Prezență, mărturie și rugăciune: acestea sunt cele trei pietre de temelie asupra cărora cardinalul Pietro Parolin, secretar de stat, și-a concentrat reflecțiile în timpul Liturghiei celebrate ieri, miercuri, 5 august, la Sanctuarul mexican „Stăpâna Noastră de Guadalupe”.

Cardinalul vizitează țara latino-americană din 4 august, după ce anterior vizitase Guatemala.

Ritul, într-un loc atât de drag nu doar poporului mexican, ci întregului continent american – Sanctuarul din Guadalupe – a fost unul dintre momentele culminante ale unei călătorii care a inclus și întâlniri instituționale atât la nivel civil, cât și ecleziastic. Onorat să poată celebra alături de pelerinii din dieceza de Torreón, însoțiți de episcopul lor, Parolin a adus binecuvântarea „specială” a Papei oamenilor din „acest mare ţinut” care este Mexicul.

Într-o zi de dublă comemorare care amintește atât de miracolul zăpezii de pe Dealul Esquilin din Roma (unde se află bazilica papală „Santa Maria Maggiore”), cât și de miracolul de la Guadalupe, când trandafirii au căzut din tilma lui Juan Diego, cardinalul a amintit aceste două evenimente, identificând legăturile dintre ele: „prezența Fecioarei, care nu încetează niciodată să-și arate apropierea și grija față de fiii săi, ajutându-i mereu să se apropie tot mai mult de Fiul ei divin”. El a subliniat aceeași determinare care a determinat-o, de exemplu, pe femeia canaaneană relatată în Scriptură să implore ajutorul lui Mesia pentru fiica sa, chinuită de un demon. Isus, confruntat cu credința ei profundă, a vindecat-o.

De aici și referința la una dintre particularitățile dramatice ale acestei țări, unde „atât de multe mame continuă să caute, cu hotărâre și credință, copiii lor dispăruți. Nimic nu le poate împiedica să facă tot ce pot – a recunoscut Parolin – pentru a-și ajuta copiii, iar noi cu toții îi putem ajuta cu rugăciunile noastre”, astfel încât „perseverența și credința lor să fie răsplătite”.

Dintr-un loc de pelerinaj, reflecție, convertire, misiune și rugăciune, secretarul de stat a reiterat urgența proclamării Veştii Bune într-o lume în care „flagelul războiului, oroarea foametei și devastarea violenței sunt mult prea frecvente”. Comemorarea apariției mariane în această regiune a țării latino-americane a fost, așadar, o oportunitate de a exprima speranța că aceasta va demonstra „o modalitate de a reconcilia culturile și popoarele într-o credință cu adevărat universală”. Amintind astfel învățătura care ar trebui să conducă la construirea unității, Parolin a recomandat „să fie prezenți și pentru cei nevoiași, marginalizați, migranți și străini”.

„Oricât de mici și slabi suntem, mulțumire fie lui Dumnezeu, putem face minuni”, a continuat cardinalul, amintind că Domnul „nu s-a revelat celor puternici sau influenți, ci unui om simplu; totuși – a observat el – mesajul său, prin el, a ajuns în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii”. Aceasta oferă o adevărată lecție pentru astăzi.

În acest sens, cardinalul a împărtășit ceva care, a explicat el, îl mișcă profund: „mărturia fidelă a credincioșilor care îl urmează pe Cristos în mijlocul greutăților și suferinței, fie în tabere de refugiați, spitale de campanie, oferind asistență în zone de război sau în zone devastate de boli”. Este o mărturie la care fiecare este chemat în orice context, de la cel familial la cel public.

Omilia s-a încheiat cu o altă referire la „prea multele comunități” care sunt „marcate de violență și agresivitate” și la prea multele familii care au experimentat durerea pierderii din cauza aceasta. Construirea păcii este ceva ce vine din inimă, dacă este autentică; și, dacă vine de acolo, înseamnă că trebuie hrănită constant cu rugăciune, așa cum a subliniat și Leon al XIV-lea ieri dimineață în cateheza sa de la audiența generală. Nu este o opțiune suplimentară pentru creștini, ci esența relației noastre cu Dumnezeu, a reiterat Parolin de pe Dealul Tepeyac, unde se află bazilica mariană, din ceea ce a numit-o „mică sacră casă”. De aici a invocat mijlocirea Fecioarei din Guadalupe pentru darul păcii între popoare și al reconcilierii între frați și surori.

De Antonella Palermo

(După L’Osservatore Romano, 6 august 2026)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu