Iubiți fraţi şi surori, duminică frumoasă!

Evanghelia liturgiei de astăzi (Mt 11,25-30) ne invită să împărtășim lauda pe care Isus o înalță Tatălui, „Domnul cerului și al pământului” (v. 25). Fiul lui Dumnezeu, făcut om, își manifestă iubirea implicând fiecare creatură în această mulțumire.

Simplitatea unui gest atât de spontan și bucuros corespunde stilului lui Dumnezeu, căruia îi place să se reveleze „celor mici”, rămânând în același timp ascuns „de cei înțelepți și pricepuți” (cf. v. 25). Într-adevăr, ei sunt atât de plini de propriile idei încât nu reușesc să recunoască prezența lui Cristos, Mesia care își vizitează poporul. Înțelepciunea umană devine atunci aroganță, iar doctrina se degradează în mândrie. Adevărata înțelepciune a lui Dumnezeu se revelează în schimb în smerenia trupului, iar învățătura sa se adresează celor care se luptă cel mai mult: „Veniți la mine, toți cei trudiți și împovărați” (v. 28), spune Domnul. A merge la Isus înseamnă a răspunde iubirii sale și a împărtăși viața sa până la cruce, așa cum El însuși a explicat: „Dacă cineva vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să mă urmeze” (Mt 16,24). Tocmai această dăruire de sine din iubire este „jugul” lui Isus (cf. Mt 11,29), adică sinteza învățăturii sale, inima înțelepciunii sale, arzătoare de caritate față de toți.

Fraților și surorilor, cum poate fi greutatea crucii „ușoară” și „plăcută” (cf. v. 30)? Pentru un singur motiv: pentru că Domnul o poartă primul și cu noi toți, neabandonându-ne niciodată în fața a ceea ce ne apasă. Ca învățător autentic, Isus ia asupra sa povara umanității rănite de rău, pentru a o îngriji. Înțelepciunea pe care ne-o dăruiește este astfel o vestire de mântuire, iar jugul său ne ridică de la fiecare cădere. Urmându-l pe Cristos, drumul nostru nu este așadar o asceză mortificantă: este o școală a libertății, care ia în serios drama istoriei și îi luminează întotdeauna sensul, mai ales în momentele cele mai întunecate. Într-adevăr, numai în crucea lui Isus este răscumpărat răul: numai în pătimirea sa oboseala noastră muritoare își găsește mângâiere și răscumpărare.

În sclavie, Cristos este eliberare. Sub flagelul războiului, Cristos este speranță. În ceasul păcatului, Cristos este iertare. Aceasta este adevărata înțelepciune, adică drumul pe care dorim să-l parcurgem împreună, uniți ca discipoli în numele său. Isus ne învață aceasta ca Fiu, devenind fratele nostru: cu puterea Duhului Sfânt, El însuși manifestă Bisericii adevărul lui Dumnezeu și al omenirii, pentru că „nimeni nu-l cunoaște pe Tatăl decât Fiul și acela căruia Fiul vrea să-l descopere” (v. 27).

Preaiubiților, în timp ce îi mulțumim Domnului pentru această încredere plină de iubire, să cerem mijlocirea Mariei, Regina Păcii, pentru binele Bisericii și al întregii lumi.

______________

După Angelus

Iubiți fraţi şi surori!

Joia trecută, 2 iulie, la Sanctuarul din Tac Say din Vietnam, a fost beatificat preotul Francisc Xavier Tru’o’ng Bǚu, ucis în 1946 din ură față de credință. Într-un context de opresiune și violență, s-a ridicat ca apărător al drepturilor oamenilor și nu și-a abandonat enoriașii. Fie ca mijlocirea și rugăciunile sale să-i susțină pe lucrătorii Evangheliei care, chiar și astăzi, se află în situații de persecuție.

Vă salut cu afecțiune pe toți cei prezenți astăzi în Piața Sfântul Petru!

[În portugheză şi spaniolă] Le urez bun venit pelerinilor din Brazilia și Corului Universității din Mérida din Venezuela. Îi amintesc mereu în rugăciunile mele pe victimele cutremurului și pe întregul popor venezuelean: Domnul să-i susțină în aceste momente dificile.

Salut mai multe grupuri poloneze: preoții nou hirotoniți din Ordinul Fraților Minori Capucini din Provincia Cracovia; Corul de copii din arhidieceza de Łódź, însoțit de episcopul auxiliar, și grupul din dieceza de Legnica.

Salut tinerii din Bellagio și Corul „Jubilaeum” din Augusta, Sicilia, împreună cu primarul și parohul.

Vă doresc tuturor o duminică frumoasă!

LEO PP. XIV