Cardinalul Zuppi la Assisi: sfântul Francisc ne aminteşte că războiul nu este un destin

Președintele Conferinței Episcopale Italiene, la Liturghia de sărbătoarea Sărăcuţului din Assisi și a celui de-al optulea centenar al morții sale: într-o perioadă în care „suntem tentați și seduși de cultura puterii – vulgară, invazivă și înșelătoare”, totodată rodul unor „interese economice enorme” și al „naționalismului”, pacea „începe cu noi și este singurul viitor posibil”. Calea de urmat, așadar, este să ne dezarmăm „mâinile și inimile”.

„Numai dacă pacea este cu toți, există pace adevărată”. Omilia cardinalului Matteo Maria Zuppi a început cu o privire asupra unei lumi marcate „de războaie teribile, de nebunie care înnebunește oamenii”, astăzi ca și în urmă cu secole. Liturghia din această dimineață a fost celebrată la Assisi, la sărbătoarea sfântului Francisc și la al optulea centenar al morții sale, care a avut loc pe 3 octombrie 1226, la Porziuncola. Liturghia a fost celebrată de monseniorul Felice Accrocca, episcop de Assisi-Nocera Umbra-Gualdo Tadino și Foligno, alături de miniștrii Ordinului Fraților Minori Conventuali și de cardinalul Ángel Fernandez Artime, legat papal pentru bazilicile papale din Assisi. În bazilica „Sfântul Francisc”, plină de credincioși, au fost prezenţi șeful statului italian, Sergio Mattarella, și autorități instituționale din întreaga Italie, al cărei sfânt patron este sfântul Francisc împreună cu sfânta Ecaterina de Siena, precum și din mai multe țări. În cuvintele arhiepiscopului de Bologna și președintelui Conferinței Episcopale Italiene (CEI), Sărăcuţul din Assisi a fost amintit ca o „imagine vie a lui Cristos”, „plin de bucurie”, „un poet al vieții” și un cântăreț al „frumuseții în întregime umane și divine a creației”.

Nimeni nu este pierdut, nici măcar duşmanul

Fratele Francisc, în figura sa mereu actuală, care ne inspiră să mergem împotriva curentului și să cultivăm reconcilierea, așa cum a amintit Papa Leon al XIV-lea în timpul vizitei sale pastorale la Assisi în august anul trecut, „ne ajută să vedem” prezența Domnului care, a reflectat cardinalul, ne împinge să „facem voinţa sa”, conform căreia nimeni nu este pierdut, „nici măcar dușmanul”.

Apoi o mulțumire din inimă și multiplă, pe urmele Cântării Creaturilor: „Lăudat să fi pentru că fratele Francisc continuă să ne dea pace și să fim făcători de pace, să o ducem acolo unde este violență, ură, neînțelegere. S-a dezbrăcat de tot pentru a fi dezarmat”, a amintit cardinalul Zuppi, reflectând asupra unui timp, cel „amenințător” în care trăim, în care „suntem tentați și ademeniți de cultura puterii, vulgară și invazivă, înșelătoare, tot rezultatul accentului deplasat și al intereselor economice dezvăluite și enorme, al naționalismelor, al unor campanii de distrugere care creează dușmanul în loc să caute ceea ce unește”. Calea, deci, este de a dezarma „mâinile şi inima”.

Simplitate, dar nu superficialitate

El, Francisc, „cel umil”, este capabil să „dezumfle”, prin curtoazie și „fără nicio aroganță”, „aroganța celui puternic; vorbește tuturor deoarece credința sa nu este împotriva nimănui, ci împotriva iubirii față de toți”. În simplitatea sa, care nu este „superficialitate sau sclavie a aparențelor”, se află esențialul, „care este invizibil pentru ochi, dar care face totul vizibil, adevărat, prețios, luminos, chiar și boala și întunericul descurajant și teribil al morții”. Și ne amintește că „singura rațiune de a căuta” este cea a păcii și a dreptății, „pentru că numai acestea permit găsirea și apărarea tuturor rațiunilor” și că războiul „nu este destin și pacea începe cu noi și este singurul viitor posibil”. Francisc, subliniază președintele Conferinței Episcopale Italiene, „scrie liderilor națiunilor pentru ca aceștia să poată alege pacea. Nu este timp de pierdut, pentru că suferința este enormă, dezbinătorul continuă să complice soluțiile, înșeală mințile, îi face pe oameni să creadă – ce înșelător! – că pacea se găsește cu arme și nu cu dialog și lege”.

Însă mesajul fratelui Francisc, săracul care „îi îmbogățește pe alții”, ajunge la noi pentru a ne face să înțelegem „că nu vom fi niciodată înstăriți dacă posedăm, ci numai dacă dăruim, pentru că totul este al nostru dacă iubim”: a iubi înseamnă a dărui, a observat cardinalul Zuppi, și „nu există bucurie fără a-i face pe alții fericiți, începând cu săracii”. De aici și un îndemn de a „ne atașa de săraci nu ca de un obiect de interes, ci ca de fratele nostru”: nu este un sacrificiu, ci o „experiență de iubire”.

Municipalitățile Italiei

Sfântul Francisc, a continuat el la sfârșitul „acestui extraordinar al optulea centenar”, ne ajută și pe noi să „descoperim și să redescoperim cele mai profunde și comune rădăcini” ale Italiei, „care ne fac umani și plini de o cultură care vine de la Cristos și conduce la Cristos, pe care trebuie să o hrănim cu rugăciune și slujire, posibilă pentru toți”. Așa cum a făcut el însuși, „un mic frate universal” care „a vrut să ajungă la toți și s-a simțit acasă peste tot, și toți s-au simțit acasă cu el”. „Să nu-l reducem pe sfântul Francisc la noi înșine, ci să-l urmăm pentru a simți lumea și fiecare popor ca fiind ale noastre”. Francisc, în cele din urmă, „cere numai făcători de pace și arhitecți umili”, care să ne ajute cu curaj „să trăim împreună, întăriți de lege și nu prin impunerea legii forței”.

Uleiul și lampa

La începutul celebrării are loc ofranda de ulei, anul acesta de către Regiunea Umbria, și aprinderea lămpii votive a municipalităților din Italia, care arde lângă mormântul sfântului, de către primarul orașului Assisi, Valter Stoppini.

Discursuri ale președintelui Mattarella și ale fratelui Moroni

Apoi, în final, discursurile din Loja Sacrului Convent, prezentate celor adunați în piața din fața bazilicii de către fratele Giulio Cesareo, directorul Biroului de Comunicare al Conventului. „În aceste vremuri marcate de războaie fără sens și crude, de atâta violență, manipulare și aroganță, așa cum a spus Leon al XIV-lea acum câteva zile, speranța este ca soarele lui Francisc să poată lumina lumea, să convertească mințile împietrite de ură și să indice calea către pace, speranță și coexistență senină și fraternă”, a reflectat președintele Republicii Italiene, Sergio Mattarella.

În discursul său, concentrându-se asupra figurii sfântului din Assisi, șeful statului a observat că, de-a lungul timpului, „farmecul și carisma sa nu s-au diminuat în niciun fel, care trăiesc mult dincolo de granițele Italiei și ale creștinismului însuși, al cărui fiu și figură eminentă este, un profet al păcii, iubirii și respectului pentru creație”. Învățătura sa, a continuat el, este „o moștenire universală pentru femeile și bărbații din toate timpurile și din toate latitudinile, credincioși sau necredincioși, creștini sau adepți ai altor religii”. Pe de altă parte, comunitățile franciscane duc viața călugărească „în afara solemnității mănăstirilor și în țesătura urbană și socială” a timpului lor, „atât de nevoiașe de angajare și prezență, întruchipând un ideal de sărăcie evanghelică și apropiere de săraci care a lăsat o amprentă profundă asupra societății medievale, deschizând calea pentru noi forme de solidaritate, noi criterii pentru relațiile umane”. De aceea, a remarcat el, „Francisc apare pe bună dreptate și ca un precursor al sfinților sociali”. El a cerut „numai” să trăiască în sărăcie, pace și bucurie alături de frații și surorile sale, urmându-l pe Cristos și „trăind mesajul Evangheliei, invitând privilegiul sărăciei evanghelice, un îndemn care l-a diferențiat de mișcările populiste ale vremii. Datorită acestei alegeri radicale și șocante în ochii lumii, omul care a dorit pentru sine și adepții săi umilul nume de Frați Minori a devenit una dintre cele mai semnificative, mai cunoscute și mai iubite figuri din istoria universală”.

La rândul său, custodele Sacrului Convent, fratele Marco Moroni, a îndemnat toată lumea să protejeze „întotdeauna” demnitatea fiecărei persoane, „fără distincție” și a anunțat că, în colaborare cu autoritățile locale, a lansat „o propunere pentru un proiect emblematic care va rămâne în memoria centenarului”: crearea unui hospice pediatric în cadrul rețelei regionale de îngrijiri paliative din Umbria.

Celebrările

Anterior, noaptea din Assisi fusese luminată de cele aproximativ 3.000 de persoane care au participat la „Drum cu sfântul Francisc”, un itinerar pietonal, cu cântece și rugăciuni, cateheză și reconstituiri istorice, care parcurge etapele transportării sicriului sfântului Francisc în 1226, de la locul morții la locul înmormântării, de la „Santa Maria degli Angeli” la bazilica „Sfântul Francisc”. La miezul nopții, sunetul clopotelor tuturor bisericilor din Assisi a introdus celebrarea euharistică prezidată de cardinalul Ángel Fernandez Artime. În omilia sa, cardinalul a reflectat asupra „mesajului mai profund” al trecerii la Domnul a sfântului Francisc: „A trăi bine înseamnă a învăța, zi de zi, să murim față de noi înșine pentru a aparține tot mai mult lui Cristos”. Pentru că, în cele din urmă, „lucrurile pe care le posedăm, succesele, imaginea pe care am dat-o despre noi înșine” nu vor conta. „Iubirea va rămâne. Cristos va rămâne. Francisc moare sărac, dar moare bogat în singura bogăție care nu moare niciodată: Domnul”. De aici un imbold de a „reveni la esențial”, punându-l pe Cristos „în centru”, învățând „să avem încredere în Dumnezeu”, trăind „cu mai puțin atașament față de lucruri și mai multă atenție față de persoane”. Așadar, în zorii acestei dimineți, o altă Liturghie pentru comunitatea fraților a fost prezidată de fratele Carlos Alberto Trovarelli, ministru general al Ordinului Fraților Minori Conventuali. Într-un mesaj către întregul Ordin, fratele Trovarelli i-a îndemnat pe toți să ceară „harul de a ști să își asume riscuri”, astfel încât viața să fie „o oglindă a lui, sfântul din Assisi, care, dezbrăcându-se de toate”, a permis Duhului Domnului „să facă să înflorească în el bucuria perfectă și acea primăvară a credinței, pe care, chiar și astăzi, o mulțime de bărbați și femei din întreaga lume o recunosc și o admiră”.

De Giada Aquilino

(După Vatican News, 4 octombrie 2026)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu