Ciclu de cateheze. Documentele Conciliului al II-lea din Vatican. III. Constituția Sacrosanctum Concilium. 4. Misterul euharistic
Iubiți frați şi surori, bună ziua şi bine aţi venit!
Continuăm catehezele asupra documentelor Conciliului al II-lea din Vatican, în special constituția Sacrosanctum Concilium (SC) despre Liturgie.
Când sfântul Augustin dorește să explice misterul Trupului lui Cristos celor nou botezați, el preia pasajul din Sfântul Paul pe care tocmai l-am auzit: „Voi sunteți trupul lui Cristos și membru fiecare în parte” (1Cor 12,27). El adaugă: „Este misterul vostru pe care îl primiți. La ceea ce sunteți, răspundeți: Amin, iar răspunsul vostru este ca semnătura voastră. Vi se spune: «Trupul lui Cristos», și răspundeți: «Amin». Fiți, deci, mădulare ale trupului lui Cristos, pentru ca Aminul vostru să fie adevărat. […] Fiți ceea ce vedeți și primiți ceea ce sunteți” (Predica 272: PL 38, 1247).
Imediat după ce amintește Ultima Cină a lui Isus, constituția despre liturgie vorbește despre Euharistie cu aceste accente augustiniene. Pentru creștini, a lua parte la masa Domnului înseamnă „a fi formați prin Cuvântul lui Dumnezeu, a fi înviorați la masa Trupului Domnului, a mulțumi lui Dumnezeu” (cf. SC, 48). Primindu-l în Cuvântul său și în Euharistie devenim ceea ce primim. Devenim Trupul al cărui Cap este Cristos cel înviat, așezat la dreapta Tatălui (cf. Col 1,18), care ne pregătește un loc în cer (cf. In 14,3): Euharistia este astfel sacramentul Împărăției viitoare. Este Pâinea drumului, care ne conduce spre Patria cerească, până la binecuvântata zi când „Dumnezeu va fi totul în toți” (1Cor 15,28).
Adunarea liturgică oferă Jertfa „nu numai prin mâinile preotului, ci și în unire cu el” (SC, 48). Din această perspectivă, Euharistia este forma jertfei spirituale a creștinilor (cf. Evr 13,16; Rom 12,1), ca o cale spre unirea cu Dumnezeu și unii cu alții. Participând la ea, ei învață „să se ofere pe ei înșiși și, zi de zi, să fie consumați, prin Cristos, în unitate cu Dumnezeu și unii cu alții” (ibid.). Astfel, încorporându-ne în Cristos, Euharistia ne învață să adoptăm stilul de viață al Domnului Isus însuși, marcat de dăruirea gratuită de sine. Această dăruire ne permite, așadar, să intrăm în dinamica unității, care oferă un antidot puternic împotriva fermentărilor dezbinării care subminează lumea noastră, comunitățile noastre, familiile noastre, inimile noastre (cf. SC, 47).
Preaiubiţilor, atunci când participăm la Euharistie, suntem invitați să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu și să ne hrănim la masa Domnului, unde El se oferă Tatălui. Aceste două părți ale Liturghiei, Liturgia Cuvântului și Liturgia euharistică, „sunt atât de strâns legate încât formează un singur act de cult” (SC, 56).
În ceea ce privește Cuvântul, trebuie ținut minte că nu este vorba numai de a dobândi cunoașterea intelectuală a Scripturilor, ci de a primi Cuvântul „viu și plin de putere” (Evr 4,12), adresat de Dumnezeu tuturor și în același timp fiecărei persoane, un Cuvânt care hrănește și ne hrănește împreună cu Pâinea euharistică și ne conduce de la decadența păcatului la o viață nouă în Cristos. „Euharistia ne deschide la înțelegerea Sfintei Scripturi, așa cum Sfânta Scriptură, la rândul ei, luminează și explică Misterul euharistic” (Benedict al XVI-lea, Exortația apostolică post-sinodală Verbum Domini, 55).
Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican a cerut o deschidere mai generoasă a comorilor Bibliei, pentru ca masa Cuvântului lui Dumnezeu să fie oferită credincioșilor cu mai multă abundență (cf. SC, 51). Reforma liturgică a tradus această cerere în comoara care este Lecționarul, cartea care adună toate lecturile biblice pentru celebrările liturgice. Această amploare a fost extrasă din izvorul cel mai pur al Tradiției vii, care unește fidelitatea față de tradiție cu deschiderea către progresul legitim (cf. SC, 23).
Începutul capitolului al II-lea al constituției despre liturgie este împletit cu referințe la marele râu al Tradiției, care curge de la Părinții Bisericii la noi. Citez: „La Cina cea de taină, în noaptea în care a fost vândut, Mântuitorul nostru a instituit jertfa euharistică a Trupului și Sângelui său pentru a perpetua de-a lungul veacurilor jertfa crucii până la a doua sa venire și pentru a încredința astfel Miresei sale preaiubite, Biserica, memorialul morții și al învierii sale: sacrament al pietății, semn al unității, legătură a carității, ospăț pascal în care îl primim pe Cristos, sufletul este copleșit de har și ne este dată chezășia gloriei viitoare” (SC, 47).
Iubiţi frați și surori, să ne inspirăm cu credință din acest izvor de viață divină și să ne lăsăm transformați de misterul pe care îl celebrăm.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu