Nunțiatura apostolică rămâne la Kiev. Găsit telefonic de agenția SIR este nunțiul apostolic în Ucraina, mons. Visvaldas Kulbokas, spune acest lucru. „Mă aflu în nunțiatura din Kiev”, povestește el. „Suntem într-unul din cartierele centrale ale orașului. Suntem aici cu doi colaboratori şi comunitatea de călugăriţe care asistă nunțiatura. Am adunat câteva provizii deja înainte de acțiunea de război ca şi cea mai mare parte a locuitorilor din Kiev, deşi mulţi nu credeau că situația se va putea precipita în acest mod. Așadar vom avea pentru ceva timp alimente şi apă, desigur nu pentru timp foarte lung. Problema crizei umanitare grave deja se pune pentru unii şi treptat cu trecerea zilelor se va extinde la tot orașul Kiev dar şi la Kharkiv, Odessa, Mariupol, Kherson, situația este asemănătoare”.

Așadar sunteți preocupați pentru proviziile de hrană şi apă?

Da, această problemă este destinată să se agraveze. Încă de la început eram în realitate foarte îngrijorat pentru cel care este bolnav şi fragil. Cum reușește să se îngrijească în aceste situaţii? Mai ales pentru cel care nu a putut nici nu a avut forţa de a se evacua şi a rămas. Există îngrijorare şi pentru gravide. Există atâția copii născuți în refugiile subterane, fără nicio asistență specializată. Drama este puternică.

La asta se adaugă bombele. Cum a fost noaptea trecută?

În orice caz trebuie recuperate forţele şi am găsit deci locuri pe care le evaluăm relativ mai protejate în cazul unui atac cu rachete. Așadar dormim pe saltelele pe care le-am așezat în unele puncte, chiar şi în beci. Şi liturghia o celebrăm într-un loc pe care-l considerăm mai sigur. Însă țin mereu cu mine rucsacul cu cele esențiale: un pic de apă, documentele, telefonul, pentru a fi gata pentru orice.

Deci voi ca nunțiatură, drept corp diplomatic al Sfântului Scaun, aţi decis să rămâneți la Kiev. De ce?

Pentru că nu suntem numai o ambasadă. Eu îl reprezint aici pe papa pe lângă Ucraina, dar şi pe lângă popor şi pe lângă Bisericile din Ucraina. Am nu numai obligația, ci şi posibilitatea de a fi aproape de oameni. Așadar locul meu este aici. Desigur, dacă am vedea că omenește este imposibil să rămânem, s-a pune problema dar pentru moment dacă reușim să stăm aici, noi nu ne mișcăm.

Prezența nunțiaturii devine astfel prezența simbolică a papei Francisc în inima acestui război.

Da, şi asta are o semnificație foarte puternică şi pentru mine. Pentru că stând aici, într-un fel, putem simți drama celor care îndură focul armelor, frigul, pericolul, rănile şi chiar moartea. Dar putem percepe foarte puternic şi solidaritatea între ucraineni, de toate confesiunile şi religiile. În fiecare zi mă sună asistentul muftiului care întreabă dacă avem mâncare şi apă suficiente sau necesitatea de a primi pe cineva. Acelaşi lucru îl fac catolicii în biserici şi la fel ortodocșii, evreii. Așadar există atâta solidaritate şi a vedea această unitate este o experienţă foarte frumoasă şi foarte puternică. Apoi la asta se adaugă o solidaritate foarte puternică ce vine din exterior, a celor care se roagă pentru pace, pentru noi care suntem aici. Şi a celor care se gândesc la noi, care cu inima se simt aproape de noi. Este ca şi cum am fi, în aceste zile, capitala spirituală a lumii unde se reunește pe de o parte drama, dar pe de altă parte şi răspunsul foarte frumos al omenirii.

L-am urmărit pe papa Francisc în acțiunea sa diplomatică, şi cu gesturi neașteptate. Cum aţi califica astăzi diplomația papei şi cum au fost primite inițiativele sale în Ucraina?

Foarte mulţi m-au sunat şi mi-au cerut să transmit papei o recunoștință imensă pentru atenţia, pentru rugăciunea precum şi pentru tentativele făcute care nu sunt numai diplomatice dar sunt şi umane, ca păstor. Papa este cu siguranță aproape de Ucraina care suferă, însă este aproape de toţi. Papa a spus că războiul trebuie oprit mereu, niciun motiv nu poate justifica războiul. Războiul este o lucrare a diavolului şi trebuie făcute deci toate eforturile posibile pentru a-l opri. Al doilea lucru este că suntem toţi fraţi şi lucrarea Bisericii este să-i reconcilieze pe toţi. Să semene nu ura ci iubirea, fraternitatea. Urez tuturor să se unească la această misiune de condamnare a războiului şi de unire spirituală şi împăciuitoare cu toţi.

Astăzi, începutul Postului Mare şi Miercurea Cenușii, se celebrează Ziua de rugăciune şi post pentru pace. Cu ce spirit o veți trăi astăzi la Kiev?

Astăzi avem o zi foarte importantă, la invitaţia papei Francisc. Este Ziua de rugăciune pentru pace care este întărită de faptul că se celebrează la începutul Postului Mare, în Miercurea Cenușii. Este o rugăciune de implorare foarte umilă, de convertire. Uneori noi avem îndoiala cu privire la rugăciune, ca şi cum ar fi o implorare numai personală. Rugăciunea nu este numai asta: este solidaritate şi a celui care nu este credincios, este apropiere, este fraternitate. Contribuie la pace pentru că distruge înseși fundamentele războiului. Elimină aroganţa, lipsa de responsabilitate. Generează convertire, ne încredinţează spiritul de umilinţă. Rugăciunea ne unește fie cu Dumnezeu fie între noi toţi şi în rugăciune devenim din nou în Dumnezeu fiii săi şi fraţi unii pentru alţii, atenți, solidari, milostivi, drepți, corecți, plini de respect şi de iubire. Şi atunci când Dumnezeu ne vede aşa, nu poate să rămână indiferent şi să nu ne dea în dar pacea.

De M. Chiara Biagioni

(După agenția SIR, 2 martie 2022)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu