Iubiți fraţi şi surori, duminică frumoasă!
Şi în Evanghelia de astăzi (Mt 10,37-42), ascultăm câteva dintre îndemnurile lui Isus de a-l urma și de a fi martori ai Împărăției sale. Nu este vorba despre un act exterior, ci despre angajarea noastră în întregime într-o relație de iubire cu El. Și pentru a da roade, iubirea necesită cel puțin trei lucruri: detașarea, pierderea și acceptarea.
În primul rând, detașarea. Isus spune: „Cine îşi iubeşte tatăl sau mama mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine; şi cine îşi iubeşte fiul sau fiica mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine” (v. 37). Din momentul în care începe să-și trimită apostolii în misiune, Domnul îi vrea liberi de orice legătură. Dar pentru toți este valabil faptul că și cele mai importante afecte își găsesc împlinirea datorită iubirii pe care ne-o dăruiește Cristos. Să ne gândim, de exemplu, la viața de căsătorie: o putem trăi pe deplin numai „părăsind” casa părinților (cf. Mt 19,6) pentru a ne angaja în relația conjugală. Să ne gândim și la creșterea copiilor noștri: îi ajutăm să-și atingă obiectivele și să fie fericiți învățându-i să „stea pe propriile picioare” și să facă propriile alegeri. Sfântul Augustin spune: „Este dureros să fii despărțit de ceea ce iubești. Dar chiar și agricultorul pierde temporar ceea ce seamănă” (Predica 330, 2). Numai „pierzând” acea sămânță, aruncată în pământ, va putea să o vadă înflorind.
În acest sens, iubirea este și pierdere. Ne este greu să înțelegem, mai ales într-o lume în care a pierde pare o slăbiciune și suntem obsedați să avem și să posedăm. Iubirea, însă, aduce roade numai în dăruirea de sine: atunci când suntem dispuși să pierdem puțin din noi înșine pentru a face loc altora, să pierdem puțin timp ascultând un prieten, să pierdem puțină mângâiere pentru a împărtăși o situație dificilă. Cine își păstrează viața pentru sine – spune Evanghelia – o pierde de fapt (cf. v. 39), pentru că nu reușește să se deschidă bucuriei iubirii și devine sterilă. De aceea, Isus ne invită să îmbrățișăm Crucea: El s-a oferit pe sine, s-a pierdut pe sine și, în acest fel, noi am putut primi viața sa din belşug. În mod similar, dacă trăim în logica dăruirii, și noi vom putea genera viață nouă în relațiile noastre.
În sfârșit, primirea. Iubirea, de fapt, se exprimă în alegeri și acțiuni concrete, într-o angajare alcătuită din mici gesturi zilnice, cum ar fi oferirea unui pahar cu apă celui însetat (cf. v. 42). Isus, trimițându-și discipolii înaintea sa, le cere să rămână lipsiți de provizii, adică să fie nevoiași, pentru ca astfel să poată inspira primire în cei pe care îi întâlnesc. Și astfel, primindu-i pe cei care vin în numele lui Isus, îl primim pe El și pe Tatăl ceresc care l-a trimis. Iubirea față de Domnul trece întotdeauna prin primirea fraților și a surorilor noastre.
Preaiubiților, să ne rugăm Fecioarei Maria, care și-a iubit Fiul chiar știind cum să-l piardă: să ne ajute să fim martori umili și bucuroși ai iubirii lui Cristos.
______________
După Angelus
Iubiți fraţi şi surori!
[În spaniolă] Doresc să-mi exprim solidaritatea cu frații și surorile din Venezuela afectați de recentele cutremure care au provocat numeroşi morți și răniți, precum și pagube materiale imense. În timp ce mă rog Domnului pentru odihna veșnică a celor decedați, îmi reînnoiesc apropierea spirituală de familiile lor, de răniți și de toți cei afectați de această tragedie. De asemenea, exprim recunoștința și încurajarea mea față de toți cei care lucrează cu generozitate în eforturile de căutare și salvare.
Și acum vă urez bun venit tuturor, romani și pelerini: vă mulțumesc că ați venit în această căldură!
Salut credincioșii din dieceza de Kumba din Camerun și pe cei din diferite alte țări.
Salut tinerii călugări camillieni; grupurile parohiale din Priolo Gargallo, Avola, Regalbuto și Bari; cercetașii din Rovereto și tinerii din Mestrino, dieceza de Padova, care au primit Împărtășania și Mirul.
Vă urez tuturor o duminică frumoasă! Ne vedem mâine pentru solemnitatea Sfinților Petru și Paul.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu