Iubiți fraţi şi surori, bună ziua şi duminică frumoasă!

Astăzi, în liturgie, evanghelistul Matei ne prezintă parabola semănătorului (cf. Mt 13,1-23), care descrie generozitatea și încrederea cu care Dumnezeu seamănă Cuvântul său în inimile noastre și puterea sa în noi.

Însuși Isus, Cuvântul făcut om, care și-a dat viața pentru mântuirea noastră, este sămânța pe care Tatăl continuă să o semene în lume pentru ca, murind, să aducă mult rod (cf. In 12,24). Este adevărat, uneori întâlnește în noi un pământ dur și insensibil, alteori neclar, asemănător pământului bătătorit al potecilor, terenului stâncos sau tufișurilor de mărăcini; dar sunt momente în care găsește un pământ receptiv și fertil, și atunci se dezlănțuie miracole de iubire care pot schimba totul, așa cum am experimentat cu siguranță și noi în viața noastră. De aceea Tatăl nu se oprește niciodată din semănat, pentru că știe că puterea iubirii sale este mai puternică decât slăbiciunea noastră (cf. 2Cor 12,9-10).

Sfântul Ioan Gură de Aur, referindu-se la „sămânța” Cuvântului lui Dumnezeu, afirmă: „Cum poate fi rațional să semeni pe spini, pe pământ stâncos, pe drum? În cazul semințelor și al pământului, nu ar fi rațional, pe când în cazul sufletelor și al învățăturilor, acest lucru este foarte vrednic de laudă” (Omilii la Evanghelia după Matei, 44, 3), deoarece în mâinile lui Dumnezeu este posibil ca „locul pietros să se transforme și să devină pământ roditor, ca drumul să nu mai fie călcat în picioare și expus tuturor trecătorilor, ci să fie pământ bogat, ca spinii să fie eliminați și semințele să se bucure de o situație de mare siguranță” (ibid.).

Generozitatea lui Dumnezeu față de noi nu este naivă, ci înțeleaptă și știe să surprindă în noi posibilitatea unui bine de care uneori nici măcar nu ne dăm seama. De aceea, Domnul, care cunoaște adâncul inimii noastre mai bine decât noi înșine, nu încetează niciodată să creadă în noi, în cine suntem și în ceea ce putem deveni, zi de zi, dacă ne abandonăm lui cu credință.

Astfel, din gratuitatea și din încrederea cu care se seamănă sămânța și din umilinţa și din disponibilitatea cu care este primită, cresc și se răspândesc roadele Duhului Sfânt, care sunt, așa cum ne învață sfântul Paul: „iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, bunăvoința, fidelitatea, blândețea, cumpătarea” (Gal 5,22). Cât de mult are nevoie lumea noastră de aceste roade: să fie umplută și transformată de ele!

Să ne angajăm, așadar, mai ales în aceste zile de concediu, să ne facem timp pentru ascultarea, citirea și meditarea Cuvântului lui Dumnezeu, cultivând, alături de odihnă și de divertisment sănătos, momente semnificative de tăcere și rugăciune. Ne vom întoarce la activitățile noastre obișnuite, reînnoiți în trup și în spirit, gata să proclamăm Vestea Bună a Evangheliei și din ce în ce mai capabili să cooperăm la creșterea Împărăției lui Dumnezeu.

Să ne ajute în aceasta Maria, Regina Apostolilor și Steaua evanghelizării.

______________

După Angelus

Iubiți fraţi şi surori!

Îi salut pe locuitorii acestui frumos târg, Castel Gandolfo, în care petrec câteva zile de relaxare, și vă primesc cu bucurie pe toți, pelerini din toată lumea!

Din păcate, vânturile războiului bat din nou în Orientul Mijlociu, în Ucraina și în numeroase alte părți ale lumii, semănând violență, teroare și moarte și afectând, încă o dată, mulți oameni nevinovați. Să nu lăsăm aceste vânturi să stingă flacăra speranței și păcii, chiar și atunci când pare fragilă și șovăitoare.

Îmi reînnoiesc speranța că va fi urmată cu perseverență calea dialogului, a întâlnirii și a diplomației, singura cale capabilă să ducă la o pace dreaptă și durabilă, în care popoarele să poată trăi reconciliate, în siguranță reciprocă și cu respect pentru demnitatea fiecărei persoane.

Astăzi este „Duminica Mării”. Gândurile mele se îndreaptă către toți navigatorii, pescarii și docherii din întreaga lume care, marcați de distanța față de cei dragi și uneori de teama conflictelor care fac ravagii pe mări, susțin comerțul și viața multor popoare cu munca lor răbdătoare și tăcută.

În final, mă alătur rugăciunii mele cu numeroșii credincioși polonezi adunați pentru pelerinajul anual în fața icoanei de la Jasna Góra, pentru ca, în calitate de „discipoli misionari”, să fie martori bucuroși ai Evangheliei. Duminică frumoasă tuturor!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu