Rezolvarea conflictelor – din Ucraina în Orientul Mijlociu, din Caucaz în Myanmar, din Etiopia în Yemen – şi construirea păcii; promovarea şi tutelarea drepturilor umane; libertatea religioasă; îngrijirea casei comune; contrastul „culturii rebutării”; migrațiile; accesul la asistența sanitară. De asemenea: apărarea de politici economice juste; lupta împotriva traficului de persoane; promovarea fraternității şi a multilateralismului. Ca „un spital de campanie în mijlocul unei bătălii”, Sfântul Scaun este „parte integrantă” a dezbaterii despre tensiunile pe care comunitatea internațională trebuie să le înfrunte şi despre activitățile care se desfășoară pe tabla de şah globală, exercitând un „soft power” care permite să „se obțină rezultate la care şi autoritățile globale cele mai dominante cu greu pot să ajungă singure”. Arhiepiscopul Paul Richard Gallagher, secretar vatican pentru Raporturile cu Statele şi Organizațiile Internaționale, ilustrează în detaliu vocația şi natura, instrumentele şi raporturile, activitățile şi modalitățile de acțiune ale diplomaţiei vaticane milenare angajată actualmente în relaţii cu 184 de țări şi cu mare parte din instituţiile care reprezintă governance globală. Face asta într-o lungă lectio magistralis la Universitatea Catolică din Lublin (KUL) despre tema „Diplomația Sfântului Scaun în lumea contemporană” cu ocazia întâlnirii organizate pentru astăzi, 12 noiembrie, de Centrul pentru Studiul Diplomaţiei din acelaşi Ateneu.

Dialog, umilinţă, procese de pace

Înainte de toate Gallagher schițează situația actuală a activităţii diplomatice a Sfântului Scaun pornind de la istorie, apoi la deceniile de muncă dedicate pentru „a construi punţi, a căuta dialogul cu toţi, a folosi umilinţă şi răbdare la maxim pentru a dezlega noduri aparent de nedesfăcut, a se strădui să refacă cele mai slabe semne de bunăvoință ale părților aflate în conflict pentru a demara procese de pace”. Cea pontificală este, prin urmare, o „diplomație a milostivirii”, înţeleasă ca „angajare politică autentică de solidaritate, în vederea promovării binelui comun”. Nu un obiectiv abstract, ci realizarea de acțiuni concrete precum ştergerea datoriilor externe şi promovarea de politici de cooperare şi dezvoltare sau valorizarea demnității persoanei umane, „şi în faţa delictelor grave” precum pedeapsa cu moartea.

Papa, primul diplomat

Apoi Gallagher a explicat în detaliu studenților de la KUL structura şi actorii din diplomația papală, apoi funcţia nunţiaturilor apostolice, prezența Papei în contexte cu culturi şi tradiții religioase diferite, sau rolul delegaților apostolici ca reprezentanţi stabili pe lângă Bisericile locale, când nu au fost stabilite relaţii diplomatice. Această rețea „vastă şi bine definită” este condusă de Secretariatul de Stat, a explicat arhiepiscopul, dar „primul diplomat este chiar Papa”.

Pontificatul lui Ioan Paul al II-lea şi „problemele referitoare la Europa de est” au demonstrat asta pe larg, dar şi astăzi este evident „impactul pe care Papa Francisc îl are pe scena internațională”. Lui „i se adresează lumea” şi „cuvintele sale şi acțiunile sale inspiră şi animă activitatea diplomatică a Sfântului Scaun”, a evidențiat reprezentantul vatican. Prin exortații şi rugăciuni, întâlniri şi enciclice, şi mai ales cu călătoriile în fiecare colț al globului, „Papa exercită în mod neobosit autoritatea sa morală”, „înfruntă situaţii de nedreptate, ajunge la persoane abandonate, avertizează cu privire la practici dăunătoare care pun în pericol lumea noastră şi viitorul nostru”. În această misiune Papa nu este singur dar se foloseşte de diferite instituții ale Bisericii catolice şi, în unele cazuri, de trimiși speciali precum cardinalul Matteo Zuppi pentru războiul din Ucraina. Uneori chiar episcopii locali se angajează „în dialogul şi în negocierilor cu liderii locali” şi pe teren este mereu nunțiul care are „responsabilitatea” de a menține raporturile cu Bisericile locale şi diferitele componente ale guvernului.

Eforturi pentru rezolvarea conflictelor

Focusul intervenției arhiepiscopului s-a mutat după aceea asupra scenariilor actuale de războaie dar şi de provocări şi politici sociale în care se articulează munca diplomaţiei papale, dusă înainte departe de reportaje şi reflectoare. Înainte de toate Scaunul Apostolic este activ pentru rezolvarea conflictelor: Ucraina, Orientul Mijlociu, Africa, Caucaz, în orice scenariu Sfântul Scaun acţionează „super partes”, „intervine pentru a susține o idee de pace care este rod al raporturilor juste, al respectării normelor internaționale şi al tutelării drepturilor umane fundamentale”. Mai ales, a afirmat Gallagher, „Sfântul Scaun este activ pe planul umanitar pentru a susține, de exemplu, eforturile menite să reînnoiască viaţa socială în locuri îndepărtate şi adesea uitate, sau pentru a facilita reunirea familială a minorilor şi schimbul de prizonieri, răniți şi trupuri decedate căzute între Rusia şi Ucraina”. Sfântul Scaun niciodată „nu încetează să reafirmă că principiul de umanitate” nu poate şi nu trebuie să fie „compromis în numele exigențelor militare, lovind în mod nediscriminat populația civilă”, a remarcat prelatul. De aici se naște pro-activismul în dezbateri şi negocieri internaționale despre dezarmare.

Dreptul la viaţă

Alt domeniu de acțiune este promovarea şi tutelarea drepturilor umane, așadar „dreptul la viaţă şi inviolabilitatea fiecărei persoane”, apărarea „sfințeniei vieţii umane de la concepere la moartea naturală”. „Apărând aceste drepturi, Sfântul Scaun nu numai că stabilește un standard moral, ci declanşează şi dezbateri vitale pe scena globală”, a spus monseniorul Gallagher, criticând țările sau blocurile de țări care „încearcă să impună o viziune a drepturilor, a naturii şi a demnității care nu corespunde învățăturilor Bisericii”. „Din nefericire, în unele cazuri, furnizarea de ajutoare umanitare internaționale şi finanţări pentru dezvoltarea sunt condiționate de voința unei țări de a adopta aceste ideologii”, a spus prelatul. Pe aceeaşi urmă, a voit să scoată în evidență efortul constant pentru o asistență sanitară adecvată pentru toţi, subliniind că asta nu exclude, totuşi, refuzarea „unor concepte controversate, precum drepturile la sănătatea sexuală şi reproductivă, în măsura în care s-au evoluat într-o agendă globală ideologică, inclusiv aşa-numitul «drept la avort» care sfidează în mod explicit standardele morale şi legale”.

Libertatea religioasă

Apoi a vorbit despre libertate religioasă, amintind contribuția unuia din cei mai iluştri profesori de la Universitatea din Lublin, Ioan Paul al II-lea. În epoca Papei polonez dar şi în zilele noastre, religia este „instrumentalizată pentru a alimenta controverse politice”, şi asta a dus la forme „crunte” de discriminare, violență şi război. Ca răspuns la aceste provocări, Sfântul Scaun subliniază mereu importanţa de „a recunoaște dimensiunea publică a libertății religioase, respectând şi autonomia legitimă şi laicitatea statului, construite pe un dialog sănătos între stat şi comunitățile religioase, care nu sunt rivali ci parteneri”, a spus arhiepiscopul.

Casa comună, cultura rebutării, tehnologiile şi IA

De aici, încă o listă a celorlalte domenii în care acţionează diplomația pontificală şi asupra cărora este puternic accentul magisteriului lui Francisc: îngrijirea casei comune, lupta împotriva „culturii rebutării” care „diminuează demnitatea umană valorizând indivizii exclusiv pe baza utilităţii lor”, impactul progreselor tehnologice şi al globalizării asupra forței de muncă şi teama faţă de inteligența artificială care, „dacă nu este contextualizată şi reglementată în mod adecvat, ar putea să aibă grave implicații etice şi consecințe pentru omenire”. Apoi nu a lipsit referința la migrații pentru care Gallagher a reafirmat angajarea Sfântului Scaun şi a Bisericii catolice în căutarea de soluții adecvate pentru un fenomen care – conform statisticilor recente – lovește aproape 120 de milioane de persoane care fug de persecuții, războaie, conflicte, sărăcie. În această optică, a subliniat prelatul, Sfântul Scaun apără politici economice juste şi pune pe teren toate eforturile pentru a dezrădăcina sărăcia şi încearcă să promoveze fraternitatea umană ca antidot la „globalizarea indiferenței”.

„Plaga toxică” a traficului de persoane

Apoi este puternică opera Sfântului Scaun pentru a combate traficul de fiinţe umane şi celelalte forme de sclavie modernă. „Papa Francisc – a spus Gallagher – este recunoscută universal ca unul din principalele glasuri morale în lupta împotriva traficului de persoane”. De mai multe ori Papa şi-a ridicat glasul în apărarea persoanelor „înşelate, agresate, adesea vândute de mai multe ori pentru scopuri diferite şi, la sfârşit, ucise sau, în orice caz, vătămate fizic şi mintal”. Pentru a combate în mod eficace această „plagă toxică”, Sfântul Scaun îndeamnă guvernele „să blocheze afluenţii săi şi să înfrunte cauzele sale profunde, cum sunt sărăcia extremă, corupția, nedreptățile şi excluderea în domeniul economic”.

A fi semn de speranţă

Așadar, a concluzionat Paul Richard Gallagher, în faţa unei panorame dezolante pe care Papa n-a ezitat s-o definească un „al treilea război pe bucăți”, Sfântul Scaun şi structurile diplomaţiei sunt unite în misiunea de „a fi un semn de speranţă”. În această perspectivă, diplomația pontificală „devine un instrument în slujba convieţuirii umane şi un glas care reafirmă în orice ocazie posibilă aspirația comună la stabilitate, la siguranță şi la pace”.

Acorduri şi concordate

Tot în lectio secretarul pentru Raporturile cu Statele a voit să ofere clarificări cu privire la diplomația bilaterală menţinută de Sfântul Scaun cu diferite țări prin concordate sau acorduri, „fundamentale, pe de o parte, pentru a apăra Bisericile locale de orice ingerinţă necuvenită a statului în treburile ecleziale şi, pe de altă parte, pentru a se angaja cu statele cu privire la probleme de interes comun, cu scopul de a asigura o cooperare eficace în domeniul social şi religios”. În această privință Gallagher a amintit şi înţelegerile semnate – ca semn de „atenţie deosebită faţă de exigențele Bisericilor locale şi faţă de bunăstarea tuturor popoarelor” – cu țări cu care încă nu există relaţii diplomatice „complete”. Exemplul cel mai luminos este Acordul provizoriu cu Republica Populară Chineză pentru numirea episcopilor, prorogat pentru patru ani, precum şi Acordul despre statusul reprezentantului pontifical rezident în Vietnam.

„Soft power”

În afară de asta, Sfântul Scaun încă din 1949, adică de când s-a acreditat ca observator permanent la FAO, „a intensificat progresiv angajarea sa şi contribuția sa la întreaga familie a națiunilor, prin participarea la numeroase organizaţii internaționale”, ca observator sau membru cu titlu deplin. Această participare permite să „acționeze îndeosebi ca forță de leadership etică” şi „depășește statecraft-ul convențional”, garantând „independenţa de alianțe şi blocuri politice” şi favorizând, în schimb, cooperarea şi medierea. Pentru acest motiv, a subliniat Gallagher, Sfântul Scaun poate desfășura „rolul de mediator credibil, fundamental pentru a înfrunta conflictele şi a promova dialogul cu privire la problemele globale”. Adică poate „construi punţi acolo unde alţii ar putea să vadă numai diviziuni insurmontabile”.

De Salvatore Cernuzio

(După Vatican News, 12 noiembrie 2024)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu