Un „misionar prin excelență”, pentru că nu a ezitat niciodată în proclamarea adevărului lui Isus. Așa l-a descris cardinalul Louis Antonio G. Tagle, pro-prefectul Dicasterului pentru Evanghelizare – Secțiunea pentru Prima Evanghelizare și Noile Biserici Particulare, părintele Francisc Xavier Tru’o’ng Bǚu Diêp, beatificat în această dimineață, joi, 2 iulie, în Vietnam. În calitate de reprezentant al Papei, cardinalul a prezidat Liturghia de beatificare, ținută în sanctuarul din Tac Say, în provincia Cà Mau.

Născut în 1897 și asasinat brutal în 1946, în timpul perioadei istorice turbulente care a cuprins Vietnamul la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, Francisc Xavier, preot diecezan și martir, a slujit ca preot paroh în Tac Say timp de șaisprezece ani. Moartea sa tragică, a subliniat cardinalul Tagle, ar putea duce la întrebarea dacă „nu ar fi mai logic să numim un martir «mizerabil» și «nefericit» decât fericit”.

„Dar cei care sunt persecutați din cauza dreptății și din cauza iubirii lui Isus sunt fericiți pentru că, în ciuda faptului că sunt respinși de lume, vor fi răsplătiți în Împărăția lui Dumnezeu”, a adăugat cardinalul, amintind că „persecuția din cauza iubirii lui Isus este cheia pentru a fi binecuvântaţi. O persoană poate accepta persecuția din cauza numelui lui Isus numai dacă aparține lui Isus și nu lumii, dacă îl iubește pe Isus mai mult decât lumea”.

Din aceste considerații, cardinalul pro-prefect s-a inspirat să facă referire la capitolul al cincilea din Evanghelia lui Matei, adică la pasajul în care Isus numește „fericiți cei prigoniți pentru dreptate, căci a lor este Împărăția cerurilor. Fericiți veți fi voi când vă vor batjocorî și vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele împotriva voastră, mințind din cauza mea. Bucurați-vă și veseliți-vă, căci răsplata voastră este mare în ceruri; căci i-au prigonit pe profeții care au fost înaintea voastră” (5,9-11).

Domnul, a continuat Tagle, „ne-a ales să-i aparținem Lui și nu răului, să păzim Cuvântul său și nu minciunile răspândite de lume” și, din acest motiv, cardinalul i-a îndemnat pe toți să fie alături de Isus „chiar și atunci când este periculos și nu numai atunci când este convenabil”. Așa cum a făcut și fericitul Francisc Xavier, care, cu mărturia sa, „ne invită pe fiecare dintre noi să răspundem chemării lui Isus, să-l alegem pe Isus, să ne agățăm de cuvintele lui Isus și să proclamăm numele său în viața noastră de zi cu zi”. A-l alege pe Domnul, a subliniat cardinalul, înseamnă a alege onestitatea în locul corupției, a împărți bunurile cu cei nevoiași în loc să le acumulăm, a îmbrățișa suferința altora în locul propriilor noastre conforturi. „Dacă îl alegeți pe Isus, veți fi binecuvântați. Fericiți sunteți voi, ca fericitul Diêp”, a reiterat cardinalul.

Martiriul, a continuat cardinalul Tagle, este adesea asociat cu suferința și moartea. În schimb, „înseamnă a mărturisi despre Isus, a proclama adevărul lui Isus” și de aceea „un martir este un misionar prin excelență”. Nu este o coincidență faptul că fericitul Francisc Xavier „nu a ezitat niciodată în a demonstra caritatea și dreptatea lui Isus față de săraci, acea iubire care îi îmbrățișează pe toți, chiar și pe necreștini”. Și astăzi, a afirmat pro-prefectul, „lumea are nevoie de adevărați martiri și purtători ai adevărului. Să nu ne adăugăm la numărul tot mai mare de mesageri ai minciunii, urii, diviziunii și violenței”.

În cele din urmă, cardinalul a subliniat că „relația unui martir cu Isus, mai ales în timpul persecuției, este susținută de speranță”, pentru că Domnul „a fost dat la moarte în trup, dar însuflețit în Duh. Viața și misiunea lui Isus nu s-au încheiat cu suferința și moartea, ci cu învierea și glorificarea sa. Isus a înviat cu adevărat”. „Așadar, speranța în Cristos – a conchis Tagle – îi face pe martiri statornici, dar blânzi în fața persecutorilor lor”. Iar fericitul Diêp ne invită să punem speranţa „numai în Isus și Împărăția sa”, fără a ne baza „pe faimă, pe numărul de adepți și like-uri de pe rețelele de socializare”, nici „pe armele de război” în loc de „pe darul păcii” Domnului. De fapt, o speranţă astfel întemeiată este sigura „care poate da semnificație şi poate susține viața noastră și misiunea noastră pe pământ, nu comorile efemere ale lumii”.

De Francesco Ricupero

(După L’Osservatore Romano, 2 iulie 2026)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu