99% dintre seminariști sunt prezenți pe web şi pentru 88% dintre ei social media „pot să fie instrumente utile pentru pastoraţie”. Este ceea ce reiese dintr-o cercetare trienală de doctorat, prezentată la Roma ieri, luni, cu titlul: Comunicarea Bisericii care va veni. Investigație despre tinerii seminariști şi social media (TAU Editrice, 2025) a lui Fabio Bolzetta, jurnalist şi preşedinte al asociației Web Catolice Italiene (WeCa). Este vorba de prima investigație dedicată exclusiv seminariștilor din Italia şi social media, cu supervizarea științifică a Universității Pontificale Saleziene şi în colaborare cu Oficiul Național pentru Pastoraţia Vocațiilor – al cărui director, don Michele Gianola, a semnat prefața – şi Oficiul Național pentru Comunicațiile Sociale din Conferința Episcopală Italiană.
Platformele cele mai utilizate de seminariști în Italia sunt WhatsApp (96,2%), Facebook (74,2%), Instagram (70,8%), YouTube (67,5%) şi TikTok (15,3%).
În majoritatea răspunsurilor la sondaj este reafirmată prioritatea şi importanţa relațiilor în prezență fizică. Din punct de vedere cantitativ, aproape un seminarist din trei (28,6%), în profilul său cel mai urmat, înregistrează până la 400 follower; 16,7%, în schimb, poate să se bazeze pe o rețea de peste o mie de persoane online. Însă prezența lor pe web este invers proporţională cu disponibilitatea de a se exprima public pe social media: 26,8% declară că nu publică niciodată conținuturi pe social media. 31,1% publică o postare sau o istorie numai o dată sau de două ori pe lună. O prezență nesigură, care împărtășește mai degrabă conținuturile altuia decât pe cele auto-produse şi unde publicarea de selfie este mai mare decât cea a materialelor video. „Iată pentru ce – a explicat autorul cercetării – 64,4% dintre ei au cerut o formare ad hoc pe social media de inserat în propunerea formativă din seminarii”, care găzduiesc 1.698 de seminariști cu vârsta medie de 28 de ani.
Sunt interesante şi rezultatele reieșite cu privire la figurile sacerdotale de referință şi la profesiile precedente vocației cu un caleidoscop de experiențe: de la sectorul restaurantelor la cel al învăţământului, de la cel muncitoresc şi la cel al profesiilor sezoniere până la, deşi în măsură mai mică, şi la experiențe de mecanic, avocat, muncitor în pepinieră şi infirmier.
„Volumul pune o problemă foarte actuală: a pune în centru o evanghelizare care să meargă tot mai mult la marginile Pământului”, a explicat monseniorul Stefano Manetti, preşedinte al Comisiei CEI pentru Cler şi Viaţa Consacrată. „Social media şi digitalul – a amintit el – sunt granițele lumii noastre, sunt un «al șaselea continent» în care, ca botezați, suntem chemaţi să locuim”. Un concept reafirmat şi de don Paolo Padrini, director al Oficiului pentru Comunicații Sociale din dieceza de Tortona, şi de Cecilia Costa, profesor de sociologie a proceselor culturale şi comunicative de la Universitatea Roma Tre, care a evidențiat că misiunea Bisericii pe social media ar trebui să fie aceea de „a face să se redescopere dimensiunea tăcerii şi capacitatea, de acum pierdută pe web, de a se uimi şi de a se minuna”.
În sfârşit, un paralelism între comunicare şi pedagogie a fost evidențiat de don Mario Óscar Llanos, profesor de pedagogie şi pastoraţie vocaţională la Universitatea Pontificală Saleziană. „Astăzi – a afirmat el – nu trebuie să ne fie frică de noile media, ci de pericolul de a nu face nimic, de a rămâne inerți”.
De Francesco Ricupero
(După L’Osservatore Romano, 14 ianuarie 2025)
Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu