Încheierea misiunii în Ucraina a fost o lungă zi de călătorie pentru arhiepiscopul Paul Richard Gallagher, secretarul Sfântului Scaun pentru Relațiile cu Statele și Organizațiile Internaționale, o distanță de aproape 900 km de la Kiev la Cracovia, via Lvov. În timpul șederii sale de șase zile în țară, devastată de război din 2014, care s-a intensificat odată cu invazia rusă la scară largă din februarie 2022, a ținut numeroase întâlniri politice, instituționale și ecleziale, precum și pastorale. Scopul principal al călătoriei a fost, de fapt, celebrarea celei de-a 35-a aniversări a restaurării structurilor Bisericii latine catolice de la sanctuarul marian din Berdychiv, care a avut loc în fața a mii de credincioși duminică, 19 iulie. Gallagher, trimisul Papei Leon pentru această ocazie specială, a putut experimenta direct suferința și oboseala oamenilor, precum și, pe de altă parte, dorința lor de a o lua de la capăt, dorința lor profundă de a obține rapid o pace dreaptă și dorința lor de a reveni la o viață cât mai normală posibil. După misiune, prelatul, cu puțin timp înainte de a pleca din Cracovia spre Roma, a vorbit cu mass-media vaticane despre experiență, reflectând și asupra a ceea ce poate face Sfântul Scaun pentru a lua măsuri care să ajute populația, să favorizeze încetarea ostilităților și să contribuie la reconstruirea unui climat de armonie. Dar oferă și o imagine a ceea ce, personal, l-a impresionat cel mai mult.

Excelență, ne aflăm la sfârșitul misiunii dumneavoastră pastorale și diplomatice în Ucraina, care a început joia trecută. Au fost zile și întâlniri foarte intense. Ați venit aici în 2022, la doar câteva luni după izbucnirea războiului, și v-ați întors după mai bine de patru ani și jumătate de ostilitate. Ce fel de țară ați găsit și ce sentimente ați trăit?

Permiteți-mi să le mulțumesc mai întâi celor care au făcut posibilă vizita mea: în primul rând Domnului, care ne-a călăuzit; apoi, bineînțeles, autorităților ucrainene, care ne-au primit la graniță și ne-au ajutat în orice mod, asigurându-ne siguranța; Bisericii greco-catolice și Bisericii latine; și, bineînțeles, nunțiului, arhiepiscopul Visvaldas Kulbokas, și colaboratorilor săi, care ne-au găzduit și ne-au ajutat pe tot parcursul șederii noastre.

Revenind la întrebarea dumneavoastră, vizita mea – așa cum ați spus și dumneavoastră – a avut două scopuri, pastorale și diplomatice. Mai exact, am fost trimis la sărbătorile de la Berdychiv, care au coincis și cu cea de-a 25-a aniversare a vizitei Papei Ioan Paul al II-lea. Și, în general, am observat un spirit comunitar și festiv foarte puternic, o mare devoțiune, o mare intensitate care îi împinge pe oameni să se îndrepte din ce în ce mai mult către Dumnezeu pentru a-i implora ajutorul. la nivel diplomatic, am avut contact cu autoritățile, cu ministrul de externe în exercițiu și cu președintele Volodimir Zelenski și am adunat mai multe mărturii privind suferința populației. Este incontestabil: oboseala oamenilor față de toate aceste violențe este vizibil evidentă. În același timp, însă, se găsește un popor hotărât, rezistent, conștient de numeroasele sacrificii pe care le-a făcut pentru țară. Sincer, am fost profund impresionat și mișcat de curajul și determinarea oamenilor, precum și de credința lor în Dumnezeu Tatăl. Și o hotărâre, aș spune, de a trăi o viață cât mai normală posibil: să-și continue munca, să aibă grijă de copiii lor, să aibă grijă de bătrâni și să încerce să cultive un spirit de solidaritate printre cei care au suferit în timpul bombardamentelor. Am fost impresionat de noblețea spiritului lor și de hotărârea lor de a-și păstra libertatea și independența.

Duminică, aţi vizitat sanctuarul din Berdychiv pentru a celebra sărbătoarea Maicii Domnului de pe Muntele Carmel. Mii de oameni s-au adunat acolo în pofida dificultăților, atât legate de război, cât și personale: mulți erau vârstnici și persoane cu dizabilități. Ce semnificație au toate acestea într-un timp de război precum cel pe care îl trăim?

În primul rând, a fost interesant să vedem și să experimentăm devoțiunea pe care acești oameni o au pentru Maica Domnului. Berdychiv este un sanctuar istoric, unde pelerinii vin de mulți ani: așadar, într-un timp de dificultate și încercare, găsesc aici o stâncă de care să se agațe. De asemenea, a fost important pentru ei să fie acolo, deoarece în ultimii ani – din cauza războiului – nu a fost posibil să se celebreze Liturghia pe esplanadă, ci numai în interiorul bisericii. Doar câteva zeci de oameni au încăput înăuntru. În schimb, duminică, mii de oameni s-au adunat pe gazon, bucuroși și recunoscători pentru prezența unui reprezentant al Papei, a cărui apropiere o puteau simți, dar și profund concentrați asupra rugăciunii și actului de devoțiune pe care îl săvârșeau față de Maica Domnului, plini de speranță că mijlocirea ei ar putea pune capăt cu adevărat acestui război teribil.

Emoționante în timpul misiunii au fost vizitele la locurile bombardate, la memorialul Maidan și la oamenii care au suferit cumva pierderi familiale și daune materiale la casele lor. În 2022, ați vizitat și Bucha, Irpin și Vorzel. Întrebarea este: cum este posibil să înduri toate acestea atât de mult timp? În omilia dumneavoastră de la Berdychiv, ați vorbit despre puterea răului și prezența Diavolului…

Arma credinței i-a susținut pe acești oameni. Mai mult, sunt siguri că luptă – și o spun deschis – nu numai pentru Ucraina, ci și pentru întreaga Europă. Cred că simt că nu au alternativă; este o luptă pentru supraviețuirea unei națiuni. Desigur, știm că există dispute între unii pe diferite aspecte istorice care stau la baza unei poziții sau alteia. Dar realitatea de astăzi este că această țară ar dori să continue să fie ceea ce era înainte de război și, pentru aceasta, sunt dispuși să sufere. E teribil să vezi și să știi câţi morți au fost, să vezi fotografiile atâtor oameni, adesea a căror soartă rămâne necunoscută – dacă mai sunt sau nu în viață, sau unde se află trupurile lor – postate pe memoriale. Ne atinge pe toți. Dar prin aceste monumente, ele încearcă să exprime o mărturie a curajului soldaților, solidaritate cu cei care suferă sub bombe, rachete și drone. Îmi dau seama că ne este greu nouă, celor care trăim în pace, să concepem cum în fiecare noapte există posibilitatea de a nu ne trezi dimineața la un posibil bombardament, în fiecare zi gândindu-ne că acesta ar putea fi ultimul… E dificil, pare imposibil de înțeles, totuși este realitatea.

Care sunt rezultatele întâlnirilor dumneavoastră politice și instituționale? Și ce provocări rămân pe care Sfântul Scaun le poate aborda și aborda concret?

În contactele noastre cu autoritățile, am constatat o mare recunoștință față de Sfântul Părinte, apelurile și cuvintele sale, iar acest lucru ne bucură. Se simt susținuți de apropierea Papei Leon, acum, și înainte de aceasta, a Papei Francisc. Acest lucru ne ajută și pe noi, cei de la Sfântul Scaun, să continuăm să ne reînnoim angajarea de a discuta cu comunitatea internațională și cu autoritățile ruse, precum și de a continua misiunile umanitare, cum ar fi cea a cardinalului Matteo Maria Zuppi, care lucrează pentru întoarcerea copiilor, prizonierilor și civililor. Experiența mea a fost foarte pozitivă, ceea ce – dincolo de efortul logistic și consumator de timp pentru a ajunge acolo – ne permite să experimentăm direct realitatea lumii. Pentru că asta trebuie să ne amintim: nu peste tot viața merge la fel ca în Italia sau în patria mea, Anglia. Există o realitate întunecată, sumbră în lumea de astăzi. Nu putem renunța și, într-un anumit sens, și noi trebuie să luptăm, făcându-ne partea cu instrumentele pe care le avem la dispoziție, pentru a aduce pacea.

Mulți v-au întrebat când va vizita Papa Ucraina „martirizată”. Ce răspuns puteți da?

Aproape toți cei pe care i-am întâlnit m-au întrebat. Răspunsul meu este foarte simplu. Sfântul Părinte ia foarte în serios această invitație. Din partea noastră, vom studia condițiile pentru a identifica momentul și metodele care vor fi cele mai rodnice pentru Ucraina și pentru pacea mondială.

Dar vedeți vreo speranță că se poate ajunge la un armistițiu între cele două părți pe termen scurt?

Am văzut o mare determinare din partea Ucrainei în ultimele zile în dorința și capacitatea de a lucra pentru atingerea acestui obiectiv. Îmi este puțin dificil să spun acum dacă se poate realiza pe termen scurt, dar trebuie să lucrăm în această direcție. Apoi, așa cum am văzut la altarul din Berdychiv – și am învățat din istoria trecută a acestui loc de extraordinară devoțiune mariană, faimos pentru zeci de vindecări – nu trebuie să excludem nici posibilitatea unui miracol.

În final, aș dori să vă cer o sugestie personală. Ce ați lua în mod ideal în valiză când vă întoarceți acasă după această călătorie? Ce imagine, ce instantaneu?

Da, este imaginea clădirilor și caselor bombardate. Le-am vizitat într-un cartier din Kiev, pe strada Bratstva Tarasivtsiv, împreună cu autoritățile locale și oficiali UNHCR. Ne-am dat seama, și eu am realizat direct, cât de mare este diferența dintre a vedea cadre la televizor, așa cum vedem atâtea în fiecare zi, și a merge efectiv în aceste locuri unde, până acum câteva zile, locuiau familii și oameni ca noi. Când vezi în jurul tău oamenii dezorientați și disperați care au trăit acolo și au pierdut totul, fețele lor, expresiile lor, dar și, în ochii lor, speranța demnă pentru zile mai bune… acestea sunt imagini care rămân cu tine pentru totdeauna.

De Roberto Paglialonga

(După L’Osservatore Romano, 22 iulie 2026)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu