Ciclu de cateheze. Documentele Conciliului al II-lea din Vatican. II. Constituția dogmatică Lumen gentium. 9. Fecioara Maria, model al Bisericii Iubiți frați şi surori, bună ziua şi bine aţi venit! Conciliul al II-lea din Vatican a ales să dedice Fecioarei Maria capitolul final al constituției sale dogmatice despre Biserică (cf. Lumen gentium, 52-69). Ea „este […]

Ciclu de cateheze. Documentele Conciliului al II-lea din Vatican. II. Constituția dogmatică Lumen gentium. 9. Fecioara Maria, model al Bisericii

Iubiți frați şi surori, bună ziua şi bine aţi venit!

Conciliul al II-lea din Vatican a ales să dedice Fecioarei Maria capitolul final al constituției sale dogmatice despre Biserică (cf. Lumen gentium, 52-69). Ea „este recunoscută ca membru preeminent și unic al Bisericii, figură și model excelent pentru ea în credință și caritate” (nr. 53). Aceste cuvinte ne invită să înțelegem cum în Maria, care sub acțiunea Duhului Sfânt l-a primit și l-a născut pe Fiul lui Dumnezeu venit în trup, putem recunoaște atât modelul, cât şi membrul excelent și mama întregii comunități ecleziale.

Lăsându-se plăsmuită de lucrarea Harului, care s-a împlinit în ea, și primind darul Celui Preaînalt cu credința sa și iubirea sa feciorelnică, Maria este modelul perfect a ceea ce întreaga Biserică este chemată să fie: creatură a Cuvântului Domnului și mamă a fiilor lui Dumnezeu născuți în docilitate față de acțiunea Duhului Sfânt. Apoi, fiind credincioasa prin excelență, în care ni se oferă forma perfectă a deschiderii necondiționate către misterul divin în comuniunea poporului sfânt al lui Dumnezeu, Maria este membru excelent al comunității ecleziale. În cele din urmă, generând fii în Fiul, iubiți în Iubitul veșnic care a venit printre noi, Maria este mama întregii Biserici, care se poate adresa ei cu încredere filială, în certitudinea de a fi ascultată, ocrotită și iubită.

Toate aceste caracteristici ale Fecioarei Maria ar putea fi exprimate vorbind despre ea ca despre femeia-icoană a Misterului. Termenul femeie evidențiază concretețea istorică a acestei tinere fiice a lui Israel, căreia i s-a oferit experiența extraordinară de a deveni mama lui Mesia. Termenul icoană subliniază faptul că în ea se realizează dubla mișcare de coborâre și de urcuș: în ea strălucește atât alegerea gratuită din partea lui Dumnezeu, cât și consimțământul liber al credinței în El. Maria este, așadar, femeia-icoană a Misterului, adică a planului divin de mântuire, odinioară ascuns și pe deplin revelat în Isus Cristos.

Conciliul ne-a lăsat o învățătură clară despre locul singular rezervat Fecioarei Maria în opera Răscumpărării (cf. Lumen gentium, 60-62). A amintit că singurul Mijlocitor al mântuirii este Isus Cristos (cf. 1Tim 2,5-6) și că Preasfânta sa Mamă „nu ascunde și nu diminuează în niciun fel această unică mijlocire a lui Cristos, ci mai degrabă îi demonstrează puterea” (LG, 60). În același timp, „Preasfânta Fecioară, predestinată din veșnicie, în planul Întrupării Cuvântului, să fie Maica lui Dumnezeu, […] a cooperat într-un mod cu totul unic la opera Mântuitorului, prin ascultare, credință, speranță și iubire aprinsă pentru a reda sufletelor viața supranaturală. De aceea ea ne este mamă în ordinea harului” (ibid., 61).

În Fecioara Maria se reflectă şi misterul Bisericii: în ea, poporul lui Dumnezeu își găsește reprezentate originea, modelul și patria. În Maica Domnului, Biserica contemplă propriul mister, nu numai pentru că găsește în ea modelul credinței feciorelnice, al carității materne și al legământului conjugal la care este chemată, ci și mai ales pentru că recunoaște în ea propriul arhetip, figura ideală a ceea ce este chemată să fie.

După cum se poate observa, reflecțiile despre Fecioara Maică, adunate în Lumen gentium, ne învață să iubim Biserica și să slujim în ea împlinirea Împărăției lui Dumnezeu care vine și se va realiza pe deplin în glorie.

Să ne lăsăm așadar interpelați de acest model sublim care este Maria, Fecioară și Mamă, și să-i cerem să ne ajute, prin mijlocirea sa, să răspundem la ceea ce ni se cere prin exemplul său: trăiesc cu o credință umilă și activă apartenența mea la Biserică? Recunosc în ea comunitatea legământului pe care Dumnezeu mi l-a dăruit pentru a corespunde iubirii sale infinite? Mă simt parte vie a Bisericii, în ascultare față de păstorii dați de Dumnezeu? Privesc la Maria ca model, membru excelent și mamă a Bisericii și o rog să mă ajute să fiu un discipol fidel al Fiului său?

Surorilor și fraților, Duhul Sfânt, coborât asupra Mariei și invocat de noi cu umilință și încredere, să ne dea să trăim pe deplin aceste realități uimitoare. Și, după ce am aprofundat constituția Lumen gentium, să-i cerem Fecioarei să ne obțină acest dar: ca iubirea față de Sfânta Mamă Biserică să crească în noi toți. Așa să fie!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu