Iubiți fraţi şi surori, duminică frumoasă!

Ieri am contemplat-o pe Fecioara Maria în relația sa indisolubilă cu Fiul ei: nici moartea nu a putut întrerupe acea comuniune a trupului și a sufletului, care este viața veșnică. Fiecare duminică ne amintește că aceeași plinătate este rezervată celor care îl urmează pe Isus: învierea sa nu este un eveniment trecut, ci o viață nouă care ne îmbrățișează.

Acest lucru este demonstrat astăzi de femeia canaaneană, protagonista Evangheliei proclamate în liturgie (Mt 15,21-28). Deși nu aparținea poporului său și trăia într-o regiune străină, ea a căutat cu insistență să vorbească cu Isus, urmându-l ca o discipolă deja legată de El. Probabil nu se întâlniseră niciodată, dar în mod misterios credința răsărise deja în ea. Nu dorea ceva pentru ea însăși, ci pace pentru fiica ei chinuită și avea încredere în Isus, în care îl recunoștea pe Mesia, urmaș al lui David (cf. v. 22).

Evanghelistul nu ascunde obstacolele cu care se confruntă această femeie. Discipolii o văd ca pe o pacoste, iar Isus însuși se opune cererilor ei. Într-adevăr, Învățătorul se retrăsese în acea regiune (cf. v. 21) și ne putem imagina că, aşa ca în alte ocazii, căuta un loc retras pentru a se ruga și a-și instrui discipolii. În acel moment, însă, se întâmplă ceva neașteptat. Meditând asupra acestui lucru, putem înțelege ascultarea lui Isus, care își îndeplinește misiunea, lăsându-se impresionat de ceea ce vede și aude. În cele din urmă, îi spune: „O, femeie, mare este credinţa ta! Să fie cum vrei tu!” (v. 28).

Și astăzi, Biserica poate fi surprinsă de lucrarea lui Dumnezeu și poate comunica pacea lui Cristos dincolo de limitele deja stabilite. Misiunea sa este anticipată de harul divin, care lucrează în secretul conștiințelor noastre, astfel încât în ​​fiecare întâlnire, chiar și în cele care ne perturbă planurile, trebuie să ascultăm cu atenție, să ne deschidem ochii și să ne deschidem inimile la ceea ce Dumnezeu vrea să ne spună.

De la femeia canaaneană învățăm umilinţa și determinarea. Datorită credinței sale, aflăm că masa lui Dumnezeu este pregătită pentru toată lumea și că firimiturile nu sunt rezervate nimănui (cf. v. 26-27), pentru că fiecare are locul lui la Tatăl. În lumina acestei credințe, inegalitățile, discriminarea și barierele care calcă în picioare demnitatea prea multor fii și fiice ale lui Dumnezeu devin insuportabile.

Iubiţi frați și surori: suntem Biserica lui Isus Cristos într-o lume tulbure, o lume care caută pacea. Să o rugăm pe Maria, Mama noastră, să mijlocească pentru noi. „De pe buzele lui curge cel mai puternic și mai inovator imn care s-a rostit vreodată, Magnificat” (Magnifica humanitas, 244): este cântarea celor care văd acum realitatea cu privirea lui Dumnezeu și din acest motiv nu-și pierd speranța și lucrarea în caritate.

______________

După Angelus

Iubiți fraţi şi surori!

Îmi reînnoiesc apelul pentru încetarea violențelor repetate împotriva populației civile palestiniene din Cisiordania și îndemn insistent comunitatea internațională să promoveze soluția cu două state pentru o pace justă și durabilă.

În această săptămână, Jocurile Mediteraneene vor începe la Taranto. Acestea vor implica mai multe țări din Africa, Asia și Europa aparținând zonei mediteraneene. Sper ca acest eveniment sportiv să fie o profeție de pace și fraternitate între popoarele acestei regiuni și ale întregii lumi.

Și acum vă urez bun venit tuturor, adunați aici la Castel Gandolfo pentru Angelus de duminică.

Îi primesc cu afecțiune pe pelerinii din diferite țări. Salutându-i pe polonezi, îmi exprim binecuvântarea numeroșilor participanți la pelerinajul tradițional la sanctuarul Piekary Śląskie, în Silezia Superioară.

Vă urez tuturor o duminică frumoasă.

LEO PP. XIV

Traducere de Pr. dr. Mihai Pătrașcu