„Dați-mi două bombardiere. Cu prețul lor voi îngriji toţi bolnavii de lepră”. Era anul 1955 când Raoul Follereau lansa acest apel insistent şi provocator Statelor Unite şi Uniunii Sovietice. Sublinia astfel disproporția imorală a cheltuielilor pentru arme faţă de o bătălie de civilizație precum lupta împotriva bolii Hansen. Au trecut 70 de ani, Războiul Rece s-a terminat de câtva timp, lepra încă seceră victime în multe zone ale planetei dar – aşa cum denunţă în mod neobosit Papa Francisc – cursa înarmărilor nu numai că nu s-a oprit, ci şi-a accelerat viteza sa nebună.

Îi dau dreptate Pontifului datele oficiale adunate în Raportul Sipri, Institutul internațional de cercetare pentru pace fondat în 1966 la Stockholm. În așteptarea celor pentru anul în curs, care cu greu vor putea fi în flexiune dată fiind escaladarea războinică în Orientul Mijlociu care se adaugă la conflictul din Ucraina, sunt deja alarmante cele referitoare la anul 2022. Un an în care cheltuiala militară mondială a ajuns la cifra record de 2.240 de miliarde de dolari (SUA, China şi Rusia cei mai mari investitori, în timp ce pentru prima dată în Europa s-a cheltuit în armamente mai mult decât în timpurile Cortinei de Fier). Pentru a da o idee, este vorba de o cifră de o mie de ori mai mare decât bilanțul în ansamblu al Crucii Roşii Internaționale cu cei 20 de mii de lucrători în lume.

Organizaţia umanitară cu sediul la Geneva a anunțat în lunile trecute o tăiere de personal datorată unei scăderi în donaţii. Destin comun din păcate pentru multe ONG-uri şi asociații caritative în aceşti ultimi ani. Așadar, în timp ce cresc exponențial bilanțurile pentru producerea şi vânzarea armelor, scad fondurile la dispoziția celor care ar vrea să se angajeze pentru binele altora. O combinaţie dramatică ce evidenţiază cum afacerea războiului este pe cheltuiala celor nevinovați precum şi a celor care ar vrea să-i salveze pe aceşti nevinovați. „Războiul – a fost afirmația lui Francisc la audiența generală din 29 noiembrie – este mereu o înfrângere, toţi pierd. Toţi nu, există un grup care câștigă mult: fabricanţii de arme. Aceştia câștigă bine, peste moartea altora”. Denunţ puternic. Şi totuşi ar trebui amintit că, deja în 1961, preşedintele nord-american Dwight Eisenhower – desigur nu un pacifist, el conducând ca general pe aliați la victoria împotriva nazismului în Europa – avertiza cu privire la „complexul militar-industrial” şi la ingerinţa sa necuvenită în alegerile politicii americane în sens militarist.

„Creșterea continuă a cheltuielii militare globale în ultimii ani – a afirmat Nan Tian, cercetător de la Sipri – este semnul că trăim într-o lume tot mai nesigură. Statele întăresc puterea militară ca răspuns la un ambient de siguranță aflat în deteriorare, care nu prevăd în îmbunătăţire în viitorul apropiat”. Un cerc vicios tragic denunțat de atâtea ori de Papa. „Pentru a spune «nu» războiului – a spus el în ziua de Crăciun – trebuie spus «nu» armelor. Pentru că, dacă omul, a cărui inimă este instabilă şi rănită, îşi găsește instrumente de moarte în mâini, mai devreme sau mai târziu le va folosi”. Consecințele, pe cât de nefaste pe atât de paradoxale, sunt sub ochii tuturor: se înarmează pentru a se simți mai siguri şi ca rezultat lumea este tot mai nesigură.

Oamenii „nu vor arme, ci pâine”, a mai spus Papa Francisc în Urbi et Orbi de Crăciun. Cuvinte care par să reia în mod ideal pe cele ale maicii Tereza de Calcutta când, în 1979, a primit Premiul Nobel pentru pace. „În familia noastră – a avertizat ea adresându-se puternicilor de pe Pământ – nu avem nevoie de bombe şi de arme, de a distruge pentru a aduce pace, ci numai să stăm împreună, să ne iubim unii pe alţii”. Să stăm împreună: acel vis de fraternitate universală pe care Francisc, ca şi sfântul al cărui nume îl poartă, îl invocă şi îl mărturiseşte ca unic antidot la „spiritul lui Cain” care din păcate, şi în acest an 2023, a semănat moarte şi distrugere.

De Alessandro Gisotti

(După L’Osservatore Romano, 28 decembrie 2023)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu