La Catania, secretarul de stat al Vaticanului prezidează slujba pontificală pentru al nouălea centenar al mutării relicvelor sfintei Agata. În omilia sa, ne invită să contemplăm nu o sfințenie muzeală, ci o sfințenie capabilă să genereze credință, speranță și caritate. El amintește că există și un martiriu „fără sânge”, un „martiriu al fidelității” la care suntem chemați. Apoi ne îndeamnă „să nu ne temem”, care „nu este doar o încurajare psihologică, ci însăși temelia credinței creștine”.
În apogeul Jubileului Agatan, în amintirea celui de-al IX-lea centenar de la translația relicvelor sfintei Agata de la Constantinopol la Catania, în seara zilei de 17 august cardinalul secretar de stat Pietro Parolin prezidează Liturghia în catedrala dedicată ei și aduce „în acest ținut iubit al Siciliei” binecuvântarea şi afectul Papei care se unește spiritual cu bucuria cetățenilor în jurul unei străvechi devoțiuni pentru sfânta patroană. „Celebrarea acestei aniversări – subliniază cardinalul – înseamnă a recunoaște că Domnul a fost credincios Bisericii sale de-a lungul secolelor, sprijinind-o în încercări, purificând-o în dificultăți și făcând-o să înflorească continuu prin mărturia sfinților”. În omilie, o invitație deosebită la rugăciune pentru mulți „dintre frații noștri împrăștiați în diferite părți ale lumii care suferă persecuții pentru numele Domnului și pentru Evanghelia sa”. După celebrare, pe unele dintre străzile principale ale centrului istoric are loc o procesiune cu relicvele sfintei.
O sfințenie care nu își are locul în muzeele memoriei
„Sfânta Agata nu aparține pur și simplu istoriei Cataniei: ea aparține prezentului lui Dumnezeu și continuă să meargă alături de poporul său”, continuă Parolin, citându-i pe sfântul Augustin și pe Tertulian pentru a aminti importanța martirilor, care trebuie lăudați nu atât pentru suferința lor, cât pentru perseverența lor, așa cum spunea sfântul de la Hipona. „Sângele martirilor – a subliniat apologetul creștin din Cartagina – nu este semnul înfrângerii, ci sămânța din care Biserica înflorește continuu”. De aici și invitația legatului papal de a o privi pe Agata ca pe o femeie care poate inspira credință astăzi, pentru că este „o sfințenie care nu își are locul în muzeele memoriei, ci continuă să genereze credință, speranță și caritate”.
Dumnezeu rămâne fidel chiar și atunci când totul pare pierdut
Comentând pasajele biblice din liturghia de astăzi, istoria martiriului celor șapte frați macabeeni și a mamei lor și scrisoarea apostolului Paul, cardinalul Parolin subliniază modul în care apartenența la Cristos transcende orice tentație de compromis. Acest lucru s-a întâmplat cu Agata, al cărei martiriu „nu este în primul rând istoria unei violențe suferite, ci manifestarea unei iubiri pe care nicio violență nu a putut-o stinge”. S-a întâmplat și cu Paul, care a experimentat neînțelegeri, persecuții și fragilitate, dar a continuat să-l „proclame pe Cristos cu o seninătate surprinzătoare”.
Puterea aparține lui Dumnezeu, nu oamenilor
Reflecția lui Parolin se referă la Biserica însăși, care, explică el, „nu trăiește prin propria sa eficiență, ci prin harul lui Dumnezeu; nu este întemeiată pe abilitățile membrilor săi, ci pe fidelitatea Domnului, care continuă să lucreze în slăbiciunea umană”. Apoi revine la chemarea care se regăsește în toată Scriptura: „Nu vă temeți”. „Aceasta nu este o simplă încurajare psihologică, ci însăși temelia vieții noastre creștine. Isus nu promite o viață lipsită de încercări și necazuri; el promite ceva mult mai mare”. Cardinalul Parolin se concentrează asupra creștinilor persecutați din multe părți ale lumii: „Să ne amintim, așadar, și să ne rugăm în acest moment pentru toți frații și surorile noastre împrăștiaţi în întreaga lume, care suferă persecuții pentru numele Domnului și pentru Evanghelia sa. Dar să nu uităm că există și un martiriu, ca să spunem așa, fără sânge, la care și noi suntem chemați”, adaugă el.
Sfințenia zilelor lucrătoare, martiriul fidelității
Două moduri de a exprima iubirea necondiționată față de Cristos, așadar: martiriul sângelui și cel poate mai puțin vizibil pe care fiecare dintre noi îl poate experimenta în viața de zi cu zi, „martiriul zilnic al fidelității”, așa cum îl definește cardinalul. El citează, ca exemplu, soții care își păstrează iubirea în mijlocul dificultăților; părinții care își cresc copiii în credința creștină; tinerii care nu cedează culturii aparențelor; preoții și persoanele consacrate care își petrec viața cu generozitate; bătrânii care își oferă suferințele cu încredere; cei care, în tăcere, aleg zilnic dreptatea în locul compromisului, adevărul în locul comodității, iertarea în locul răzbunării. Aceasta, insistă el, este sfințenia zilelor lucrătoare despre care a vorbit Conciliul al II-lea din Vatican.
Răul nu se învinge cu mai mult rău
Catania posedă o imensă moștenire de credință, cultură, evlavie populară și caritate, conchide Parolin, o moștenire care nu ar trebui risipită sau sterilizată, ci mai degrabă păstrată pentru a putea rodi. Astfel, ținând cont de învățătura sfinților – răul nu se învinge cu mai mult rău, ci cu caritatea născută din Cruce și care transformă istoria din interior – vom putea aborda numeroasele provocări ale regiunii: sărăcia, inegalitatea, situația dificilă a multor tineri forțați să-și caute viitorul în altă parte, greutățile familiilor, fenomenul noii sărăcii materiale și spirituale”.
De Antonella Palermo
(După Vatican News, 18 august 2026)
Traducere de Pr. dr. Mihai Pătrașcu