Iubiți fraţi şi surori, duminică frumoasă!

Evanghelia de astăzi ne vorbește despre Isus care, pe Marea Galileei, ajunge la discipolii săi în mijlocul furtunii, mergând pe apă (cf. Mt 14,22-33).

După miracolul pâinilor și peștilor (cf. Mt 14,13-21), Învățătorul îi îndeamnă pe discipolii săi să urce în barcă și să pornească în larg, în timp ce El se retrage singur pe munte pentru a se ruga. Departe de țărm, însă, se află în voia vântului și se luptă să înainteze. După o experiență reușită, în care fuseseră martori la un semn miraculos, acum se află neajutorați și înspăimântați în fața amenințării valurilor și a unui vânt potrivnic.

Pe măsură ce noaptea se apropie de sfârșit, Isus vine să-i întâmpine pe apele tulburi și, de frică, îl confundă cu o fantasmă (v. 26). Dar El le spune: „Curaj, eu sunt; nu vă temeți!” (v. 27). Prezența Domnului schimbă totul: Petru reușește chiar să facă câțiva pași spre El peste valuri; apoi se sperie, se scufundă, iar Isus îl salvează. Când Învățătorul urcă în barcă, furtuna se liniștește și atunci mărturisirea de credință izvorăște spontan din inimile ucenicilor: „Cu adevărat tu ești Fiul lui Dumnezeu!” (v. 33).

Pentru a realiza aceasta, nu le-a fost suficient să fi fost martori la o minune, nici să fi avut succes în ochii altora: trebuiau să-și experimenteze propria slăbiciune și, în ea, să recunoască prezența lui Dumnezeu. Numai așa își puteau deschide cu adevărat ochii și inimile către apropierea lui, găsind pace chiar și în mijlocul furtunii.

Într-o zi, ceva mai târziu, Isus le va spune: „Dacă aveți credință și nu vă îndoiți […], dacă veți zice acestui munte: «Ridică-te și aruncă-te în mare», se va face” (Mt 21,21). Și tocmai asta au experimentat pe lac: pacea lui Cristos, care fusese pe munte rugându-se, i-a ajuns în mijlocul apelor furioase.

Această minune, așadar, ne învață ceva important: în primul rând, să nu ne lăsăm exaltați de succes și să nu ne arogăm niciodată pe noi înșine; și, în același timp, să nu disperăm, nici măcar în momentele de întuneric, când ne simțim neputincioși în fața problemelor și, în pofida eforturilor noastre, ni se pare că mergem mai departe înapoi decât înainte. În orice circumstanță, Isus nu ne abandonează și, dacă îl primim cu umilință în barca vieții noastre – cu rugăciunea, cu Sacramentele, ascultând Cuvântul său – în el vom găsi pace, vom găsi lumină și putere pentru drumul nostru.

Maria să ne ajute să trăim așa, cu abandon încrezător față de Dumnezeu, ea care a fost proclamată fericită pentru credința sa (cf. Lc 1,45).

______________

După Angelus

Iubiți fraţi şi surori!

[În engleză] Continui să urmăresc cu îngrijorare situația tragică din Sudan, în special din orașul el-Obeid. Exprimându-mi apropierea spirituală de poporul națiunii, îmi reînnoiesc apelul către autorități pentru a asigura coridoare umanitare pentru populația civilă. În același timp, îndemn comunitatea internațională să sprijine eforturile menite să obțină un armistițiu imediat. Să ne rugăm Domnului să-i sprijine pe cei care suferă, să convertească inimile celor care seamănă violență și să acorde pacea mult așteptată.

Continuă să sosească rapoarte dureroase despre oameni nevinovați uciși și răniți în Ucraina și Rusia. Incidentele tragice continuă, ba chiar se înmulțesc, rezultând în număr tot mai mare de victime civile, inclusiv copii. Sunt alături de familiile victimelor, ale răniților și ale tuturor celor care suferă din cauza conflictului în curs. În fața acestei dureri, îmi reînnoiesc apelul sincer la respectarea dreptului umanitar și la încetarea atacurilor asupra țintelor civile de către ambele părți. Războiul nu face decât să genereze și mai mult război și provoacă suferințe enorme. Este timpul să oprim spirala violenței și să facem loc diplomației și dialogului pentru a deschide calea către pace.

Și acum vă urez bun venit tuturor, romani și pelerini din diferite țări!

Îi salut în special pe tinerii din Comunitatea „Santa Maria Maddalena” din dieceza de Milano, care au parcurs Via Francigena de la Siena la Roma; precum și pe cercetașii din Enna, care au campat pe dealurile romane, și pe tinerii din Pernumia, dieceza de Padova.

Prezența atâtor grupuri de tineri, care aleg să petreacă câteva zile din vacanța lor în activități educative și de fraternitate, este un semn de speranță; așa cum a fost evenimentul tinerilor franciscani pe care am avut bucuria să-i întâlnesc joia trecută la Assisi.

Vouă tuturor, tineri și tinere care mă ascultați, aș vrea să vă reamintesc că în aceste zile calendarul liturgic oferă câteva figuri minunate de sfinți, bărbați și femei, despre care vă invit să cunoașteți mai multe: ieri, marele sfânt Dominic, fondatorul Ordinului Fraților Predicatori; astăzi, sfânta Tereza Benedicta a Crucii, Edith Stein, călugăriță carmelitană ucisă la Auschwitz și co-patroană a Europei; mâine, sfântul Laurențiu, diacon al Bisericii Romei; și poimâine, sfânta Clara de Assisi, care a părăsit o viață de confort pentru a-l urma pe Isus în sărăcie și umilință, după modelul concetățeanului său, sfântul Francisc. Dragi tineri, lăsați-vă inspirați de acești martori exemplari ai Evangheliei!

Vă mulțumesc tuturor pentru prezență și o duminică frumoasă!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu