Oameni de știință, politicieni, reprezentanți ai Bisericii și asociații de pacienți s-au întâlnit în Aula celor O Sută de Zile din Palatul Cancelariei Vaticane. Monseniorul Sorondo: „Trebuie să revenim la o spiritualitate puternică, știind că chipul lui Cristos este în bolnavi”.

„În fața bolii Alzheimer, trebuie să revenim la o spiritualitate puternică, știind că chipul lui Cristos este prezent în pacient și că suntem chemați să creăm o rețea de credință, speranță și caritate”. Din această convingere, monseniorul Marcelo Sánchez Sorondo, cancelar emerit al Academiei Pontificale de Științe, a explicat la mass-media vaticane semnificația conferinței Alzheimer: nevoie socială, responsabilitate colectivă, găzduită marți, 14 iulie, în Aula celor O Sută de Zile din Palatul Cancelariei Vaticane. Întâlnirea a reunit instituții, comunitatea științifică, comunitatea eclezială și asociații de pacienți cu un scop precis: să reflecteze asupra bolii Alzheimer ca o provocare sanitară, socială și etică.

Temele centrale ale conferinței

Pentru că aceasta nu este numai o boală neurologică. Mai ales astăzi, odată cu dezvoltarea noilor tehnologii și apariția unor noi provocări, devine o problemă socială, politică și chiar culturală, punând sub semnul întrebării modul în care o comunitate își îngrijește persoanele cele mai vulnerabile. Acesta este exact punctul de plecare al conferinței, moderată de Davide Dionisi, bazată pe convingerea că, așa cum au explicat organizatorii, „Alzheimer-ul nu poate fi considerat o chestiune privată pentru familii individuale, nici abordată prin intervenții fragmentate și inconsistente”, ci mai degrabă „necesită responsabilitate colectivă, bazată pe recunoașterea demnității fiecărei persoane”. În Italia, peste 600.000 de persoane trăiesc cu Alzheimer, iar peste trei milioane de membri ai familiei și îngrijitori sunt implicați în îngrijirea lor zilnică. În plus, pe măsură ce speranța de viață crește în Italia, crește și numărul persoanelor care trăiesc cu boli cronice și neuro-degenerative. Aceasta este una dintre marile provocări reprezentate de îmbătrânirea populației: a trăi mai mult nu înseamnă neapărat a trăi în stare bună de sănătate. „Alzheimer-ul este o boală gravă care astăzi interpelează nu numai medicii și știința, ci întregul sistem de sănătate, îngrijirea, familiile și societatea”, a reiterat monseniorul Sorondo. O provocare care, a explicat el, intră într-o nouă fază datorită progreselor în cercetare: „Astăzi, se conturează ceea ce putem numi o nouă paradigmă”, a observat el, referindu-se la noi terapii care vizează direct mecanismele moleculare ale bolii. Deși nu reprezintă un leac definitiv, a adăugat el, aceste evoluții ne permit să încetinim progresia acesteia și să îmbunătățim calitatea vieții pacienților, făcând și mai urgent un răspuns comun care să implice asistența medicală, instituțiile și societatea civilă.

Rolul teologiei

În timpul discursului său, monseniorul Antonio Staglianò, președintele Academiei Teologice Pontificale și arhiepiscop emerit de Noto, a reamintit că „problema de a fi uman este în primul rând una morală” și, prin urmare, necesită reflecție teologică. Abordarea bolii Alzheimer, a explicat el, înseamnă a ne întreba cu privire la individ înainte de boala în sine, știind că „persoana umană nu poate fi redusă la funcții cognitive, productive sau relaționale”. Prin urmare, a adăugat el, adevărata provocare constă în crearea condițiilor pentru ca fiecare persoană să continue să-și trăiască pe deplin demnitatea, investind în relații și contracarând acea „cultură a voinței de putere” care tinde să măsoare valoarea vieții pe baza eficienței. „Persoana bolnavă nu ar trebui să fie un pacient de gestionat, ci o persoană de întâlnit”, a fost apelul său.

Provocările cercetării

Este esențial să pornim de la dimensiunea științifică și, prin urmare, Vincenzo Di Lazzaro, directorul de neurologie al Spitalului Universitar Campus Bio-Medico, a prezentat stadiul actual al cercetării. În marja întâlnirii, neurologul a explicat la mass-media vaticane că Alzheimer-ul „timp de mulți ani a fost caracterizat de un fel de resemnare”. Astăzi, însă, „cercetarea științifică ne-a oferit instrumente pentru diagnosticarea precoce, chiar predictivă a progresiei bolii, și apar noi medicamente care îi pot modifica cursul”. Această schimbare de paradigmă, subliniază el, face ca implicarea societății în ansamblu să fie crucială. Alături de progresele cercetării, Di Lazzaro subliniază și valoarea prevenției. „Putem preveni unul din două cazuri de Alzheimer”, spune el, menționând că controlul tensiunii arteriale și al colesterolului, practicarea regulată a activității fizice, o viață socială activă, renunțarea la fumat și tratarea depresiei, precum și a problemelor de vedere și auz legate de vârstă, pot reduce semnificativ riscul de a dezvolta boala.

Instituțiile care se confruntă cu provocarea

Și despre prevenire a vorbit și ministrul sănătății, Orazio Schillaci, care în mesajul său video a definit Alzheimer ca „nu doar o problemă de sănătate, ci o realitate care implică întreaga societate”. Din acest motiv, a explicat el, este necesară o „angajare comună”, relansarea refinanțării Fondului Alzheimer, sprijinirea cercetării, consolidarea asistenței locale și a tele-medicinei, astfel încât să se ofere „răspunsuri din ce în ce mai capabile și integrate” pacienților și familiilor acestora. În acest sens, după-amiaza a continuat cu prezența fundamentală a instituțiilor, chemate să discute despre perspectivele de îngrijire și incluziune cu lumea științifică și cu asociațiile de pacienți. La masa rotundă au participat, printre alții, subsecretarul pentru sănătate al guvernului italian, Marcello Gemmato, președintele Agenției Italiene pentru Medicamente, Robert Nisticò, președinții Inter-grupurilor parlamentare pentru boala Alzheimer, Beatrice Lorenzin și Annarita Patriarca, împreună cu reprezentanții regiunilor Lombardia, Lazio și Emilia-Romagna. De asemenea, au adus contribuția comunității științifice și Mario Zappia, președintele Societății Italiene de Neurologie (SIN), Marco Bozzali, președintele SINDEM și Pasquale Palumbo, președintele Societății de Științe Neurologice Spitale, care au atras atenția asupra necesității de a consolida îngrijirea pacienților, de a promova accesul uniform la terapii și de a sprijini în mod concret familiile și îngrijitorii.

Dincolo de medicină

Acesta este contextul cuvintelor Papei Leon al XIV-lea, care, pe 18 martie, primind participanții la conferința „Astăzi cine este aproapele meu?”, a reamintit că „sănătatea nu poate fi un lux pentru puțini, ci o condiție esențială pentru pacea socială” și că acoperirea medicală universală este, în primul rând, „un imperativ moral” pentru societățile care se pretind drepte. Această dorință a fost îndeplinită în mod ideal de conferință chiar în ziua comemorării liturgice a sfântului Camil de Lellis, patronul bolnavilor și al lucrătorilor din domeniul sănătății. Nu este o coincidență faptul că printre cei prezenți s-a numărat o delegație a Fiicelor Sfântului Camil, condusă de directoarea de comunicare sora Fernanda Bongianino. După cum a amintit monseniorul Sorondo, sfântul Camil a fost cel care a revoluționat modul în care privim bolnavii, învățându-ne să recunoaștem chipul lui Cristos în ei și să facem din îngrijire o operă de milostenie chiar mai mult decât un simplu serviciu medical. Pentru că, în timp ce medicina continuă să prelungească viața, provocarea rămâne de a o face cu adevărat demnă de trăit, mai ales când fragilitatea provoacă atât pacientul, cât și societatea în ansamblu.

De Guglielmo Gallone

(După Vatican News, 15 iulie 2026)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu