1 ianuarie 1300. Este seară. În rândul străzilor din Roma se ridică o gălăgie care devine tot mai puternică. Există mulţi oameni care aleargă, merg repede: merg spre bazilica „Sfântul Petru”. Bărbați şi femei animați de speranţă, nerăbdători să ajungă în grabă. Ajunși acolo, aşteaptă. Gălăgia devine zgomot. Romanii cer ca Papa să dea o indulgență plenară.

Martor ocular

Cu privire la originile Jubileului avem un martor de excepție: Jacopo Caetani degli Stefaneschi, cardinal care a văzut şi a trăit primul An Sfânt din istoria creştină, cel din 1300 convocat de Papa Bonifaciu al VIII-lea, şi a scris despre el în opera sa, De centesimo seu iubileo anni liber. Stefaneschi a fost canonic la „Sfântul Petru”, apoi cardinal diacon de „San Giorgio al Velabro”. Cunoaștem şi chipul său, reprezentat în polipticul care poartă numele său, comandat, împreună cu alte opere care s-au pierdut, artistului cel mai important din timpul său, Giotto. Polipticul este o capodoperă şi destinat probabil pentru altarul major al bazilicii „Sfântul Petru”.

Cardinalul era om foarte cult, bogat şi puternic care a fost în slujba lui Celestin al V-lea mai întâi, apoi a Papei Bonifaciu al VIII-lea. A trăit la cumpăna a două secole şi a scris câteva opere cu caracter istorico-cronistic. Şi urmând relatarea sa putem să reconstruim excepţionalitatea momentului şi să explicăm transparent procesele sociale şi culturale care au determinat nașterea sa.

Cronica organizării Jubileului

Profesorul Agostino Paravicini Bagliani, istoric şi antropolog cultural, ne însoţeşte să revedem acel an memorabil: „Textul lui Stefaneschi este foarte important pentru că a fost martor ocular. Avem norocul să posedăm relatarea sa în care cardinalul notează dat: este 1 ianuarie 1300. Trecerea de la un secol la altul face să se nască în popor ideea că Papa va putea să acorde o indulgență plenară”, spune Paravicini, care continuă: „Romanii, la apusul zilei, aleargă spre bazilica Sfântul Petru: sunt în așteptarea indulgenței. Acesta este punctul de plecare. Bonifaciu al VIII-lea nu se află în bazilica Sfântul Petru, ci locuieşte în palatul papal care în acea vreme este încă la Lateran. În acea zi nu se întâmplă nimic”. Este o mare așteptare. După câteva zile, la 17 ianuarie, este o altă manifestație importantă a poporului roman, procesiunea Veronicăi, adică a feței lui Cristos imprimată pe vălul purtat de femeia întâlnită de-a lungul urcuşului la Calvar, relicvă care era venerată în bazilica Sfântul Petru, aminteşte cardinalul Stefaneschi în memoriile sale. „În timpul acelei procesiuni, în prezența Papei, din nou se ridică o mare fervoare populară pentru a cere o indulgență plenară. Bonifaciu al VIII-lea începe să facă investigații, încearcă să afle dacă a fost un alt Jubileu înainte de 1300. Stefaneschi ne relatează asta în mod precis: Papa spune să se facă investigații şi în arhive nu găsește nimic, dar tot el la un moment dat decide”, conclude profesorul Paravicini.

Un sentiment emotiv devine instrument canonic

Aceasta este marea operațiune a lui Bonifaciu al VIII-lea: să înțeleagă că exista o așteptare, o fervoare populară care cerea indulgența plenară. Papa transformă acest sentiment emotiv într-un adevărat instrument canonic: Jubileul este convocat prima dată la Lateran şi a doua oară, în mod mai oficial, la 22 februarie, în ziua sărbătorii catedrei Sfântului Petru. De la 22 februarie 1300 până la începutul anului următor se desfășoară Jubileul, primul jubileu creştin. Este vorba de o mare operațiune spirituală şi eclezială care mărturiseşte marea capacitate a lui Bonifaciu al VIII-lea că a știut să furnizeze un instrument, că a știut să coboare așteptarea populară într-un concept foarte precis care ajunge, întocmai, în Jubileu”, conclude istoricul Paravicini. În fiecare schimbare de secol se provoacă temeri, speranțe, așteptări şi mai ales voinţă de schimbare, se naște dorința de reînnoire, de purificare, de a reporni de la zero. În zorii anului 1300 toate acestea se traduc în această „invenție”.

Rolul apostolilor Petru şi Paul

Cu bula Jubileului din 22 februarie, Antiquorum Habet Fida Relatio, credincioşii vor putea dobândi indulgența plenară după ce vizitează cele două mari bazicili ale sfântului Petru şi a sfântului Paul. „Şi este interesant acest lucru”, spune Paravicini, „pentru că Petru şi Paul sunt cei doi apostoli romani prin excelență, pe care se întemeiază şi autoritatea pontificală, însăși papalitatea, așadar are şi un caracter profund simbolic. Această dublă prezență a lui Petru şi Paul, în primul Jubileu al lui Bonifaciu al VIII-lea, depășește orice lucru. La început credincioşii trebuiau să meargă în aceste două bazilici şi semnificaţia sa nu este o reducţie ci dimpotrivă scoate în evidență marea autoritate a celor doi apostoli Petru şi Paul”.

De fapt, bula afirmă: „… vor merge la aceste bazilici cu reverenţă şi cu adevărat căiți şi spovediţi, şi celor care într-adevăr se vor căi în acest al o sutălea an şi în fiecare al o sutălea an din viitor, li se va acorda nu numai deplina şi foarte larga, ci foarte deplină iertare a păcatelor lor. Stabilim că aceia care vor să fie făcuți părtași de asemenea indulgență acordată de Noi merg la aceste bazilici, dacă vor fi romani cel puţin timp de treizeci de zile continue sau intercalate şi cel puţin o dată pe zi; dacă după aceea vor fi pelerini sau străini, să facă în acelaşi mod timp de cincisprezece zile”.

Cifre simbolice

Bonifaciu al VIII-lea este Papa schimbării de secol. El are în minte numărul 100, o cifră simbolică foarte importantă. De altfel, Jubileul este definit tehnic ca „Jubileul de o sută de ani”. Papa poruncește în bulă că Jubileele viitoare vor fi celebrate la fiecare o sută de ani. Jubileul iudaic cădea, conform Vechiului Testament, la fiecare 50 de ani, dar Bonifaciu al VIII-lea nu-l ia ca model şi propune un centenar al său. De fapt această decizie a Pontifului nu este menţinută pentru că deja în 1350, urmând întocmai ritmul din Vechiul Testament al jubileelor ebraice, se celebrează al doilea jubileu creştin, la numai cincizeci de ani după 1300. Suntem în epoca papalității la Avignon. Papa care convocă Jubileul din 1350 este Clement al VI-lea şi face asta şi el răspunzând la rugămintea romanilor care cer asta la acea dată.

Momentele importante din primul An Sfânt

Profesorul Paravicini ilustrează apoi momentele importante ale anului jubiliar: „În cursul primului Jubileu, Bonifaciu al VIII-lea face patru celebrări publice: la 22 februarie – dacă nu se ține cont de cea precedentă din Lateran – o a doua celebrare în Joia Sfântă, a treia la 18 noiembrie şi o ultimă la începutul anului 1301. Așadar sunt relativ puține ceremoniile publice şi pentru că anul 1300, probabil din cauza motivelor legate de sănătatea Papei Bonifaciu al VIII-lea, este anul în care Papa petrece mai mult timp în afara Romei, în orașul său natal Anagni. Este curios dar este o realitate de fapt: 1300 este un an «mai puţin roman» pentru Bonifaciu al VIII-lea. Imediat după Joia Sfântă pleacă şi merge la Anagni şi ambasadorul aragonez care ne-a lăsat multe note importante pentru epocă şi pentru că era un martor ocular. De fapt, la 2 noiembrie, abatele de Foix îi scrie lui Frederic al III-lea, rege de Aragona: «Papa şi toţi cardinalii se simt bine; mai mult, Papa, de trei ani n-a mai fost într-o sănătate aşa de bună ca acum»”. Din aceste cuvinte, afirmă profesorul Paravicini, „înţelegem că foarte probabil Bonifaciu al VIII-lea a fost mulţi ani în afara Romei retrăgându-se în palatul din orașul său natal probabil din motive de sănătate. Se atestă întoarcerea sa cu ocazia ceremoniei din 18 noiembrie, sărbătoarea dedicării bazilicilor Sfântului Petru şi a Sfântului Paul. Asta ne spune şi despre importanţa mare a celor două sărbători ale apostolilor romani”.

Un eveniment neprogramat

În timpul Jubileelor a exista mereu un aflux enorm de pelerini. Istoria în timpul Jubileelor ne demonstrează necesitatea de a construi sau a mări edificiile şi îndeosebi bazilici. Ştim că era necesar să se aducă modificări viabilităţii. Însă în timpul Jubileului lui Bonifaciu al VIII-lea nu pare să fi exista lucrări edilitare. Conform profesorului Paravicini, din motive documentare legate de o epocă relativ antică, „se poate spune că anul jubiliar a atras foarte mulţi credincioşi din toată Europa. Desigur, nu este posibil a cuantifica nici măcar în mod de ipoteză numărul credincioșilor veniţi la Roma. Cu siguranță a fost un mare eveniment pentru oraș, dar lucrări edilitare n-au fost pentru că a fost un eveniment neprogramat. Bonifaciu al VIII-lea a fost aproape luat prin surprindere. La 1 ianuarie încă nu știa dacă va fi un Jubileu. Decizia a venit între 1 ianuarie şi 22 februarie, motiv pentru care mari lucrări urbanistice nu erau posibile. Există un singur exemplu, dar nu este total sigur, care este vestita Lojă pe care Bonifaciu al VIII-lea a construit-o pe Palatul Vatican, unde era o inscripție care după aceea a fost citită la începutul secolului al XVII-lea de erudiți romani, conform cărei a fost construită în anul 1300. Şi este una din motivațiile pentru care a fost pusă în relație cu Jubileul, dar obiectiv nu este complet sigur”, conclude Paravicini.

Urmă a unor măsuri dispuse pentru a favoriza circulația mulțimii enorme care venea la Roma şi care literalmente se îngrămădeau pe străzi îndreptându-se spre bazilica Sfântul Petru provine de la un personaj ilustru, Dante Alighieri, care a fost la Roma ca pelerin din Anul Sfânt. În Infernul (XVIII 28-33) compară sensul dublu de circulație al osândiţilor cu acela al pelerinilor care mergeau şi se întorceau de la Sfântul Petru trecând podul de lângă Castel Sant’Angelo:

… Precum pentru-mbulzeală mult aflară

romanii-un mod de-a circula pe punte,

în anul jubilar şi-aşa aşezară

 

să aibă toţi, pe-o lature,-a lor frunte

spre Sanct-Angel câți spre dom mergeau;

iar pe-altă parte-acei ce merg spre munte.

Vălul Veronicăi

În timpul Jubileelor, relicvele au jucat un rol fundamental şi vălul Veronicăi este desigur cea mai vestită, care atrăgea la Sfântul Petru pelerinii, ca dovadă tangibilă a pătimirii lui Cristos, pe locul sfânt unde tradiția găsea locul martiriului şi al îngropării al apostolului Petru. În 1300, conform lui Paravicini, Veronica nu a avut un rol deosebit îi a-i sugera lui Bonifaciu al VIII-lea crearea conceptului propriu de Jubileu şi de indulgență plenară. În cursul secolului al XIV-lea şi desigur după aceea al secolului al XV-lea imaginea Veronicăi a avut o răspândire foarte mare, fie reprodusă pe pergament cât şi prin tipărituri după aceea. „Răspândirea Veronicăi în ultimele secole din Evul Mediu şi din epoca modernă este legată fără îndoială de Jubilee dar nu în mod deosebit de cel din 1300. Nu există multe alte relicve, şi pentru că Jubileul este legat de cele două bazilici a Sfântului Petru şi a Sfântului Paul. Aceasta din urmă, îndeosebi, nu are o legătură precisă cu relicve de mare popularitate. Cea mai importantă este în bazilica Sfântul Petru şi este Veronica, dar la început nu există această legătură puternică, sau măcar izvoarele nu atestă asta. Desigur, în cursul secolelor şi mai ales al Jubileelor următoare este evident că relicvele romane jucau un rol foarte important”, conclude Paravicini.

Roma, nou Ierusalim

„Bonifaciu al VIII-lea a fost indus să creeze acest mare instrument spiritual al Jubileului creştin probabil şi pentru că niște ani înainte, în 1291, cu căderea lui Acra, se încheie cel puţin pentru acea perioadă marele vis al cruciadelor şi într-un anumit sens Roma devine, cu Jubileul creştin, un nou Ierusalim, dobândește o nouă centralitate în cadrul domeniului spiritual. Şi cred că această coincidență între sfârşitul cruciadelor medievale, cu căderea lui Acra, şi sfârşitul Regatului din Ierusalim, este o trecere extrem de importantă”, afirmă Agostino Paravicini.

Importanţa numerelor în lumea medievală

Profesorul reflectează: „Se mai poate adăuga că Bonifaciu al VIII-lea știa, cel puţin Stefaneschi știa asta şi o spune, că a fost al două sutele Papă. Şi probabil şi acest simbolism al numerelor pe de o parte, anul centenar, pe de altă parte faptul de a fi al două sutelea Papă, a contribuit, mult, şi pentru că simbolismele şi numerele simbolice contează mult în Evul Mediu şi faptul că a decis că Jubileele viitoare vor trebui să aibă un ritm centenare este probabil legat şi de faptul că el ocupa numărul 200 în succesiunea apostolică în seria legitimă a papilor, a pontifilor romani”.

De Maria Milvia Morciano

(După Vatican News, 23 aprilie 2024)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu