De la „El jesuita”, scris în 2010, la „Il Pastor”, volumul în apariție în Argentina. Francesca Ambrogetti, fostă responsabilă a ANSA în ţara sudamericană, şi Sergio Rubin, de la cotidianul El Clarin, revin asupra figurii lui Jorge Mario Bergoglio. În prima carte au adunat gândirea cardinalului arhiepiscop de Buenos Aires, în această a doua carte abordarea cu privire la magisteriul papei Francisc: provocările înfruntate în cei zece ani de pontificat şi perspectivele viitoare cum „să revitalizeze vestirea Evangheliei – afirmă pontiful –, cum să reducă centralismul vatican, să izoleze pedofilia… şi să combată corupția economică”. Un program de guvernare, subliniază el, care „este acela de a face tot ceea ce s-a declarat de cardinali în congregațiile generale în ajunul conclavului”.

Nouăsprezece capitole în 346 de pagini împărțite într-un prolog semnat de papa în care, scrie el, „trebuie să recunosc o virtute pentru Francesca şi Sergio: perseverența lor”. Jurnaliștii oferă o analiză a magisteriului prin interviuri periodice făcute în arcul celor 10 ani. Sunt multe temele tratate: de la chestiunile referitoare la imigrați, apărarea vieţii, impactul reformelor din Curia Romană, abuzurile asupra minorilor. Cu privire la acest punct, papa Francisc subliniază că pontificatul său „va fi evaluat în mare parte de modul în care a înfruntat acest flagel”. Apoi căsătoria şi familia, „casa comună” ameninţată, „geniul feminin”, „carierismul” în Biserică. Referitor la homosexualitate, el subliniază că „aceia care au suferit un refuz din partea Bisericii, aş vrea să informez că este vorba de persoane în Biserică”.

Evanghelia pentru a converti o mentalitate

Politica este una din temele centrale. „Da, fac politică – răspunde papa – pentru că toţi trebuie să facă politică. Şi ce este politica? Un stil de viaţă pentru polis, pentru cetate. Ceea ce nu fac eu, nici Biserica n-ar trebui să facă, este politica partidelor. Dar Evanghelia are o dimensiune politică, aceea de a transforma mentalitatea socială, chiar şi religioasă, a persoanelor”, pentru că este îndreptată spre binele comun. O altă temă forte se referă la economie; papa Francisc reafirmă că farul de urmat este Doctrina Socială a Bisericii, că ea nu este o condamnare la adresa capitalismului dar este necesar, aşa cum indica Ioan Paul al II-lea, să se urmeze o „economie socială de piață”. Astăzi, adaugă el, prevalează finanțele şi bogăția este mai puţin participativă. „Putem fi de acord cu toții că au crescut concentrarea şi inegalitatea. Şi că există multe persoane care mor de foame”.

Claritate în finanțele vaticane

Papa Francisc se opreşte apoi asupra evenimentelor economice vaticane, apărând buna credinţa a „celei mai mari majorităţi” a membrilor Bisericii, „dar nu se poate nega – afirmă el – că unii ecleziastici şi atâția, aş spune, falși «prieteni» laici ai Bisericii au contribuit să-şi însușească în mod nepotrivit din patrimoniul mobil şi imobil, nu al Vaticanului, ci al credincioșilor”. Apoi, referindu-se la evenimentul imobilului din Londra, subliniază că tocmai în Vatican s-a observat „cumpărarea suspectă”. „Eu m-a bucurat – spune papa – pentru că înseamnă că astăzi administrația vaticană are resursele pentru a face claritate cu privire la lucrurile urâte care se întâmplă în interior”. Despre raporturile stat-Biserică, după aceea, afirmă că apără „laicitatea statului, nu laicismul care, de exemplu, nu admite imagini religioase în spațiile publice”.

Pregătit să meargă în China

Referitor la Argentina, papa subliniază că „sunt un loc obișnuit” acuzele de peronism, invită sindicatele să apere demnitatea muncitorilor şi drepturile lor. În afară de asta susține că intenția sa de a merge în ţară „rămâne valabilă”. „Este nedrept a spune că nu vreau să merg”. Referitor la acordul dintre Sfântul Scaun şi China, papa afirmă că el cunoaște problemele şi suferinţele, arătându-se dispus să meargă în ţara asiatică: „Chiar mâine, dacă ar fi posibil!”.

Biserica nu este o mamă „prin corespondență”

În sfârşit papa mărturiseşte că a avut crize de credinţă, depășite cu ajutorul lui Dumnezeu. „În fiecare caz – adaugă el – o credinţă care nu ne pune în criză este o credinţă în criză. Aşa cum o credinţă care nu ne face să creștem este o credinţă care trebuie să crească”. Despre Biserica din viitor afirmă că apropierea este cheia pentru toate. „Biserica este mamă, iar eu nu cunosc nicio mamă «prin corespondenţă». Mama dă afect, atinge, sărută, iubește. Când Biserica nu este aproape de fiii săi pentru că este angajată în mii de lucruri sau comunică cu ei prin documente, este ca şi cum o mamă ar comunica cu fiii săi prin scrisoare”.

De Benedetta Capelli

(După Vatican News, 26 februarie 2023)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu