Iubiți fraţi şi surori, bună ziua şi duminică frumoasă!

Astăzi, Evanghelia ne vorbește despre Isus care le dezvăluie discipolilor săi Misterul Paștelui său iminent: Mesia, spune el, trebuie „să meargă la Ierusalim şi să sufere multe din partea bătrânilor, a arhiereilor şi a cărturarilor, să fie ucis, iar a treia zi să învie” (Mt 16,21).

Ceea ce spune el este departe de așteptările lor despre un Mesia triumfător și puternic, cu ajutorul căruia își pot învinge și călca în picioare dușmanii (cf. Ps 108,14). Ei avuseseră deja ocazia, în timpul petrecut cu el, să fie uimiți de numeroasele sale gesturi și cuvinte. Acest mesaj final, însă, depășește cu adevărat orice așteptări. Petru, în special, își exprimă dezacordul și îl mustră pe Isus, spunând: „Să te ferească Dumnezeu, Doamne! Asta nu ţi se va întâmpla niciodată” (v. 22).

Cu puțin timp înainte, îl recunoscuse ca fiind „Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu” (v. 16). Acum, însă, surprins și poate dezamăgit de ceea ce aude, în contrast cu frumoasa mărturisire de credință pe care tocmai a făcut-o, îl mustră. Pare să spună: „Da, cred că tu ești Mesia, dar lumea nu se mântuiește așa”. Este un val de zel, cu siguranță animat de o iubire sinceră, și totuși ne face să ne gândim.

Și pentru noi nu este întotdeauna ușor să înțelegem și să acceptăm căile lui Dumnezeu, mai ales când sunt foarte diferite de ale noastre. Atunci ispita este să credem, împotriva oricărei logici a credinței, că Domnul greșește sau, mai rău, că nu ne ascultă sau nu-i pasă de noi. Confruntat cu această incertitudine, Petru, în ciuda impulsivității sale, ne învață două lucruri importante.

Primul este să nu întrerupem niciodată, nici măcar în aceste momente, dialogul nostru cu Domnul, ci mai degrabă să-i exprimăm cu încredere dificultatea noastră în a înțelege ceea ce ne cere.

Al doilea, însă, este să nu judecăm niciodată acțiunile lui Dumnezeu, ci să ascultăm cu umilință în rugăciune ceea ce El ne revelează prin acțiunile sale, chiar și atunci când acestea nu corespund așteptărilor noastre.

Și măreția primului apostol este evidentă și în aceasta.

Isus răspunde: „Mergi în urma mea, Satană!” (v. 23) și îi explică lui și celorlalți discipoli că, pentru a-i urma pașii, trebuie să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-l urmeze (cf. v. 24). Petru va face acest lucru: după ce îl va asculta, va accepta provocarea și va rămâne fidel cuvintelor lui Cristos, pe care l-a recunoscut ca Mântuitor al său, de-a lungul întregii sale vieți, chiar până la martiriu.

Să-i cerem așadar Domnului să avem şi noi, în viața noastră de credință și în rugăciunea noastră, aceeași sinceritate ca Petru, spunându-i cu umilință ceea ce simțim cu adevărat, chiar și atunci când inimile noastre sunt dezorientate, și, în același timp, să cultivăm aceeași docilitate a sa, acceptând ceea ce ne cere, dincolo de așteptările noastre.

Să ne ajute Maria, care a fost ascultătoare de planurile lui Dumnezeu până la Crucea Fiului ei Isus.

______________

După Angelus

Iubiți fraţi şi surori!

Din Haiti vin vești tragice despre gravul masacru comis la Kenscoff, în care numeroase persoane și-au pierdut viața, iar altele au fost răpite. Îmi exprim apropierea rugătoare de victime și de familiile lor și cer eliberarea imediată a tuturor ostaticilor. Fac un apel sincer tuturor celor responsabili să depună eforturi concrete pentru a asigura siguranța populației și a pune capăt oricăror forme de violență.

Asigur rugăciunile mele față de cei afectați de inundațiile teribile din Nepal și Tibet. Să ne rugăm pentru cei care și-au pierdut viața, pentru răniți și dispăruți, pentru familiile lor și pentru salvatori. Fie ca grija tuturor să contribuie la alinarea suferinței și la acordarea ajutorului necesar populației.

Să continuăm să ne rugăm pentru pace. Sfântul Augustin, a cărui comemorare am celebrat-o în aceste zile, spunea că „pacea […] este ca pâinea miraculoasă care a crescut în mâinile discipolilor în timp ce o frângeau și o împărțeau” (Predica 357, 2). Fie ca numărul celor din întreaga lume să crească, cu curaj, înfrângând și împărțind pâinea păcii, depășind diviziunile, promovând dreptatea, practicând iertarea, pentru binele tuturor.

[În engleză] Marți celebrăm Ziua Mondială de Rugăciune pentru Îngrijirea Creației. Aceasta marchează începutul „Timpului Creației” – celebrat de creștinii de diferite confesiuni – a cărui temă din acest an este „Apa vie”. După cum am amintit în Mesajul meu pentru această Zi, îngrijirea „casei noastre comune” necesită o convertire a inimii, astfel încât ceea ce a fost folosit pentru a aduce distrugere să poată fi în schimb îndreptat spre viață. Îi invit pe toți să se unească, în rugăciune și acțiune, pentru a deveni canale ale apei vii a păcii lui Dumnezeu, aducând vindecare lumii noastre rănite.

Vă salut pe voi toţi, credincioși din Castel Gandolfo și pelerini din diferite țări! În special, le urez bun venit participanților la evenimentul caritabil „Run to Rome”, tinerilor care au parcurs Via Lucis itinerantă, grupului de cinstitori ai Sfintei Fecioare Maria a Miracolelor din Corbetta și motocicliștilor prezenți la tradiționala lor întâlnire anuală.

Le mulțumesc poliției și tuturor celor care au contribuit la șederea mea de vară aici, la Castel Gandolfo, precum și serviciului de securitate din timpul întâlnirilor cu pelerinii. Vă mulțumesc foarte mult!

Transmit cele mai calde salutări credincioșilor care urmăresc rugăciunea Angelus din Piața „Sfântul Petru”.

Și vă urez tuturor o duminică frumoasă!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu