Monseniorul Alessandro Damiano descrie așteptarea sosirii lui Leon al XIV-lea mâine, 4 iulie, într-un loc simbolic pentru tragedia migrației: „Insula comemorează vizita Papei Francisc. Leon al XIV-lea închide un cerc care a început cu vizita sa în Insulele Canare și vizita sa la Maica Cabrini, sfânta patroană a migranților.”. Pentru prelat, este un mesaj „formidabil” către Italia și Europa, „nu strigat, ci trăit”. Remigrație? „Este împotriva Evangheliei”.

Un „parcurs spiritual” care începe cu „comuniunea cu cei care au murit pe mare și cu supraviețuitorii”, o oprire la cimitir, continuă la Poarta Europei și la debarcaderul Favarolo pentru o întâlnire cu o delegație de migranți și se încheie cu „comuniunea cu o Biserică vie”, o celebrare euharistică pe stadionul local, unde va fi prezentă întreaga comunitate. Așa descrie monseniorul Alessandro Damiano, arhiepiscop mitropolit de Agrigento, vizita Papei Leon al XIV-lea la Lampedusa, de mâine, sâmbătă, 4 iulie. Va fi o vizită scurtă, dar semnificativă, pe o insulă care amintește încă de vizita istorică a Papei Francisc din 2013, de pe care Pontiful va trimite un mesaj „nu strigat, ci trăit” Italiei și Europei. Această vizită închide cercul început cu călătoria sa din iunie în Insulele Canare, unde Leon s-a adresat traficanților, declarând: „Convertiți-vă!”. „Un strigăt care pentru noi, agrigentoenii, ne amintește de strigătul lui Ioan Paul al II-lea către mafie”.

Excelență, ce va vedea Papa Leon, ce va găsi când va ajunge pe insula Lampedusa?

Ei bine, va găsi o insulă plină de turiști, deocamdată, dar cu siguranță nu acesta este motivul pentru care este acolo. Va găsi o insulă care îl așteaptă, o amintire a vizitei Papei Francisc, prima vizită apostolică pe care Francisc a făcut-o la Lampedusa, o amintire foarte vie. Și asta face să simți apropierea, apropierea concretă, simplă a Bisericii în această fâșie de pământ, în această comunitate, cu atenția sa față de persoanele aflate în mișcare, față de migranți. Papa va găsi această așteptare. Vizita, după cum știți, este scurtă și are un itinerar propriu, atât logistic, cât și spiritual, având în vedere modul în care a fost structurată. Pentru că Sfântul Părinte, sosind la aeroport, se va deplasa imediat la cimitir, în privat, pentru un moment de reflecție personală în fața mormintelor mai multor migranți. Se va opri la locul de veci al micuțului Yusuf, un copil mic care a fost înmormântat acolo, împreună cu alții. Și este acea mângâiere pe care nu o primesc cei care mor pe mare. Deci această comuniune cu cei care au părăsit viața pământească pentru a intra în viața veșnică. Să nu pierdem din vedere acest aspect.

Ce s-a schimbat în scenariul de la Lampedusa de la vizita Papei Francisc?

De la vizita Papei Francisc, nu s-a schimbat de fapt prea mult, deoarece debarcările continuă să aibă loc: mai mult sau mai puțin frecvent, în funcție de condițiile meteorologice, dar cu atât mai mult în funcție de plecările care sunt cumva împiedicate, facilitate sau permise pe coastele Africii de Nord. Aici ar trebui să existe o reflecție mai politică asupra acestor mișcări… Ce s-a schimbat în momentul debarcării? Anterior, mai ales înainte de vizita Papei Francisc, debarcările și salvările efectuate de pescari erau mai frecvente. Acum, salvarea vieților se face în esență prin intermediul Gărzii de Coastă și al Poliției Financiare, care operează pe apă. Anterior, exista o mai mare apropiere de comunitatea locală, migranții fiind inițial găzduiți în case, ajutați să găsească haine uscate și li se oferise hrană… Unii au avut chiar ocazia să își facă o igienă personală pentru a îndepărta apa de mare sau, din păcate, urmele de combustibil, ceea ce este îngrozitor. Toate acestea au dispărut de ani de zile, deoarece odată ce mecanismele diferitelor guverne au fost puse în acțiune – și acesta este un lucru bun în anumite privințe – situația a fost preluată de forțele prezente pe insulă, care sunt numeroase. Să folosim acest cuvânt cu un penseta, dar debarcarea este destul de „militarizată”, sub controlul forțelor de ordine și al diferitelor lor ramuri.

Și ce face Biserica în toată această situație?

În acest context, Biserica, comunitatea din Lampedusa și unii reprezentanți ai ONG-urilor prezenți acolo, la faimosul, sau infamul, debarcader Favarolo, încearcă să „umanizeze” debarcaderul, pe cât posibil, rămânând pe debarcader, pentru că și acest lucru se schimbă treptat și este din ce în ce mai dificil pentru voluntari să rămână pe debarcader. Sunt gesturi mici care pot părea banale. Ce faci? De exemplu, le dai o sticlă de apă, un pahar de ceai fierbinte… dar privește-i în ochi. În opinia mea, cel mai important lucru este să-i privești în ochi pe acești bărbați, pe aceste femei, pe acești copii.

Și acesta nu este un lucru de la sine înțeles într-un moment în care se discută politic despre remigrație. Ce părere aveți despre asta?

Cred că remigrația este împotriva Evangheliei, dar Papa a spus-o deja. Este o logică din ce în ce mai restrictivă. Perspectiva se schimbă, pentru că perspectiva cu care guvernele din Italia și din restul Europei îi privesc pe migranți este una orientată spre securitate, dar perspectiva care păstrează omenirea, demnitatea umană și chiar umanitatea din noi cu siguranță nu poate fi aceasta. Mai degrabă, este perspectiva Evangheliei, unde găsim cuvintele potrivite: Am fost străin și m-ați primit, măcar m-ați găzduit, nu m-ați lăsat să mor. Nu este puțin lucru.

Ce mesaj credeți că transmite această vizită papală, care, printre altele, vine la doar câteva săptămâni după vizita sa în Gran Canaria și Tenerife, un alt loc al tragediei migrației?

Este interesant. Papa a mers în Insulele Canare și a folosit acea expresie: „Opriți-vă, convertiți-vă”. În zona Agrigento, acest cuvânt „convertiți-vă” evocă inevitabil, pentru că este atât de proaspăt în memoria tuturor, strigătul lui Ioan Paul al II-lea din Valea Templelor: „Vă spun vouă, oameni ai mafiei, convertiți-vă, într-o zi va veni judecata lui Dumnezeu”. Apoi trecem de la „opriți-vă și convertiți-vă”, în special în ceea ce privește migranții, la o altă paranteză mică, dar semnificativă, vizita Sfântului Părinte la Pavia, unde s-a oprit la Maica Cabrini. Și cine este Maica Cabrini? Știm… (este sfânta patroană a migranților, ed.). Maicii Cabrini i-a spus Leon al XIII-lea că ar trebui să plece într-o misiune nu în Est, ci în Vest. Și acest pasaj lărgește cu adevărat viziunea asupra migrației, a popoarelor care se deplasează din Est în Vest. Acum mi se pare aproape că un mic cerc s-a închis la Lampedusa. Migrația afectează întreaga lume, iar aici totul se unește, într-un loc simbolic pentru Mediterana. Cred că este un mesaj formidabil. Nu strigat, ci trăit, împărtășit și, de aceea, poate, mai de impact. Pentru că cei care strigă, strigă, dar nu ajung la conștiințe și nu ating inimile.

De Salvatore Cernuzio

(După Vatican News, 3 iulie 2026)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu