Iubiți fraţi şi surori, duminică frumoasă!
Când ascultăm Evanghelia, auzim adesea despre semnele săvârșite de Isus: acestea sunt gesturi care demonstrează dăruirea sa specială față de noi, adică mântuirea pe care o aduce lumii. Domnul este amintit ca acela care dă sens vieții, eliberând-o de rău și păcat.
În timp ce dă vedere orbilor și auz surzilor, Cristos nu numai că săvârșește fapte miraculoase, ci și vestește tuturor că Împărăția lui Dumnezeu este aproape. De aceea, Evanghelia de astăzi (Mt 14,13-21) mărturisește că Isus nu numai le redă simțurile celor cărora le lipsesc, ci dă gust și simțurilor noastre. Surzilor, care își recapătă auzul, Domnul le adresează Vestea Bună pentru a fi ascultată; orbului, care își recapătă vederea, îi arată splendida lucrare de răscumpărare săvârșită prin El. În același mod, Isus dă mâncare celor flămânzi: episodul înmulțirii pâinilor semnifică faptul că întâlnirea cu Domnul este o experiență hrănitoare. În deșert, adică în locul nevoii noastre, Cristos este pâinea vieții. Cu El, esențialul este supraabundent: „Toți au mâncat și s-au săturat” și au mai rămas „douăsprezece coșuri pline” (v. 20). Acest număr subliniază faptul că darul Domnului este universal și că providența sa pentru noi nu dă greș niciodată.
Preaiubiților, Cristos potolește cu adevărat foamea omenirii, foamea noastră de adevăr și de viață. În același timp, gestul său ne învață că nimic nu se irosește atunci când este împărtășit. Acumularea și risipa, însă, sunt două fațete ale aceluiași rău: lăcomia. Această boală a sufletului face să-și piardă cunoștința pentru că este beat de bogății, până la punctul de a-i uita pe cei care plâng de foame și urlă de sete. Și astfel, în fața opulenței lucrurilor care putrezesc, stau mâinile întinse ale celor care nu au masă, casele arse ale celor care nu au pace.
În deșertul războiului și al aroganței, să vedem cu câtă bunăvoință Domnul „și-a ridicat ochii spre cer”, „a binecuvântat”, „a frânt pâinile și le-a dat” discipolilor săi pentru a le împărți mulțimii (cf. v. 19). În această minune a carității, recunoaștem acțiunile tipice ale lui Isus, care culminează în Ultima Cină. Atunci, de fapt, Fiul lui Dumnezeu ne încredințează însăși viața sa ca frate al nostru în umanitate. În timp ce savurăm harul Euharistiei, să ne angajăm să fim martori la frumusețea ei în gesturile noastre zilnice, începând cu binecuvântarea mesei, când împărțim pâinea cu familia și prietenii. În compania lui Isus, chiar și vacanţele pot deveni un timp de seninătate fraternă, implicându-i pe cei din jurul nostru aflați în nevoie.
Să o rugăm, așadar, pe Fecioara Maria, o mamă grijulie, să ne ajute să creștem în caritate, pentru ca nimănui să nu-i lipsească pâinea cea de toate zilele.
______________
După Angelus
Iubiți fraţi şi surori!
[În spaniolă] Urmăresc cu îngrijorare situația alarmantă din Ceuta, rugându-l pe Dumnezeu, prin mijlocirea Maicii Domnului din Africa, să se găsească soluții de pace, stabilitate și dreptate.
Să continuăm să ne rugăm pentru pace, pentru ca războaiele să se sfârșească în lume și să se găsească soluții diplomatice la conflicte. Să ne amintim de toate victimele ostilităților, în special de cele mai slabe și mai lipsite de apărare: copiii, bătrânii și bolnavii. Domnul să-i mângâie pe cei care suferă și să binecuvânteze munca celor care aduc ajutor și mângâiere.
În aceste zile se marchează „Iertarea de la Assisi”. Sfântul Francisc a obținut această indulgență de la Papa Honoriu al III-lea în 1216, inspirat, în timp ce se ruga la Porţiuncula, de o viziune cu Isus și Maria, înconjurați de îngeri. Să-i mulțumim Domnului pentru acest mare dar și să-l prețuim, mai ales la al optulea centenar al „Trecerii la Domnul” a Sărăcuţului din Assisi, care a murit la Porţiuncula pe 3 octombrie 1226.
Vă salut pe toți, romani și pelerini din diverse țări: în special pe „Giovanissimi” din parohiile din Saccolongo și Creola (Padova), pe tinerii din Parohia „San Giovanni Bosco” din Altamura și pe tinerii din Colaborarea Pastorală din Castelfranco Veneto, însoțiți de preoții și animatorii lor.
Vă doresc tuturor o duminică frumoasă!
LEO PP. XIV
Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu