Iubiți fraţi şi surori,

Astăzi celebrăm solemnitatea Adormirii Sfintei Fecioare Maria. O sărbătoare de mare importanță, atât pentru teologia catolică, cât și pentru evlavia populară; într-adevăr, este o celebrare profund simțită în multe comunități, mai ales acolo unde catedrala sau biserica parohială este dedicată Maicii Domnului Ridicată la Cer.

Pentru a contempla acest mister al credinței, putem apela la cele două modele iconografice cu care artiștii l-au reprezentat de-a lungul secolelor.

Primul, cel mai vechi și singurul de aproape un mileniu, este cel al „adormirii” Maicii Domnului: ea apare culcată pe un catafalc, adormită în moarte; în jurul ei sunt apostolii, care o venerează, înduioşați în rugăciune; în centru, în picioare, stă Isus cel înviat, ținând sufletul Mariei în brațe, ca pe un copil nou-născut. El a venit să o ia cu el spre gloria lui Dumnezeu, „în cer”, cum spunem simbolic. Într-adevăr, Domnul a împlinit pentru Mama sa ceea ce a promis pentru toți prietenii săi: „Când mă voi duce la Tatăl și vă voi pregăti un loc, mă voi întoarce și vă voi lua la mine” (In 14,3).

Acest prim model evidențiază adevărul central: Cristos, mort și înviat, este cel care ne conduce la țelul la care am fost întotdeauna meniți, viața veșnică. Aceasta este ceea ce generații și generații de credincioși au contemplat rugându-se în fața icoanelor Adormirii Maicii Domnului și care poate fi admirat la Roma, în marele mozaic din absida Bazilicii „Santa Maria Maggiore”.

Iconografia mai recentă, dezvoltată ulterior în Occident, ne-o arată în schimb pe Fecioara Maria în toată ființa, în cer, scăldată în lumină, adesea înconjurată de îngeri și sfinți. Acolo, în centru, se află trupul glorificat al Fecioarei Maria, în conformitate cu ceea ce citim în Apocalips: „Un semn mare s-a arătat în cer: o femeie îmbrăcată în soare, cu luna sub picioare și pe cap o cunună de douăsprezece stele” (Ap 12,1).

Unii artiști au combinat cele două imagini, înfățișând-o pe Fecioara glorioasă în partea de sus și mormântul ei gol, adesea plin de flori multicolore, în partea de jos, cu apostolii privind-o în cer.

Acest al doilea model evidențiază adevărul că Maria a fost ridicată cu trup și suflet, adică în integritatea persoanei sale. Femeia care pe pământ a dat trup și sânge Cuvântului întrupat și l-a urmat până la punctul unirii perfecte în jertfa iubirii, a fost atrasă de El pentru totdeauna în glorie.

Astfel, această iconografie ne permite și să contemplăm destinul nostru final. Plinătatea vieții, pe care o admirăm cu bucurie astăzi în Maria, ne așteaptă și la sfârșitul timpurilor, când, așa cum spune sfântul Paul, Cristos Înviat „va schimba trupul nostru umil, făcându-l asemenea trupului său glorios” (Fil 3,21), îmbrăcând ceea ce este stricăcios în nestricăciune și ceea ce este muritor în nemurire (cf. 1Cor 15,54). Apoi, cu trupul nostru transformat de iubirea Mântuitorului, vom trăi veșnic, într-o sărbătoare fără sfârșit.

Să-l lăudăm pe Domnul, care a făcut lucruri mari în Preasfânta sa și în Preasfânta noastră Mamă!

______________

După Angelus

Iubiți fraţi şi surori!

Preasfânta Maria, ridicată în gloria cerească, este un semn de speranță și de mângâiere pentru tot poporul lui Dumnezeu. De aceea, astăzi doresc să invoc mijlocirea ei maternă în numele acelor comunități care au nevoie în mod special de a fi mângâiate și de a continua să spere. Mă gândesc la frații și surorile noastre din Țara Sfântă, care este și Țara Mariei prin excelență. Mă gândesc la poporul ucrainean și la cel rus, ambii legați de devoțiune filială față de Sfânta Născătoare de Dumnezeu. Mă gândesc la creștinii care suferă discriminare sau chiar persecuție.

Continui să mă rog în aceste zile pentru poporul columbian care suferă din cauza cutremurului.

Mă alătur acestor comunități și tuturor celor care trăiesc în situații dificile și, împreună cu ei, invoc: „Sfântă Marie, roagă-te pentru noi!”.

Adresez salutul meu vouă tuturor, credincioșilor din Castel Gandolfo și pelerinilor din Italia și din alte țări. Vă mulțumesc pentru prezență, vă mulțumesc pentru rugăciunile voastre!

Le doresc tuturor odihnă, pentru a se reface trupul și spiritul, şi cu o lectură plăcută și în contact cu natura.

Sărbătoare frumoasă astăzi și la revedere pe mâine!

LEO PP. XIV

Traducere de Pr. dr. Mihai Pătrașcu