Iubiți fraţi şi surori, duminică frumoasă!

Cuvântul lui Dumnezeu proclamat în liturgia acestei duminici ne oferă câteva criterii fundamentale de gândire și acțiune. Citim în Scrisoarea către Romani că fiecare poruncă „se rezumă la cuvântul acesta: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți»” (Rom 13,9). Sfântul Paul subliniază acest punct cu o imagine puternică, prezentă și în „Rugăciunea Domnească”. El scrie: „Fraților, să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții” (v. 8).

Isus ne-a învățat să ne rugăm și să practicăm iertarea datoriilor. Există însă o moștenire pe care ne-o datorăm unii altora, fără a fi întemnițați de ea: este datoria iubirii reciproce. Toată atenția, grija și bunătatea pe care le-am primit ne fac mai liberi și mai capabili de responsabilitate.

În Evanghelia acestei duminici, Isus sugerează fiecărei comunități creștine cel puțin două moduri de a practica iubirea reciprocă. Prima este a deveni capabil de corectare fraternă. Este o artă delicată și prea adesea uitată, care necesită franchețe și gradualitate. A vorbi sincer – mai întâi față în față, apoi, dacă este necesar, între două sau trei persoane și, în final, când este necesar, cu întreaga comunitate – înseamnă a înfrunta realitatea și a transforma problemele și conflictele în oportunități de creștere. Plângerile și bârfele sunt mai ușoare, dar nu generează nimic și paralizează multe situații. Evanghelia, însă, ne învață libertatea, în caritate.

Există apoi o a doua modalitate de a iubi fratern, care pentru Isus transformă chiar și rugăciunea: a ajunge la un acord. Nu numai atunci când există un conflict, ci a cere lui Dumnezeu un dar. Domnul spune: „Dacă doi dintre voi pe pământ se vor uni să ceară orice lucru, le va fi dat de Tatăl meu care este în ceruri” (Mt 18,19). Această promisiune sugerează că putem avea dorințe comune, dureri comune, speranțe comune și, prin rugăciune, putem crește în unitate. Fără credință, fiecare dintre noi s-ar putea simți singur și suspicios față de ceilalți, văzându-i ca străini și dușmani. Prin har, însă, suntem frați și surori care se pot înțelege: întâlnindu-ne unii pe alții, iertându-ne unii pe alții și ascultându-ne unii pe alții în Domnul.

Să cerem Mariei, care după vestea îngerului s-a grăbit să se alăture verișoarei sale Elisabeta, să împărtășească bucuria și greutățile sarcinii, să ne învețe și pe noi obligația plină de bucurie a iubirii fraterne.

______________

După Angelus

Iubiți fraţi şi surori!

Cu suflet îndurerat am urmărit știrile despre atacurile violente care au lovit recent mai multe orașe și infrastructură civilă din Ucraina, soldate cu moartea unor oameni nevinovați. Inima mea este alături de suferința populației, care de ani de zile trăiește în angoasă și frică. Fac un apel reînnoit pentru a pune capăt violenței, a opri distrugerile, a deschide inimile către dialog și pace! Sper ca eforturile întreprinse în ultimele zile pentru reluarea negocierilor să dea roade concrete și să deschidă calea diplomației.

Să ne înălțăm rugăciunile către Domnul, pentru ca armonia să triumfe în toate conflictele lumii.

Vă urez bun venit tuturor, romani și pelerini din diferite țări. Vă mulțumesc că sunteți aici!

În special, salut comunitatea Seminarului Interdiecezan „Studienhaus Sankt Lambert” din Lantershofen, Germania.

Salut cu bucurie pelerinajul parohiei „Sant’Ulderico Vescovo in Musestre” (Treviso), precum și Corul diecezan al diecezei de Oppido Mamertina-Palmi, însoțit de episcop.

În timp ce ne reluăm treptat activitățile obișnuite după pauza de vară, să-i cerem Domnului să ne însoțească și să ne susțină cu lumina sa.

Vă urez tuturor o duminică frumoasă!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu