PREGĂTIRE SPIRITUALĂ
Duhule Sfânt, eşti sufletul sufletului meu,
te ador cu umilinţă.
Luminează-mă, întăreşte-mă, condu-mă, mângâie-mă.
Şi ceea ce corespunde planului veşnic, Dumnezeule Tată,
revelează-mi dorinţele tale.
Dă-mi să cunosc ceea ce Iubirea veşnică doreşte în mine.
Dă-mi să cunosc ceea ce trebuie să realizez.
Dă-mi să cunosc ceea ce trebuie să sufăr.
Dă-mi să cunosc ceea ce cu modestie tăcută şi în rugăciune
trebuie să accept, să port şi să suport.
Da, Duhule Sfânt, dă-mi să cunosc voinţa ta şi voinţa Tatălui.
Toată viaţa mea nu vreau să fie altceva decât un „Da” continuu şi perpetuu
spus dorinţelor tale şi voinţei lui Dumnezeu Tatăl cel veşnic.
TEXTUL BIBLIC: Ioan 15,9-17
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Aşa cum Tatăl m-a iubit pe mine, aşa v-am iubit şi eu pe voi. Rămâneţi în iubirea mea! 10 Dacă păziţi poruncile mele, rămâneţi în iubirea mea aşa cum eu am păzit poruncile Tatălui meu şi rămân în iubirea lui. 11 V-am spus acestea pentru ca bucuria mea să fie în voi şi bucuria voastră să fie deplină. 12 Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit eu! 13 Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi. 14 Voi sunteţi prietenii mei dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. 15 Nu vă mai numesc servitori, pentru că servitorul nu ştie ce face stăpânul lui. Însă v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl vi le-am făcut cunoscute. 16 Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi şi v-am pus ca să mergeţi şi să aduceţi rod, iar rodul vostru să rămână, pentru ca orice îl veţi ruga pe Tatăl în numele meu să vă dea. 17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul!”.
1 – LECTURA: Ce spune textul?
Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…
Cum îi iubeşte Isus pe discipolii săi? Care este porunca lui Isus? Care este iubirea cea mai mare? Ei nu mai sunt servitori, atunci ce sunt? Care este misiunea lui Isus? Ce va face Tatăl?
Câteva piste pentru a înţelege textul
Pr. Cesar Buitrago
Continăm să-l ascultăm pe Isus în contextul ultimei cine. Ne descoperă acum secretul cel mai intim care a motivat toată viaţa sa: IUBIREA.
De multe ori cuvântul „iubire” se interpretează rău. Textul pune bazele cele mai autentice ale iubirii (v. 9-11). A iubi până la dăruire, până când doare. A iubi din gratuitate. Tatăl îl iubeşte pe Isus din toată veşnicia; nu există niciun timp în care Tatăl să nu-l fi iubit pe Isus. Acum Isus promite că şi el îi va iubi permanent pe ai săi.
Discipolul va putea să iubească dacă „rămâne” în iubirea lui Dumnezeu (v. 10) O notă concretă este păzirea poruncilor, adică a acţiona mereu şi numai mişcat de iubire. Şi a acţiona din iubire aduce o consecinţă clară: „bucuria” (v. 11). Bucuria autentică ce se naşte din faptul de a ne simţi iubiţi de Dumnezeu şi de a putea să-i iubim pe fraţi aşa cum ne-a iubit El însuşi. El este referinţa acestei iubiri: „Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit eu!” (v. 12).
Acelaşi text ne învaţă cum a iubit Isus: şi-a dat viaţa, îi numeşte prieteni şi nu servitori, le încredinţează o misiune (v. 13-16). Desigur, Isus le-a făcut cunoscut tot ceea ce a auzit de la Tatăl (v. 15). Ei bine, ca Fiu al lui Dumnezeu, Isus este personal conţinutul complet al revelaţiei şi acum discipolii l-au cunoscut. Le revine lor să-l facă pe El cunoscut.
Iniţiativa acestei iubiri gratuite şi până la extrem este a lui Dumnezeu. El ne-a iubit cel dintâi, ne întrece mereu. „Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi” (v. 16). Aşa cum discipolul a experimentat că iniţiativă a luat-o Dumnezeu pentru a-l iubi, tot aşa poate şi trebuie fie cel dintâi în faţa fraţilor pentru a-i iubi şi a-i sluji. Reapare promisiunea care se găsea în 15,7, că tot ceea ce vor cere vor primi (v. 16b) cu condiţia ca să rămână uniţi cu El.
17 insistă din nou pe referinţa la porunca iubirii. În v. 9 se afirma iubirea veşnică a Tatălui faţă de Fiul, a Fiului faţă de discipoli. Acum, cu un imperativ insistă asupra misiunii discipolului: „Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul!”. Este misiunea fiecărui cititor al acestei evanghelii să asume în viaţa sa concretă şi în locurile în care se mişcă această invitaţie şi s-o întrupeze. Începe să iubeşti şi vei descoperi că totul se va transforma. Iubeşte cel dintâi. Ia iniţiativa de a iubi inclusiv pe cel care nu-ţi cade foarte bine şi vei observa forţa care provine de la Cel Înviat.
2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?
Cuvântul din această duminică ne adresează o invitaţie pe care mulţi dintre noi am mai ascultat-o şi care, probabil, nu ne surprinde şi nici nu ne implică radical; însă nu ar trebui să fie aşa. Este vorba despre iubirea şi prietenia pe care Isus ni le indică şi ne propune să le trăim. În această lume plină de prietenii „virtuale” şi iubiri trecătoare şi mai puţin respectuoase, mesajul lui Isus ne confruntă cu sentimentele noastre.
Nu este obişnuit să facem să aibă incidenţă învăţătura noastră spirituală asupra a tot ceea ce în jurul nostru în mod normal se numeşte iubire, nici să o înţelegem ca Maica Tereza de Calcutta, „a iubi până când doare”, sau aşa cum o indică însuşi Isus în evanghelie, „a-şi da viaţa pentru prieteni”: sună destul de exagerat; şi asta se întâmplă pentru că ne obişnuim cu o iubire frumoasă, plăcută, care ne aduce „satisfacţie”. Este ora de a întâlni şi a experimenta o iubire diferită: a merge în întâmpinarea persoanelor pe care le avem aproape, mai ales pe toţi cei care nu este greu să-i slujim; asta implică jertfă şi moarte personală, un pas pe care trebuie să-l facem cei dintâi.
În acelaşi mod, relaţiile noastre sociale se transformă în „experienţă virtuală”; şi rezultatul frecvent este singurătatea. Este esenţial a favoriza întâlnirea personală şi de aceea Papa Francisc scria în anul 2014: „Nu este suficient a trece pe «căile» digitale, adică pur şi simplu a fi conectaţi: este necesar ca această conexiune să fie însoţită de o adevărată întâlnire. Nu putem trăi singuri, închişi în noi înşine. Avem nevoie să iubim şi să fim iubiţi. Avem nevoie de duioşie. Strategiile comunicative nu garantează frumuseţea, bunătatea şi adevărul comunicării”.
Acum să ne întrebăm:
Care este conceptul meu de iubire? Pot să iau iniţiativa pentru a iubi? Iubesc fără să aştept nimic în schimb? Sunt dispus să iubesc în modul pe care mi-l propune Isus? Îl iubesc numai pe cel care spune că mă iubeşte? Am acordat mai mare atenţie „contactelor virtuale” decât să mă întâlnesc cu prietenii mei apropiaţi şi cu familia mea?
3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?
Isuse,
nu vreau să mă înşel.
Iubirea pe care tu mi-o dai este iubirea adevărată.
Faptul că mă numeşti prietenul tău, mă face parte dintre aleşii tăi
şi pentru aceasta vreau să-ţi aduc mulţumire.
Te rog pentru cei pe care-i iubesc, pentru care mi-aş da viaţa.
Învaţă-mă să fiu fidel faţă de prietenia lor, aceea pe care Tu mi-o dai,
îndepărtează de la mine pe aceia care în numele iubirii vor să-mi dăuneze.
Te rog pentru aceia pe care mă costă să-i iubesc.
Ajută-mă să te întâlnesc înlăuntrul meu
pentru a lăsa să curgă acest râu de iubire pe care Tu mi-o dai
şi să o ofer după voinţa ta.
4 – CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?
Doamne, ca prieten al tău, vreau şi eu să-mi dau viaţa pentru tine.
5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez, ca răspuns la învăţătura de astăzi?
Mă gândesc la cineva apropiat mie, căruia i-am dedicat puţin timp în ultima vreme (familia, prietenii de studiu sau de muncă) şi mă angajez să fac un gest special faţă de el.
„Fă totul din iubire şi pentru Iubire, folosind bine timpul prezent,
şi nu ai să fi neliniştit cu privire la viitor”
Sfânta Margareta Maria Alacoque