unuia: «Du-te!», iar el se duce, şi altuia: «Vino!», iar el vine, şi servitorului meu: «Fă aceasta!», iar el face” (Mt 8,8-9). În această atitudine, este posibil să vedem cum centurionul prețuia ierarhia și cum această dimensiune a vieții sale cotidiene l-a condus la interpretarea relației sale cu Isus din Nazaret, pe care îl mărturisește drept Domnul său, Dumnezeul său. Uimit de aceste cuvinte, Isus a spus: „N-am găsit pe nimeni în Israel cu o credință atât de mare!” (v. 10). Dacă, pe de o parte, acest soldat era conștient de autoritatea sa, pe de altă parte, a arătat în fața Fiului lui Dumnezeu tăria credinței și curajul umilinței. În realitate, ființele umane, oricât de multă responsabilitate ar avea, oricât de multă putere ar exercita, oricât de ireproșabili ar fi, sunt mereu însetați de infinit și însetați de veșnicie. Or, infinitul și veșnicia sunt la îndemâna noastră în Isus Cristos: sunt un dar de la Domnul.

Excelență, dragi capelani, Biserica vă încredințează creșterea spirituală a armatei și poliției națiunii voastre. Primiți-i pe toți, ascultați-i, luminați-i cu înțelepciunea Cuvântului lui Dumnezeu, rămâneți alături de ei acționând în numele lui Cristos în celebrarea Sacramentelor, însoțiți-i pe fiecare fără a uita familiile lor. Din această slujire specifică a voastră vor ieși roadele creșterii personale în practica vieții creștine și revitalizarea spiritului de corp al Forțelor Militare și de Securitate pe care le serviți. Vă mulțumesc pentru apropierea pe care, ca buni păstori, o oferiți tuturor celor care îndeplinesc un serviciu atât de important, special și solicitant pentru binele Portugaliei și dincolo de ea. Mărturia voastră de iubire pentru Biserică și pentru ţară este un balsam care mângâie și dăruiește speranță.

Și, în final, vouă tuturor celor care ați venit aici, vreau să vă mulțumesc pentru stima, aprecierea și recunoașterea muncii desfășurate în Ordinariat. Fie ca Maica Domnului de la Fatima să vă însoțească în diferitele voastre misiuni, atât în Portugalia, cât și în străinătate. Bucuria Domnului să fie puterea voastră. Dumnezeu să vă binecuvânteze! Mulțumesc!

[Binecuvântare]

LEO PP. XIV

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu