Într-un document de poziție, COMECE intervine în dezbaterea publică privind cazul referitor la dieceza de Gand în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, argumentând că registrele de botezuri nu sunt liste ale membrilor Bisericii. În centrul cazului se află relația dintre protecția datelor cu caracter personal, libertatea religioasă și valoarea istorico-juridică a arhivelor bisericești.

Comisia Conferințelor Episcopale ale Uniunii Europene (COMECE) a publicat un document de poziție privind aspectele juridice cheie legate de „cazul C-12/25 Bisdom Gent”, aflat în prezent pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene. Cazul implică dieceza belgiană de Gand și se referă la cazul unor persoane botezate care au solicitat ulterior eliminarea tuturor referințelor la ele din registrele de botezuri ale Bisericii romano-catolice. În loc să șteargă complet datele cu caracter personal aferente, dieceza a adăugat o notă marginală în sensul că persoana respectivă a părăsit Biserica catolică. O instanță belgiană a întrebat Curtea de Justiție a Uniunii Europene dacă, în temeiul Regulamentului general privind protecția datelor (RGPD), există un drept la ștergerea datelor cu caracter personal (așa-numitul „drept la uitare”) din registrul de botezuri și dacă o notă marginală din partea Bisericii ar putea constitui un răspuns acceptabil din punct de vedere juridic la astfel de solicitări. COMECE a decis să participe la dezbaterea publică și a publicat un document pe această temă.

Documentul a fost redactat în lumina discuțiilor purtate în cadrul Comitetului pentru Afaceri Juridice al COMECE și ca răspuns la solicitările Conferințelor Episcopale ale UE. „Hotărârea pe care Curtea de Justiție a UE o va emite în acest caz – au explicat experții COMECE pentru SIR – va avea un impact profund asupra vieții Bisericii în toate statele membre ale UE”.

„Acest lucru a determinat Secretariatul COMECE să comenteze public implicațiile cazului, respectând pe deplin rolul Curții de Justiție a UE”. Este un document extrem de tehnic și oportun, inclusiv pentru că – conform comunicatului de presă însoțitor – „abordează mai multe elemente de mare importanță pentru cazul în cauză”. Printre aceste elemente se numără practica de a nota dorințele părții interesate în marginile registrelor de botezuri și dacă astfel de adnotări pot duce la concluzia că registrele de botez sunt „liste de membri” ai Bisericii. Documentul subliniază că registrele de botezuri nu pot fi considerate ca atare și că adnotările „răspund unor nevoi și interese care nu derivă din Dreptul Canonic și, așa cum s-a subliniat recent în cercurile academice, constituie pur și simplu o implementare spontană de către Biserică a cerințelor care decurg din dreptul civil”. În document, COMECE explică natura și caracterul registrelor de botezuri, subliniind „impactul pe care anularea lor l-ar avea asupra acțiunilor viitoare din cadrul Bisericii, împiedicând verificări vitale pentru îndeplinirea misiunii sale”.

După ștergerea datelor, o persoană deja botezată nu numai că putea solicita din nou botezul (un sacrament unic, nerepetabil și pe viață), dar, dacă era deja căsătorită, putea îndeplini acte rezervate persoanelor necăsătorite (de exemplu, contractarea unei noi căsătorii, primirea hirotonirii preoțești sau depunerea voturilor perpetue într-un institut călugăresc).

Documentul reamintește că registrele de botezuri pot fi utilizate ca „sursă de probă în procedurile civile”. Sunt furnizate mai multe exemple naționale care demonstrează relevanța registrelor de botezuri ca probă în cazuri juridice, de la moștenire la cetățenie, de la înregistrarea nașterii la accesul la pensii și revendicări de proprietate. Documentul COMECE subliniază, de asemenea, impactul potențial al ștergerilor din registrele de botezuri asupra drepturilor și intereselor terților (părinții persoanei botezate, nașii și celebrantul, precum și în cazurile legate de căsătorie).

Unul dintre punctele centrale ale documentului COMECE este „rolul crucial al libertății religioase”. Acesta reiterează că „înregistrarea botezurilor reflectă o realitate teologică, nu doar administrativă” și reafirmă că nu există limitări ale libertății persoanelor botezate care doresc să se distanțeze de Biserică sau ale libertății de a nu participa la practici religioase etc. Este, de asemenea, evidențiată legătura strânsă dintre cazul în cauză și respectarea relațiilor Biserică-stat la nivel național. Documentul subliniază că ar fi „problematic dacă natura și caracterul registrelor de botezuri ar fi redefinite de o instanță civilă ca liste de membri”. Acestea constituie „o sursă istorică de o valoare considerabilă pentru reconstrucția comunității ecleziale, dar și pentru viața socială a comunităților locale și sunt de mare importanță, printre altele, pentru cercetarea genealogică”. Documentul încheie subliniind că „cazul C-12/25 Bisdom Gent”, aflat în prezent pe rolul Curții de Justiție a UE, privește mai mult decât păstrarea anumitor date cu caracter personal de către Biserică. „De asemenea, ridică întrebarea mai profundă despre cât de mult poate obliga legislația europeană privind protecția datelor o Biserică să schimbe modul în care își exprimă credința în mod vizibil și legal”.

De M. Chiara Biagioni

(După Agenția SIR, 4 septembrie 2026)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu