O „familie a lui Dumnezeu” care să-i cuprindă pe toţi, episcopi, preoţi, bărbaţi şi femei călugări, laici (părintele Bruno Cadoré, maestru general al dominicanilor), capabilă „să mărească formele de participare” (părintele Marco Tasca, ministru general al ordinului franciscan al fraţilor minori conventuali), cu structuri care „să reflecte mai mult centrul său, care este poporul lui Dumnezeu” (părintele Arturo Sosa, superior general al iezuiţilor). Este imaginea de Biserică reieşită în cursul briefingului zilnic al Sinodului despre tineri în desfăşurare în Vatican la care, astăzi, au participat „the big three” ai ordinelor călugăreşti (copyright al directorului Sălii de Presă a Sfântului Scaun, Greg Burke) şi care a fost ocazie pentru a prospecta în viitor o implicare mai mare a călugăriţelor femei.

Prefectul Dicasterului pentru Comunicaţie, Paolo Ruffini, a anunţat că documentul final va fi votat paragraf cu paragraf cu majoritatea de două treimi, în timp ce o tânără auditoare chiliană a vorbit despre necesitatea ca Biserica să fie mai inclusivă cu persoanele homosexuale şi l-a elogiat pe papa Francisc cu privire la abuzurile sexuale în Biserica din ţara sa.

„Nu este vorba de a face sau nu adunări, Biserica trebuie să fie o comunitate de apartenenţă”, a spus părintele Cadoré ca răspuns la o întrebare despre posibilitatea unei mari adunări ecleziale care să depăşească limitele Sinodului Episcopilor, „tinerii nu au nevoie de structuri sau de organizaţii, ci de un loc la care aparţin, o Biserică familie a lui Dumnezeu, cum spun în Africa, care ca orice familie are reuniuni uneori mai uşoare uneori mai puţin uşoare: nu adunări structurale, ci celebrări ale comunităţii, prezidate de episcop dar cu participarea tuturor, a preoţilor, care vor fi desigur mai mulţi decât episcopul, şi a laicilor, care vor fi mai numeroşi decât preoţii”.

Îi face ecou părintele Tasca: „A impune o adunare generală a Bisericii de sus mi-ar provoca un pic frică”, a spus el, „dar a mări forme de participare care deja există ar fi un mod frumos de a fi Biserică şi de a fi familie”. Părintele Sosa a exprimat o „opinie personală” despre Conciliul al II-lea din Vatican, care, a spus el, „a propus un model ecleziologic care încă n-a devenit realitate. În cursul ultimilor 50 de ani am făcut paşi înainte, în unele momente mai mulţi în alte momente cu mai multă încetineală, dar cred că modelul propus de Conciliul al II-lea din Vatican, cu poporul lui Dumnezeu în centru, pentru că Biserica este poporul lui Dumnezeu, încă nu s-a concretizat complet. Poporul lui Dumnezeu are nevoie desigur de slujitori care să-l slujească şi să-l conducă, dar acest model este încă în căutarea de a se întrupa în istorie. Eu am început viaţa călugărească atunci când s-a încheiat Conciliul, motiv pentru care mi se pare că pot să vorbesc despre o viaţă întreagă, dar îmi dau seama că dintr-un alt punct de vedere, din punctul de vedere al instituţiei Biserică, 50 de ani nu sunt mulţi: putem spune că mergem în aşa fel încât structurile Bisericii să reflecte mai mult centrul său, poporul lui Dumnezeu, fiecare cu slujirea sa”.

La câteva întrebări specifice despre posibilitatea ca – pe urma călugărilor bărbaţi, care de la Sinodul trecut au ales membri ai adunării fraţi care nu sunt preoţi, care deci deşi nu au hirotonire au drept de vot – şi călugăriţele alese la Sinod să poată vota, maestrul general al ordinului fraţilor predicatori a răspuns subliniind că adunarea în desfăşurare este un „Sinod al Episcopilor”, dar a afirmat că Sinodul „a integrat ideea că între marele număr de episcopi sunt şi reprezentanţi ai vieţii consacrate” şi a amintit că „80% din viaţa consacrată este feminină” şi că Sinodul în sine nu este „un organ de conducere” nici nu este legat „de hirotonirea prezbiterală”, motiv pentru care „cred că în viitor – a spus superiorul dominicanilor – va fi un Sinod al Episcopilor care va spune vrem ca aceia care colaborează cu noi în pastoraţie să fie prezenţi” în proporţie justă.

Celui care informa că unele asociaţii catolice feminine adună în aceste zile semnături online pentru o petiţie care le cere episcopilor, cardinalilor şi papei posibilitatea ca superioarele călugăriţe să voteze la Sinod – iniţiativă care face să apară un anumită „sentiment neplăcut” – superiorul Societăţii lui Isus a făcut ecou părintelui Cadoré răspunzând că, în primul rând, „acesta este un Sinod al Episcopilor, şi acest lucru trebuie înţeles în structura Bisericii: la sinoadele Bisericilor locale participă tot poporul lui Dumnezeu în condiţii paritare”. Altceva este Sinodul Episcopilor, asupra căruia, însă, şi este al doilea punct, „putem să mergem înainte: cred – a continuat părintele Sosa – că una dintre caracteristicile reformei pe care vrea s-o facă papa Francisc în Biserică este de a aprofunda sinodalitatea, şi în această direcţie se vor putea produce schimbări care să poată schimba această manieră de a înţelege Sinodul. Îmi doresc ca acest sentiment neplăcut să ajute la mişcare. Este un semn că nu merge bine ceva şi atunci trebuie simţit şi mers înainte în modul care poate să fie posibil în timp”. Superiorul conventualilor, la rândul său, a amintit că obiectivul franciscanilor este „ca fiecare frate să poată participa şi să poată fi superior local, provincial şi general: acesta este visul nostru şi ne străduim pentru a ajunge la această concluzie. Astăzi există necesitatea de a cere permisiunea Sfântului Scaun pentru superiorul local”.

În deschiderea briefingului, Paolo Ruffini a informat că „documentul final va fi votat paragraf cu paragraf cu majoritatea de două treimi”. Tânăra auditoare Silvia Teresa Retamales Morales, membru al Observatorului Socio-Pastoral al tinerilor din Chile, a intervenit despre unele probleme de actualitate ca răspuns la întrebările jurnaliştilor. Cu privire la discriminările îndurate de persoanele homosexuale a spus că „într-o ţară ca a mea, persoanele homosexuale trebuie să îndure multe discriminări” şi că discriminarea are loc „atunci când nu se tratează persoana homosexuală în demnitatea sa şi, în Biserică, atunci când persoana homosexuală în loc să se simtă primită se simte o problemă”; în schimb, „Biserica, al cărei prim mandat este iubirea, trebuie să-i recunoască pe aceşti fraţi ca persoane care au nevoie să fie însoţite: a fi o Biserică mai inclusivă şi cum pot fi ajutaţi fraţii noştri cu orientare sexuală diferită, care vor însă să facă parte din Biserică, este o problemă care s-a dezbătut în cursul Sinodului”, a spus ea. Cât priveşte criza abuzurilor sexuale care zdruncină Biserica din Chile, „este o oportunitate pentru a regândi structura” Bisericii, „a sancţiona nu este suficient, trebuie să ne concentrăm asupra prevenirii” şi „acţiunea papei Francisc a fost foarte importantă, a dat încredere poporului chilian”.

Părintele Cadoré a subliniat, vorbind despre Sinod în termeni generali, că „Biserica vrea să treacă de la ascultare la conversaţie” şi, cu privire la tineri, doreşte „să primească noutatea pe care ei o aduc nu numai pentru a transmite, ci şi pentru a schimba”. Părintele Tasca a subliniat că „nu există Biserica «şi» tinerii, există tineri în Biserică şi împreună trebuie să căutăm perspective pentru viitor”, primind „ceea ce ne spun tinerii cu sensibilitatea lor, stilul lor, modalităţile lor”. Părintele Sosa a subliniat că „lucrarea principală a Sinodului este să contribuie la discernământul semnelor timpurilor pentru a răspunde la chemarea Duhului în schimbarea de epocă pe care o trăieşte omenirea”.

Printre temele asupra cărora superiorul iezuiţilor s-a oprit, amintind îndeosebi activitatea lui Jesuit Rifugge Service, şi cea a migraţiilor: „Cum se înfruntă tema migranţilor este un semn important al oricărei societăţi”, fie aceea care produce fluxuri de migranţi sau de evacuaţi interni prin sărăcie, război, situaţie politică, sau de exemplu exploatarea minelor aşa cum se întâmplă în Africa, fie pentru ţările unde sosesc imigraţii, unde are loc o slăbire a democraţiei şi o întărire a „naţionalismelor egoiste”. Părintele Sosa a amintit după aceea şi problema tranzitului: „O cifră care m-a impresionat este timpul de rămânere într-un lagăr de refugiaţi: anul trecut era 17 ani”, motiv pentru care Societatea lui Isus încearcă să furnizeze educaţie în lagărele de refugiaţi copiilor, tinerilor şi adulţilor, încercând şi să „imagineze cum influenţează transformarea digitală educaţia, ce tip de bărbat, femeie şi copil creşte în această lume digitală, cum să-l formeze pentru o lume pe care nimeni nu şi-o poate imagina astăzi”.

De Iacopo Scaramuzzi

(După Vatican Insider, 15 octombrie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu