Publicarea documentului Isus Cristos, Fiu al lui Dumnezeu, Mântuitor. A 1700-a aniversare a Conciliului Ecumenic din Niceea (325-2025)

La 20 mai – la 1700 de ani distanță – lumea creştină comemorează deschiderea Conciliului din Niceea, în Asia Mică, celebrat în 325. Este primul Conciliu Ecumenic din istorie. De la el a venit Crezul care, completat de Conciliul din Constantinopol din 381, a devenit carta de identitate a credinţei în Isus Cristos mărturisită de Biserică. Aniversarul are loc în acest an jubiliar, centrat pe „Cristos speranţa noastră”, şi concomitent cu coincidența datei Paștelui pentru toţi creştinii, în Orient şi în Occident. De altfel – aşa cum a subliniat Papa Francisc –, într-un moment istoric ca acela pe care-l trăim, marcat de tragedia războiului şi de nenumărate neliniști şi incertitudini, esențialul pentru creştini, lucrul cel mai frumos, cel mai atrăgător şi în acelaşi timp cel mai necesar, este tocmai credinţa în Isus Cristos proclamată la Niceea: aceasta este „misiunea fundamentală a Bisericii” (Discurs adresat participanților la Adunarea Plenară a Dicasterului pentru Doctrina Credinţei, 26 ianuarie 2024).

Comisia Teologică Internațională (CTI) face public un document important şi articulat cu titlul: „Isus Cristos, Fiu al lui Dumnezeu, Mântuitor. A 1700-a aniversare a Conciliului Ecumenic din Niceea”. Obiectivul nu este numai acela de a reevoca modul de exprimare şi semnificaţia Conciliului, desigur de importanță capitală în istoria Bisericii, ci de a scoate în evidență resursele extraordinare pe care Crezul, mărturisit de atunci şi până astăzi, le păstrează şi le relansează în perspectiva noii etape a evanghelizării pe care Biserica este chemată să o trăiască. Scoțând în acelaşi timp în evidență relevanța apreciabilă a acestor resurse pentru o gestaţie responsabilă şi împărtăşită a schimbării de epocă ce interesează, la nivel mondial, cultura şi societatea. Credinţa mărturisită la Niceea deschide de fapt privirea asupra noutății năvalnice şi permanente petrecute cu venirea în mijlocul nostru a Fiului lui Dumnezeu. Şi determină să se dilateze inima şi mintea pentru a primi, şi a trafica, darul acestei priviri decisive asupra sensului şi asupra destinului istoriei: în lumina acelui Dumnezeu care prin Fiul unicul născut, căruia i-a comunicat plinătatea vieţii sale însăși, ne face părtași şi pe noi de ea prin întruparea sa, revărsând asupra tuturor cu generozitate şi fără excluderi suflul de eliberare de egoism, de relație în deschiderea reciprocă şi de comuniune a Duhului Sfânt, dincolo de orice barieră.

Adevărul despre un Dumnezeu care, fiind iubire, este Trinitate şi care în Fiul se face din iubire unul dintre noi – aceasta este credinţa pe care Conciliul din Niceea o mărturiseşte şi o transmite – este principiul autentic al fraternității între persoane şi popoare, şi al transformării istoriei în lumina rugăciunii pe care Isus a adresat-o Tatălui în iminența dăruirii supreme a vieţii sale pentru noi: „Tată, ca toţi să fie una, după cum eu şi tu suntem una” (cf. In 17,22). Crezul de la Niceea constituie așadar, în inima credinţei Bisericii, un izvor de apă vie din care să luăm şi astăzi pentru a intra în privirea lui Isus şi, în El, în privirea pe care Dumnezeu, Abbá, o are asupra tuturor fiilor săi şi asupra întregii creații. Începând de la cei mai mici, săraci şi rebutați, cu care Fiul unicul născut al Tatălui, care s-a făcut „primul născut între mulţi fraţi” (cf. Rom 8,29), s-a identificat până acolo încât să se considere că s-a făcut Lui ceea ce s-a făcut fiecăruia dintre ei (cf. Mt 25,40).

Documentul Comisiei Teologice Internaționale nu vrea să fie un simplu text de teologie academică, ci se propune ca o sinteză prețioasă şi urgentă care poate însoți cu folos aprofundarea credinţei şi mărturia sa în viaţa comunităţii creştine: nu numai îmbogățind cu nouă conștiință participarea la viaţa liturgică şi formarea la înțelegerea şi la experienţa de credinţă a poporului lui Dumnezeu, ci şi stimulând şi orientând angajarea culturală şi socială a creştinilor în această turnantă epocală provocatoare. Cu atât mai mult că la Niceea, pentru prima dată, unitatea şi misiunea Bisericii s-au exprimat în mod emblematic la nivel universal (întocmai de aici calificativul său de Conciliu Ecumenic) în forma sinodală a acelui a merge împreună care îi este proprie. Constituindu-se astfel ca un punct de referință şi de inspirație autoritară în procesul sinodal în care este implicată astăzi Biserica catolică, în angajarea sa de a trăi o convertire şi o reformă marcate de principiul relaţiei şi reciprocității pentru misiune, aşa cum afirmă cu vigoare „Documentul final” al ultimei Adunări a Sinodului Episcopilor promulgat de Papa Francisc.

Prin urmare, Comisia Teologică Internațională invită la Ziua de Studiu asupra documentului Isus Cristos, Fiu al lui Dumnezeu, Mântuitor. A 1700-a aniversare a Conciliului Ecumenic din Niceea (325-2025), care se va ține la 20 mai la Auditorium „Sfântul Ioan Paul al II-lea” de la Universitatea Pontificală Urbaniana (https://www.doctrinafidei.va/it/commissioni-collegate/commissione-teologica/storia/eventi.html).

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu