„Și un copilaș îi va călăuzi”. Versetul din Is 11,6 este comentariul perfect la ziua Papei de ieri, 10 iunie, la Barcelona. În lumea inversată, paradoxală, a Vechiului Testament, în așteptarea Fericirilor, unde „lupul va locui cu mielul”, cei mici nu sunt conduși, ci sunt călăuzitori. Ieri, Papa Leon s-a întâlnit cu doi copii, Renzo […]

„Și un copilaș îi va călăuzi”. Versetul din Is 11,6 este comentariul perfect la ziua Papei de ieri, 10 iunie, la Barcelona. În lumea inversată, paradoxală, a Vechiului Testament, în așteptarea Fericirilor, unde „lupul va locui cu mielul”, cei mici nu sunt conduși, ci sunt călăuzitori.

Ieri, Papa Leon s-a întâlnit cu doi copii, Renzo și Valentina: primul l-a „întrebat”, al doilea l-a „instruit”, iar Pontiful, urmând profeția lui Isaia, s-a lăsat călăuzit.

Renzo este copilul care a scris mai întâi și apoi a citit, în biserica „Sfântul Augustin”, arhiplină, o scrisoare plină de întrebări „imposibile”, precum cele ale copiilor, singurele demne de a fi puse. Iar Papa a fost încântat și amuzat să-i răspundă, îmbrățișându-l la sfârșitul unui dialog plin de suferință și tandrețe.

Valentina este fetița care l-a întâmpinat pe Papa în fața bazilicii „Sagrada Família” și i-a explicat, arătându-i o mică machetă, Turnul lui Isus, pe care Leon al XIV-lea l-a inaugurat cu binecuvântarea sa la sfârșitul Liturghiei. Valentina este o fată oarbă, dar folosindu-și simțul tactil pe această machetă realizată special pentru nevăzători, a ilustrat în detaliu grandioasa operă arhitecturală. Nemulțumită, ea i-a dat în cele din urmă Papei un desen propriu cu aceste cuvinte paradoxale: „Sanctitate, acesta este un desen al Turnului. L-am desenat în prima zi în care l-am văzut; așa îl înțeleg, prin atingere”. Valentino a „văzut” Turnul. Și mai ales, a reușit să-l facă vizibil. Scena a fost intensă, emoționantă. Papa, însoțit de familia regală spaniolă, a ascultat „lecția” în tăcere, cu admirație.

Renzo și Valentina, la fel ca în finalul frumoasei relatări Catedrala de Carver: un orb îi cere protagonistului să-i explice ce este o catedrală, o întrebare aproape imposibilă. Iar în final se hotărăşte să pună mâna pe cea a interlocutorului său (scriitorul, orbul cu adevărat), şi să o îndrume în întreprinderea unui desen; împreună desenează o catedrală și la final, în ultima întindere, îi cere să continue să deseneze închizând ochii. Uneori trebuie să faci un salt în întuneric pentru a întâlni lumina și, în sfârșit, să vezi.

Marți seara, 9 iunie, la Veghea de pe stadionul din Barcelona, ​​Papa a exprimat tocmai acest concept invitând mii de tineri să treacă prin întunericul vieții pentru a descoperi că în acele umbre se ascunde o mare lumină. Trebuie să ai curajul să faci acest salt, curajul unui copil.

De Andrea Monda

(După L’Osservatore Romano, 11 iunie 2026)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu