Iubiți fraţi şi surori, duminică frumoasă!
Evanghelia din această duminică (Mt 16,13-20) ne prezintă o întrebare care ne provoacă pe fiecare dintre noi în călătoria noastră de credință: cine este Isus cu adevărat pentru mine?
Relatarea evanghelică arată cât de crucială este această întrebare pentru experiența uceniciei. Într-adevăr, deși cei doisprezece apostoli împărtășiseră deja o mare parte din viața și lucrarea Învățătorului, Isus nu a vrut să presupună că îl cunoșteau cu adevărat și că înțelegeau misterul Împărăției lui Dumnezeu. Așadar, după ce i-a întrebat care erau opiniile oamenilor despre El, li s-a adresat direct: „Dar voi cine spuneți că sunt eu?” (Mt 16,15).
Fraților și surorilor, acesta este un pas fundamental pentru discipolii din toate timpurile, pentru fiecare dintre noi. Credința, de fapt, nu ne este dată o dată pentru totdeauna; dimpotrivă, avem nevoie întotdeauna să redescoperim chipul lui Cristos și al Evangheliei sale, să aprofundăm înțelegerea mesajului său și să ne reînnoim alegerile de viață, astfel încât acestea să fie coerente cu ceea ce mărturisim, depășind ispita de a ști totul și de a face din credință un obicei.
Întrebarea care ni se pune în fiecare zi – cine este Isus pentru mine și care este sensul prezenței sale în viața mea – apare mai ales în rugăciune și când medităm la Evanghelie, dar și când ne aflăm confruntați cu rănile și nevoile fraților și surorilor noastre, sau în relațiile și situațiile care ne provoacă cel mai mult conștiința. În sfera vieții noastre, pe scurt, putem verifica dacă pentru noi Domnul Isus este numai o mare figură din istorie care a spus și a făcut lucruri importante, sau Cristos al lui Dumnezeu, Cel care a fost trimis să ne aducă în iubirea Tatălui și să transforme viața noastră și lumea în care trăim.
Preaiubiţilor, să învățăm să nu ne închidem în convingerile și certitudinile noastre religioase, ca să rămânem deschiși la o relație autentică cu Cristos. Uneori, în ceea ce privește credința creștină, ne mulțumim cu zvonuri, clișee și ceea ce ne-a fost transmis, poate chiar cu intenții bune. Dar Isus ne cheamă la un răspuns personal, să-l cunoaștem intim, să ne lăsăm hrăniți de prietenia sa, într-o întâlnire mereu nouă care ne poate cere chiar să explorăm noi căi și să facem alegeri diferite de cele pe care ni le-am imaginat. Acest lucru este valabil atât pentru drumul nostru personal, cât și pentru drumul Bisericii și pentru deciziile pastorale, unde uneori credem că este suficient să mergem mai departe așa cum am făcut-o întotdeauna. Este important, în schimb, să ne întrebăm adesea: Cine este Domnul pentru mine? Îl cunosc cu adevărat? Ce îmi cere Evanghelia sa astăzi? Ce pași și ce alegeri ar trebui să fac?
Să o invocăm pe Fecioara Maria, care în inima ei a căutat voința lui Dumnezeu prin Fiul său, pentru ca ea să ne călăuzească mereu pe calea credinței.
______________
După Angelus
Iubiți fraţi şi surori!
În rugăciunile mele, îmi amintesc adesea de Republica Democrată Congo, în special din cauza răspândirii epidemiei de Ebola, care, din păcate, face numeroase victime. Încurajez un răspuns din partea comunității internaționale, inclusiv prin implicarea comunităților locale în eforturile de prevenire, pentru a salva multe vieți.
Sunt, de asemenea, aproape de poporul din Republica Centrafricană, care jelește victimele prăbușirii minei din Zamboyé. Fie ca Domnul să-i primească pe cei care și-au pierdut viața și să le susțină angajarea de a asigura siguranța și legalitatea siturilor miniere.
Mâine se împlinesc zece ani de la cutremurul care a lovit centrul Italiei, între Lazio, Umbria și Marche. Mă rog pentru cei decedați și familiile lor, precum și pentru toate comunitățile afectate. Credința și solidaritatea să continue să susțină opera de reconstrucție.
Vă salut cu afect pe voi toți, romani și pelerini din diferite țări.
În special, urez bun venit Corului Primațial al catedralei din Gniezno, Polonia; precum și seminariștilor și superiorilor Colegiului Pontifical Nord-American; și tinerilor din Bormio și Valfurva.
Vă doresc tuturor o duminică frumoasă!
LEO PP. XIV
Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu