PREGĂTIRE SPIRITUALĂ 

O, iubire divină,

o, legătură  sfântă care îl uneşti pe Tatăl şi pe Fiul.

Duh Atotputernic, mângâietor al celor întristaţi.

Trimite roua ta dulce la acest pământ pustiu,

pentru a repara marea sa uscăciune.

Trimite razele cereşti ale iubirii tale

până în adâncul cel mai misterios al omului interior,

pentru ca locuind în el, să aprindă focul prea viu

care arde orice slăbiciune şi orice decădere.

Vino, o, Duhule Sfânt! Vino şi ai milă de mine!

Dispune în aşa fel sufletul meu şi tolerează slăbiciunea mea cu atâta dulceaţă,

încât micimea mea să afle har în faţa măreţiei tale infinite…

Amin.

 

TEXTUL BIBLIC: Ioan 6,1-15

În acel timp, Isus a trecut pe malul celălalt al Mării Galileii sau a Tiberiadei. ² Îl urma o mulţime mare pentru că văzuse semnele pe care le făcuse cu bolnavii.

³ Isus s-a urcat pe munte şi s-a aşezat acolo împreună cu discipolii lui. ⁴ Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape. ⁵ Ridicându-şi ochii şi văzând că o mulţime mare venea după el, Isus i-a zis lui Filip:

– De unde vom cumpăra pâini ca aceştia să mănânce?

⁶ Însă spunea aceasta punându-l la încercare; de fapt, el ştia ce avea de gând să facă. ⁷ Filip i-a răspuns:

– Nu le-ar ajunge pâine de două sute de dinari ca să ia fiecare câte puţin.

⁸ Unul dintre discipolii lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a zis:

– ⁹ Este aici un copilaş care are cinci pâini de orz şi doi peştişori. Însă ce sunt acestea pentru atâţia?

¹⁰ Isus a zis:

– Faceţi-i pe oameni să se aşeze!

În locul acela era multă iarbă. Aşadar, s-au aşezat bărbaţii, în număr cam de cinci mii. ¹¹ Isus a luat pâinile şi, mulţumind, le-a dat celor aşezaţi; la fel şi din peştişori, cât a voit fiecare. ¹² Când s-au săturat, le-a spus discipolilor săi:

– Adunaţi bucăţile rămase, ca să nu se piardă nimic!

¹³ Aşadar, au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri cu bucăţi care au rămas de la cei ce mâncaseră din cele cinci pâini de orz. ¹⁴ Văzând semnul pe care îl făcuse, oamenii spuneau:

– Cu adevărat, acesta este profetul care vine în lume!

¹⁵ Aşadar, cunoscând că au să vină şi să-l ia cu forţa ca să-l facă rege, Isus s-a retras din nou pe munte, el singur.

1 – LECTURA: Ce spune textul? 

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Despre cine se vorbeşte în acest text? De unde vine Isus şi încotro se îndreaptă? De ce îl urma multă lume pe Isus? Ai curaj să refaci dialogul dintre Isus şi Filip? Ce spune Andrei? Ce spune şi ce face Isus? Ce rezultate obţin discipolii ascultând de Isus? De ce anume şi-a dat seama Isus şi ce a făcut pentru a evita acel lucru?

Câteva piste pentru a înţelege textul

Magister Gerardo García Helder

Mulţi comentatori ai celei de-a patra evanghelii numesc secţiunea cuprinsă între capitolul 2,1 la 11,51 „Cartea semnelor lui Isus”. Sunt şapte semne (semeia, în greacă) care sunt oferite pentru a da mărturie că Isus acţionează cu puterea lui Dumnezeu:

1. Apa transformată în vin (2,1-11)
2. Vindecarea fiului funcţionarului (4,46-54)
3. Vindecarea bolnavului de la piscina Siloé (5,1-18)
4. Înmulţirea pâinilor (6,1-15)
5. Isus merge pe apă (6,16-21)
6. Vindecarea orbului din naştere (9,1-40)
7. Învierea lui Lazăr (11,1-44).

Dacă ţinem cont de faptul că evreii aveau o scriere concentrică, dând importanţă primordială la ceea ce rămânea în centru, acest text de astăzi capătă o valoare specială de vreme ce se întâlneşte ca semnul central.

Aceasta este singura minune care se relatează în cele patru evanghelii, iar în Marcu şi Matei întâlnim o a doua înmulţire a pâinilor şi peştilor. Ioan pune iniţiativa chiar în Isus, asigură că El „ştia ce avea de gând să facă” (v. 6) şi îl arată împărţind direct hrana pentru cei cinci mii de bărbaţi.

Înainte de a frânge şi a împărţi hrana, Domnul aduce mulţumire. Verbul grec folosit în v. 11 este eucharistein: acelaşi care a dat nume celebrării centrale a creştinilor. Uneori credem că Euharistia are suport numai în Ultima Cină; ei bine, are suport şi în mesele la care participă Cel Înviat cu prietenii săi, în mesele lui Isus din Nazaret cu vameşii şi păcătoşii (sursă de scandal pentru cei care respectau normele de puritate rituală) şi în înmulţirea pâinilor şi peştilor.

Aceste înmulţiri sunt aşa de îmbelşugate încât întotdeauna se adună firimituri. Ioan nu spune, aşa cum fac sinopticii, că „toţi au mâncat pe săturate”; însă pune pe buzele lui Isus indicaţia de a aduna „bucăţile rămase, ca să nu se piardă nimic” (v. 12): o preocupare repetată şi în alte texte din evanghelia lui Ioan (6,39; 10,28; 17,12; 18,9).

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text? 

Ascultând evanghelia, să ne dispunem inima la învăţăturile şi la exemplul lui Isus. Astăzi, El ne dă mărturie de recunoştinţă faţă de Tatăl.

Când ne aflăm într-un moment de necesitate, de foarte puţine ori ne gândim să mulţumim pentru binecuvântarea lucrurilor bune şi, în general, ceea ce facem este să simţim nelinişte pentru ceea ce ne lipseşte. Isus permite ca să vedem minunile pe care le face cu ceea ce Dumnezeu îi acordă; în acest caz, în faţa privirii uimite a discipolilor săi, ajunge să dea de mâncare la cinci mii de persoane cu cinci pâini şi doi peşti.

Formula: aducere de mulţumire. Această evanghelie ne invită să mulţumim pentru ceea ce există zilnic în viaţa noastră, de la ceea ce este mai simplu până la ceea este mai miraculos. Faptul de a putea respira, faptul de a avea de mâncare şi de îmbrăcat, compania familiei şi a prietenilor, sunt detalii pe care Dumnezeu le are în fiecare zi cu iubire zilnică faţă de noi. Şi acest lucru ne dă încredere pentru ca noi să le înmulţim în bucurie şi iubire faţă de fraţii noştri.

Părinţii şi educatorii noştri ne-au învăţat că a mulţumi este un gest de bună educaţie şi respect; putem să fim aşa cu Dumnezeu şi să mărim recunoştinţa faţă de El.

Să ne amintim mereu că fiecare Euharistie este mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru prezenţa Fiului său şi pentru evanghelia sa printre noi.

Ne cere asta şi sfântul Ioan Paul al II-lea: „Iubiţi fraţi şi surori, modul cel mai bun de a mulţumi pentru darul evanghelizării constă în a colabora activ şi responsabil în acţiunea evanghelizatoare actuală. Sămânţa Cuvântului lui Dumnezeu continuă să cadă în inimile voastre”. 

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

Îmi amintesc ocaziile repetate în care Isus îşi înalţă ochii spre cer şi spune aducerea de mulţumire? Ce-mi este mai uşor să mulţumesc sau să cer? Am experimentat minunea înmulţirii în mulţumire? Pentru care lucruri am nevoie să-i mulţumesc lui Dumnezeu?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

O, Isuse, Dumnezeule veşnic,

îţi aduc mulţumire pentru nenumăratele tale haruri şi binecuvântări.

Fie ca fiecare bătaie a inimii mele

să fie un imn nou de mulţumire adus ţie, o, Dumnezeule!

Fie ca fiecare picătură din sângele meu

să circule pentru tine, Doamne!

Sufletul meu este în întregime un imn de adorare adus milostivirii tale.

Te iubesc, Dumnezeule, pentru tine însuţi!

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

Tată, ca Isus, vreau să-ţi mulţumesc pentru ceea ce faci şi pentru ceea ce vei face.

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez, în consonanţă cu textul cu care m-am rugat?

În timpul acestei săptămâni, în rugăciunea mea personală, aduc mulţumirea mea lui Dumnezeu pentru membri familiei mele şi pentru sprijinul pe care ni-l dă.

„Pentru mine, rugăciunea este un impuls al inimii, o simplă privire spre cer,

un strigăt de mulţumire şi de iubire, în necazuri precum şi în bucurii”.

Sfânta Tereza de Lisieux