La sfârșitul misiunii la Moscova, secretarul pentru relațiile cu statele și organizațiile internaționale vorbește cu presa Vaticanului și întocmește un bilanț al misiunii diplomatice care tocmai s-a încheiat.

Soarele strălucea la Moscova vineri, 28 august, la începutul după-amiezii, când șeful diplomatic al Sfântului Scaun, arhiepiscopul Paul Richard Gallagher, s-a îmbarcat în zborul înapoi spre Roma, via Istanbul, pentru a se întoarce la Vatican târziu în noapte. A fost o călătorie lungă și destul de greoaie. Suspendarea zborurilor directe între Rusia și țările Uniunii Europene a limitat opțiunile de a ajunge la Moscova, forțând puținele zboruri programate să facă un circuit lung prin Europa, de la Istanbul prin Balcani, de-a lungul graniței cu Ucraina și, în final, prin cerul Belarusului. Cel puțin douăsprezece ore, inclusiv zboruri și escale, pentru o călătorie care înainte de 2022 necesita aproximativ patru ore de zbor.

„A fost o călătorie lungă – a confirmat monseniorul Gallagher – dar și aceasta capătă o dimensiune simbolică. Înainte de 2022, se putea ajunge la Moscova în câteva ore, dar astăzi călătoria a devenit mai lungă. Această călătorie este un indiciu al dorinței Sfântului Scaun de dialog. Un dialog în care suntem angajați de ani de zile, atât prin intermediul Ambasadei Federației Ruse pe lângă Sfântul Scaun, cât și prin activitatea nunțiului apostolic Giovanni d’Aniello la Moscova. Aceasta subliniază angajarea și importanța pe care le-am acordat acestei călătorii, care a fost întreprinsă în numele Sfântului Scaun și cu binecuvântarea Papei”.

Autoritățile ruse și-au exprimat în mod clar aprecierea pentru călătoria dumneavoastră la Moscova, care a rezultat din discuțiile dumneavoastră instituționale cu ministrul de externe Lavrov și consilierul Ușakov. Războiul în curs cu Ucraina a captat o mare parte din atenție. Ați subliniat în repetate rânduri că singura modalitate de a pune capăt ostilităților este revenirea la diplomație.

Da, nu este un dialog ușor, deoarece, cu cât războiul se prelungește, cu atât va fi mai dificil să se restabilească relațiile: sunt atât de multe victime, atât de multe răni deschise. Dar știm foarte bine că, din punct de vedere istoric, toate conflictele, toate războaiele se termină cu o negociere, cu un acord, iar apoi încep să se restabilească relațiile dintre foștii beligeranți. În acest sens, diplomația oferă și promite o posibilă soluție. Aceasta este și ceea ce noi, ca Biserică, avem responsabilitatea și datoria să proclamăm. Am mers la Moscova pentru a vorbi despre pace, pentru a încuraja sufletele neliniștite din cauza războiului și pentru a spune: aveți curaj, îmbrățișați calea păcii, aveți speranța de a crede într-o zi mai bună. Și cred că acesta a fost, în esență, mesajul nostru.

După întâlnirea bilaterală, ministrul Lavrov a declarat într-un interviu că, în timpul discuțiilor, v-ați limitat la un apel general pentru încheierea conflictului cât mai curând posibil.

Da, este adevărat, aceasta este exact poziția noastră, pe care am menținut-o întotdeauna. Sfântul Scaun nu intră în detaliile negocierilor și nici nu propune soluții tehnice, deoarece aceasta este responsabilitatea directă a părților aflate în conflict. Sfântul Scaun, însă, reamintește această responsabilitate și solicită bunăvoință pentru a iniția cu seriozitate un dialog. Și o face adresându-se atât Federației Ruse, cât și Ucrainei, precum și altor țări, îndemnându-le să nu precupețească niciun efort pentru a crea spații de dialog.

Confruntați cu suferința civililor din cauza războiului, ați pledat pentru consolidarea acțiunii umanitare, mai ales în perspectiva viitoarei călătorii a cardinalului Matteo Zuppi în Federația Rusă. Care sunt prioritățile?

Această dimensiune este fundamentală, iar Sfântul Scaun își oferă deja contribuția în acest domeniu, un angajament care a fost foarte apreciat până acum. Chiar Sfântul Părinte, înainte de a pleca, mi-a spus: trebuie să subliniem dimensiunea umanitară. Și așa am și făcut. Sperăm ca misiunea de pace a cardinalului Zuppi să continue și că se poate întoarce prompt la Moscova, și pentru a fi martor la ceea ce fac Biserica locală și comunitățile catolice.

Sfântul Scaun și-a oferit bunele oficii pentru a redeschide o cale de dialog și negociere. Cum a fost primită această ofertă și cum ar putea fi implementată?

Este o ofertă pe care am făcut-o în trecut și până acum nu s-a materializat. Implicarea directă a birourilor noastre diplomatice nu pare a fi dorită. Cu toate acestea, gestul a fost apreciat, la fel ca și faptul că nu ne spălăm pe mâini de el. Mesajul în această privință este clar: în lumea de astăzi, nimeni nu poate rezolva nimic singur. Atât Rusia, cât și Ucraina au nevoie de comunitatea internațională, au nevoie de alianțele ei și, oferindu-ne bunele oficii, le spunem ambelor părți că Sfântul Scaun este disponibil să ajute în orice fel. Tot ce trebuie să facă este să ceară, iar noi le vom pune la dispoziție toate resursele noastre. Recunoaștem că sunt modeste, dar este un gest pe care îl facem cu bună-credință.

Ați avut, de asemenea, ocazia să vă întâlniți cu o parte a comunității diplomatice de aici, la Moscova, și toată lumea a arătat interes pentru capacitatea Sfântului Scaun de a se angaja în dialog atât cu Ucraina, cât și cu Rusia. O raritate în acest moment.

Da, întâlnirile pe care le-am avut aici, la Moscova, cu diferiţi reprezentanți ai misiunilor diplomatice servesc la consolidarea inițiativei Sfântului Scaun de a menține deschisă calea dialogului. Suntem convinși că aceasta este calea de urmat și că izolarea indivizilor și a țărilor, sincer, nu ajută. Aceasta este opinia noastră; evident, fiecare stat are tot dreptul să-și decidă propria strategie. Venind aici, la Moscova, și făcând ceea ce alții nu reușesc în prezent să facă, invităm pe toţi să reflecteze asupra faptului dacă strategiile implementate până acum dau rezultate în rezolvarea acestei tragedii.

Printre problemele discutate cu ministrul Lavrov s-au numărat și cele care îi afectează pe creștinii din diferite părți ale lumii. Care sunt prioritățile în acest domeniu?

Avem o comunicare deschisă cu ministrul Serghei Lavrov de ani de zile și nu este vorba numai despre războiul din Ucraina. Rusia este adânc înrădăcinată în tradiția sa creștină ortodoxă și împărtășim o preocupare comună pentru toți creștinii care se confruntă cu dificultăți în diferite părți ale lumii. Există țări în care nu este corect din punct de vedere tehnic să vorbim despre persecuție, dar în care există insecuritate, discriminare, prejudecăți și marginalizare, iar Rusia este, de asemenea, preocupată de aceste probleme. Este un domeniu în care încercăm să ne reînnoim angajarea comună.

În timpul misiunii dumneavoastră, ați avut ocazia să întâlniți comunitatea catolică din Rusia și i-ați îndemnat să devină făcători de pace. În acest sens, care ar trebui să fie angajarea Bisericii Catolice?

În conversația mea cu călugării și călugărițele și clericii, le-am spus că sunt deja făcători de pace și o fac în viața lor de zi cu zi, de fiecare dată când construiesc mici punți. Au un impact asupra societății, sunt vecini, sunt oameni care desfășoară operele caritabile ale Bisericii și sunt prezenți prin intermediul instituțiilor noastre educaționale și sanitare. Și aceasta este o manifestare tangibilă a angajării Bisericii pentru reconciliere și pace. Acest lucru este infinit mai elocvent decât orice cuvinte.

Ați avut, de asemenea, ocazia să vă întâlniți cu înalți oficiali ai Patriarhiei Moscovei, în special cu mitropolitul Antonie de Volokolamsk, președintele Departamentului pentru Relații Externe Bisericești.

Mitropolitul Antonie și Sfântul Scaun se bucură de o relație foarte cordială și fraternă. El vine adesea să se întâlnească cu Sfântul Părinte, cu secretarul de stat, cardinalul Pietro Parolin, și cu mine. Ceea ce am avut nu a fost o întâlnire despre dialogul ecumenic în sens strict, care este responsabilitatea Dicasterului pentru Promovarea Unității Creștinilor, ci am considerat oportun să ne întâlnim pentru a discuta diferite subiecte, inclusiv cele legate de situația actuală. A fost o întâlnire foarte încurajatoare, care a demonstrat că împărtășim multe lucruri, chiar dacă avem încă viziuni diferite asupra unor probleme, dar în același timp încercăm să ne încurajăm reciproc în a urma calea Evangheliei.

Revenind la opera Bisericii în Rusia, angajarea caritabilă a Bisericii catolice în țară este foarte importantă.

Este clar: acolo unde este prezentă Biserica, trebuie să existe întotdeauna caritate, solidaritate cu cei mai defavorizați și mi se pare că Biserica catolică de aici a urmat întotdeauna această cale. Am fost impresionat de mărturiile care au ieșit la iveală în timpul întâlnirii cu călugării și călugărițele, deoarece, în pofida resurselor foarte limitate ale acestor comunități – iar numărul lor este foarte mic pentru această țară imensă – fac ceea ce pot cu mare perseverență. Nu am auzit pe nimeni plângându-se de condițiile lor; dimpotrivă, am simțit bucurie pentru slujirea pe care o oferă astăzi aici, în Rusia.

În ultima zi a călătoriei dumneavoastră la Moscova, aţi prezidat Liturghia solemnă în catedrala „Neprihănita Zămislire”. A fost o celebrare euharistică cu mulți tineri prezenți și a atras și un interes considerabil din partea presei. Ce v-a impresionat cel mai mult?

Este adevărat, a fost o Liturghie cu mulți participanți; se putea simți adevărata intensitate a experienței religioase, iar acest lucru este încurajator, pentru că s-ar putea avea o impresie superficială despre micile grupuri catolice răspândite în acest vast oraș, dar a-i vedea adunați în această frumoasă catedrală pentru a fi martori la vitalitatea credinței lor a fost profund emoționant. A fost cu adevărat o demonstrație de afecțiune, în special față de Sfântul Părinte, și se poate vedea că aceste legături de iubire, legături cu Succesorul lui Petru, sunt foarte puternice aici. Aceasta este cu adevărat o sursă de imensă satisfacție.

Misiunile oficiale sunt întotdeauna un moment de intensă concentrare și angajament. La sfârșitul acestor călătorii, însă, rămâne un aspect emoțional. Personal, cu ce vă întoarceți la Roma?

Există o anumită tristețe în a părăsi o comunitate ca aceasta. Mesajul nostru este: nu vă vom lăsa singuri; ne vom întoarce la Roma pentru a vorbi cu cei care ne-au trimis și vom rămâne foarte aproape de voi. Cred că aceasta este esența a ceea ce trebuie făcut: în acești ani dificili din această regiune a lumii, Biserica universală trebuie să se gândească la cum să sprijine mai bine aceste comunități, încurajându-i pe păstorii și credincioșii lor și menținând legăturile spirituale. Când merg oriunde în lume în vizită, mă întorc apoi acasă, dar persoanele și comunitățile pe care le-am întâlnit rămân întotdeauna în rugăciunile mele. Pot spune același lucru și despre aspectul diplomatic al misiunii. Însoțesc întotdeauna, și de aceea și de data aceasta, dorințele de pace și dreptate cu rugăciunile mele, pentru că, în cele din urmă, pacea este un dar de la Dumnezeu. Depinde de noi să ne pregătim să o primim.

De Stefano Leszczynski

(După Vatican News, 30 august 2026)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu