Miercuri, 26 aprilie 2023, a avut loc în transmisiune directă streaming de la Sala de Presă a Sfântului Scaun, Sala „Sfântul Pius al X-lea”, Via dell’Ospedale 1, Conferința de Presă de prezentare a Mesajului Sfântului Părinte pentru a 60-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii cu tema „Vocația: har şi misiune”. Au intervenit: Eminența Sa cardinalul Lazăr You Heung-sik, prefect al Dicasterului pentru Cler; mons. Andrés Gabriel Ferrada Moreira, secretar al Dicasterului pentru Cler; mons. Simone Renna, subsecretar al Dicasterului pentru Cler; şi reverendul Eamonn McLaughlin, oficial de la acelaşi Dicaster. Prezentăm în continuare intervențiile:

Intervenția Eminenței Sale cardinal Lazăr You Heung-sik

Adresez un salut cordial vouă tuturor şi vă mulţumesc pentru prezența la această conferință de presă. Înainte de toate aş vrea să vă spun că în acest moment mă fac purtător de cuvânt al sentimentului tuturor colaboratorilor mei de la Dicasterul pentru Cler: împreună, în acest an în care este a 60-a aniversare a Zilei Mondiale de Rugăciune pentru Vocaţii, instituită de sfântul Paul al VI-lea în 1964, ne-am gândit că era important să împărtășim Mesajul Sfântului Părinte, care va fi publicat în scurt timp. De fapt instituirea aceste Zile a fost o intuiție profetică a papei, în timp ce era în plină desfăşurare Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican.

Aceasta este o oportunitate pentru a aminti bucuria întâlnirii cu Isus, care eliberează de tristețea unei vieți închise în închisoarea individualismului, lărgește orizonturile, umple inima (cf. Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, nr. 1-2). Bucuria dulce şi reconfortantă care derivă din întâlnirea cu Domnul este ceea ce permite fiecăruia dintre noi să descopere propria vocație: de fapt, Dumnezeu are un „vis” pe care dorește să-l realizeze pentru noi şi cu noi, un proiect pe care ni-l încredinţează pentru ca, primindu-l şi realizându-l cu toată libertatea, putem găsi semnificaţia autentică a existenței noastre, realizarea umanității noastre, dar şi misiunea prin care să contribuim la construirea unei lumi mai fraterne, mai drepte şi mai solidare, anticipare şi realizare a Împărăției lui Dumnezeu.

Papa Francisc, în Mesajul celei de-a 60-a Zi Mondiale de Rugăciune pentru Vocaţii, subliniază cu vigoare acest „dinamism al întâlnirii” între Dumnezeu şi om, care este în inima a ceea ce înţelegem prin cuvântul „vocație”. Şi ne îndeamnă să redescoperim primatul lui Dumnezeu, pentru că numai atunci când îi facem spațiu Lui şi chemării sale, atunci viaţa noastră înflorește şi libertatea noastră se realizează în bine şi în adevăr. Sfântul Părinte face o alegere precisă: a porni de la Dumnezeu, de la harul său, de la atenţia sa paternă şi grijulie cu care se mișcă spre noi, pentru a veni să ne caute şi a vorbi cu noi „ca unor prieteni” (Constituția dogmatică Dei Verbum, 2). Numai din darul gratuit şi generos al prieteniei cu care Domnul ne vine în întâmpinare se naște posibilitatea de a duce înainte o misiune în viaţa noastră, în Biserică, în societate şi în istorie. Așadar, din harul lui Dumnezeu se naște misiunea noastră aici pe pământ!

Așadar, har şi misiune sunt cei doi poli şi cele două dimensiuni constitutive ale oricărei vocaţii şi, de aceea, sunt cele două cuvinte asupra cărora papa Francisc se opreşte în Mesaj. Dumnezeu ne-a creat cu iubire şi pentru iubire şi, de aceea, descoperind propria noastră vocație – în viaţa personală, în Biserică, în societate – orizontul în care să intrăm pentru a ne deschide la fericire va trebui să fie acela al iubirii: o viaţă dăruită, o viaţă dedicată, o viaţă care riscă proiecte de iubire învingând ispita calculului şi a egoismului, şi lăsându-ne stimulați de „fantezia lui Dumnezeu care ne cheamă”. Această iniţiativă a lui Dumnezeu aşteaptă de la noi un răspuns şi, atunci când nu rămânem indiferenți, când nu sufocăm glasul lui Dumnezeu, când nu refuzăm invitaţia sa de „a zbura sus”, atunci chemarea sa se concretizează într-o misiune, într-o alegere de viaţă şi într-o angajare care se realizează în lucrurile de fiecare zi, în locurile pe care le frecventăm, în cuvintele şi în atitudinile pe care le trăim, în fiecare situaţie.

Cred că nu v-a scăpat că, la fel ca anul trecut, şi în acest an Mesajul pune accentul pe vocația la dăruirea de sine, comună tuturor creştinilor: toţi sunt chemaţi să fie în linia întâi, să facă propria parte pentru ca pământul să devină casa comună în care fiecare om şi popoarele trăiesc împreună ca fraţi şi surori, sub privirea unicului Tată.

Fără îndoială, acesta este fundamentul şi sensul profund şi al actualului proces sinodal la care ne-a invitat papa Francisc: a merge împreună, dar în ieșire. Şi în asta fiecare botezat şi fiecare botezată, nimeni exclus, are partea sa activă, până acolo încă să poată spune despre sine: „Eu sunt o misiune pe acest pământ şi pentru asta mă aflu în această lume” (Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 273).

Așadar, din cuvintele pe care papa Francisc le-a ales pentru acest Mesaj putem descoperi însăși inima veștii bune a Evangheliei: fiecare dintre noi este iubit de Tatăl şi este trimis în lume şi în Biserică drept semn al acestei iubiri.

Şi acest adevăr eliberator este o invitaţie şi pentru Biserică! De fapt, înainte de toate Biserica este cea care trebuie să ducă lumii această veste bună. Biserica este cea car, cu o faţă fericită şi cu brațele larg deschise, trebuie să ştie să spună fiecărei femei şi fiecărui bărbat: eşti iubit de Dumnezeu şi Domnul are un vis şi pentru viaţa ta! De aceea, în diversitatea şi varietatea carismelor sale, comunitatea creştină este chemată să devină un loc primitor şi ospitalier, care nu exclude niciodată, care nu împiedică fantezia Duhului, ci care ajută pe toţi să descopere propria vocație. O misiune care cere angajarea laicilor şi a păstorilor: să facem în aşa fel încât fiecare persoană, fiecare cu propria sensibilitate şi cu propriul parcurs de viaţă, trecând pragul comunităţii creştine să poată găsi acolo instrumentele utile pentru căutarea propriei fericiri şi pentru a descoperi proiectul lui Dumnezeu: tăcerea, rugăciunea, ascultarea, discernământul. Avem nevoie, astăzi mai mult ca oricând, de o Biserică ce însoţeşte, ce ține de mână, ce se apropie de drumul fiecărei persoane, primind întrebările sale şi susținând pașii săi.

***

Intervenția E.S. Mons. Andrés Gabriel Ferrada Moreira

„Vocația: har şi misiune” este întocmai titlul Mesajului Sfântului Părinte pentru a 60-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii; el evocă cei doi poli care fac din viaţa creştină un dinamism continuu, atât în existenţa fiecăruia cât şi în comunitate. De fapt, toţi am fost „aleşi mai înainte de întemeierea lumii”, adică planul de mântuire, care provine din inima lui Dumnezeu, se realizează prin intermediul Duhului Sfânt, care comunică harul dătător de viaţă care îmbogățește fiecare comunitate, familie şi persoană, făcând din ele adevăraţi creştini şi adevărate creştine. Un creştin, o creştină, nu numai că anunță Vestea Bună a Răscumpărării, ci cu privire la mărturia propriei coerenţe de viaţă, poate să şi declare „Eu sunt o misiune pe acest pământ” şi în acelaşi timp să se recunoască efectiv ca membru al Trupului lui Cristos, Biserica, adică una cu fraţii şi surorile în credinţă, cei care sunt conștienți că au fost „Chemaţi împreună: convocați”. Așadar, doi poli: „Har şi misiune: dar şi îndatorire”.

Aş vrea să amintesc îndeosebi două aspecte care sunt la baza Mesajului:

– Referința explicită pe care papa Francisc o face la drumul personal de har şi misiune. De fapt, el destăinuieşte că „uneori chiar năvăleşte în mod neașteptat. Aşa a fost pentru mine – continuă Sfântul Părinte – la 21 septembrie 1953 când, în timp ce mergeam la sărbătoarea anuală a studentului, am simţit stimulentul de a intra în biserică şi de a mă spovedi. Acea zi a schimbat viaţa mea şi i-a dat o amprentă care durează până astăzi”. Este clar că alegerea Domnului nu s-a redus la acea clipă „de har”, ci s-a ritmat ca „har după har”, în timpul întregii vieți a Sfântului Părinte, „până astăzi”.

– Mesajul exprimă relație cu interesul şi voința fermă a papei Francisc de a promova sinodalitatea ca mod de a fi Biserică. Anul trecut a făcut Visita ad limina apostolorum Conferința din Brazilia, care a împărtășit cu papa Francisc că acea Biserică trăia cel de-al treilea an vocațional cu tema „Vocația: har şi misiune”. Succesorul lui Petru a intenționat să-şi însușească această temă care a inspirat acest Mesaj, de vreme ce i s-a părut o iniţiativă care intenționează – aşa cum au scris episcopii brazilieni – „să încurajeze fiecare persoană să accepte chemarea lui Isus ca har, în aşa fel încât inimile să ardă şi încât picioarele lor să fie pe cale, în ieșire misionară”.

***

Intervenția monseniorului Simone Renna

Recenta constituție apostolică „Praedicate Evangelium” încredinţează Dicasterului pentru Cler misiunea de a promova vocațiile la ordinul sacru, de fapt citim la art. 114 § 1: „Dicasterul îi asistă pe episcopii diecezani pentru ca în Bisericile lor să se aibă grijă de pastoraţia vocaţională la slujirea primită prin hirotonire…”.

De aceea, am vrea să oferim câteva sugestii simple pentru o mai bună răspândire a Mesajului Sfântului Părinte şi, mai în general, cu privire la pastoraţia vocaţională la nivel diecezan, parohial şi familial. Suntem la cunoştinţa atâtor inițiative lăudabile deja în desfăşurare şi dorim ca această atenţie faţă de tema vocațiilor să poată stimula tot mai mult angajarea comunităţilor noastre.

Înainte de toate Mesajul ar putea să fie valorizat pentru o Veghe vocaţională de rugăciune, în care să se manifeste simfonia diferitelor vocaţii, care trebuie să fie cultivate toate amintind relația şi dependența lor reciprocă.

Ar fi oportun să se evidențieze Mesajul în timpul celebrărilor euharistice, făcând referință la cuvintele Sfântului Părinte în timpul omiliei şi cerând Domnului darul de vocaţii numeroase şi sfinte în timpul rugăciunii credincioșilor.

S-ar putea trata tema Zilei Mondiale de Rugăciune pentru Vocaţii atât în grupurile de catehism al inițierii creştine, cât şi în grupurile de tineri, în cele de logodnici şi de familii precum şi în seminarii.

În sfârşit, răspândirea ar putea avea loc şi prin siturile internet şi canalele social ale comunităţilor creştine.

Cât priveşte promovarea pastoraţiei vocaționale, dau cuvântul reverendului Eamonn McLaughlin, coordonator al Oficiului pentru Seminarii şi Formare.

***

Intervenția reverendului Eamonn McLaughlin

Pastoraţia vocaţională

În opera evanghelizatoare a Bisericii asumă o relevanță deosebită nașterea, însoțirea şi discernământul vocațiilor, îndeosebi al celor la diaconat şi prezbiterat. Așadar, comunitatea creştină simte nevoia de a promova vocațiile sacerdotale, colaborând cu harul lui Dumnezeu pentru a continua propria misiune.

Aşa cum scrie papa în Mesajul său: suntem chemaţi la credinţa care dă mărturie. În această misiune, o contribuție foarte relevantă vine de la familii, care, aşa cum amintea sfântul Paul al VI-lea, dacă sunt animate de spirit de credinţă, de caritate şi de evlavie, constituie primul seminar, precum şi de la comunitățile parohiale. O responsabilitate deosebită pentru pastoraţia vocaţională revine celor care se îngrijesc de educaţia tinerilor, aşa încât să-i ajute, să-i însoțească şi să-i încurajeze să descopere chemarea divină de a-l urma pe Domnul cu credinţă, speranţă şi caritate. Apoi preoţilor le revine o privire iubitoare specifică faţă de promovarea vocațiilor la preoție. Mărturia preoţilor umili şi bucuroși, care duc o viaţă sfântă şi coerentă, care sunt îndrăgostiți de Învățătorul şi care au mirosul oilor, cu siguranță pot să inspire pe mulţi la sequela Christi. Episcopii, în calitate de primi responsabili ai celor chemaţi la viaţa ministerială, şi cu mărturia lor de buni păstori, favorizează cooperarea între preoţi, consacrați şi laici (mai ales părinţii şi educatorii) precum şi cu grupuri, mișcări şi asociații laicale, în cadrul unui plan pastoral corespunzător.

În fiecare parohie, ar fi oportun de găsit o persoană – preot, călugăr sau laic – sau un grup de credincioşi, responsabil pentru promovarea pastoraţiei vocaționale, îndrăgostit de Domnul şi martor al bucuriei credinţei. În sfârşit, este de dorit ca să fie instituite şi promovate în fiecare dieceză, regiune şi ţară, Centre pentru vocaţii, chemate să promoveze şi să țină trează necesitatea pastoraţiei vocaționale. Noi toţi cei botezați suntem nu numai colaboratori, ci coresponsabili, ai acestei inițiative specifice a Bisericii. Așadar să se înalțe spre cer rugăciunea noastră a tuturor, pentru ca să se nască şi să crească vocațiile, conforme Inimii lui Isus, Marele şi Veșnicul Preot.

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu