22 octombrie – Ioan Paul al II-lea: moştenirea vie în mărturiile celor care l-au cunoscut
Se citește
În cartea lui Monika Jabłońska, clerici, artiști, politicieni, intelectuali și colaboratori reparcurg viața lui Ioan Paul al II-lea, evidențiind capacitatea sa extraordinară de a asculta, raportul său personal cu persoanele și puterea transformatoare a mărturiei sale. Această carte contribuie la păstrarea memoriei lui Wojtyła, liberă de simplificări, nostalgie și revizionism.
Cartea „Giovanni Paolo II. Testimonianze” (Editoriale Romani) este disponibilă în traducere italiană de câteva luni. Aceasta conține 48 de interviuri realizate de Monika Jabłońska cu clerici, artiști, politicieni, jurnaliști și istorici. Autoarea, o savantă poloneză naturalizată în Statele Unite, nu caută anecdote sau noi detalii biografice despre Ioan Paul al II-lea, care, însă, abundă, având în vedere că mai multe dintre persoanele intervievate l-au cunoscut intim pe papa polonez și au colaborat cu el, de la Cracovia la Roma. Acesta este cazul, de exemplu, al lui Eugeniusz Mróz, vecinul și colegul său de clasă din clasa a cincea până la absolvirea liceului, care ne transportă cu amintirile sale în apartamentul din Wadowice „plin de cărți, artă devoțională și fotografii de familie”, unde Karol și tatăl său își începeau ziua cântând imnuri religioase cu „o voce minunată, puternică și rezonantă”.
Cartea este o minieră de relatări despre Wojtyła, dar scopul autoarei este mai degrabă de a înțelege atracția pe care Ioan Paul al II-lea a exercitat-o asupra persoanelor cu care a intrat în contact de-a lungul anilor. Astfel, Newt Gingrich, fost speaker al Camerei Reprezentanților Statelor Unite, își exprimă admirația pentru „capacitatea unică a lui Ioan Paul al II-lea de a privi în interiorul persoanelor, de a le înțelege și de a inspira ce e mai bun în ele” și vorbește despre puterea „transformatoare” a lui Ioan Paul al II-lea, care „a căutat întotdeauna să te ajute să găsești un sens mai larg în viața ta și o cauză mai mare căreia să te dedici”.
Iese la iveală figura lui Karol Wojtyła, un filozof personalist care a practicat personal arta ascultării și a conversației cu ceilalți. Regizorul Krzysztof Zanussi observă: „Wojtyła era foarte atent la persoanele cu care vorbea… Simțeai că îți pune o întrebare pentru că voia cu adevărat să-ți audă răspunsul”. Iar Norman Davies, un distins istoric britanic, după observații perspicace asupra anomaliei Poloniei comuniste, unde Biserica primatului Wyszyński găsise o modalitate de a coexista cu regimul lui Gomułka, concluzionează că Ioan Paul al II-lea a fost „o figură prietenoasă care se cobora la nivelul tău. Le dădea persoanelor încredere”.
Foarte relevante pentru reconstrucția relațiilor dintre Sfântul Scaun și Statele Unite la sfârșitul secolului al XX-lea sunt interviurile cu mai multe personalități americane, de la Michael Reagan la Peter Robinson, respectiv fiul și ghost writer [scriitorul fantomă] al președintelui Ronald Reagan. De asemenea, observațiile savantului polonez Stanisław Dziedzic asupra unui aspect încă puțin explorat al personalității lui Wojtyła: dragostea sa pentru literatura poloneză, precum și producția sa poetică și teatrală timpurie. Între timp, cei doi fotografi care l-au însoțit întotdeauna, Arturo Mari și Grzegorz Gałązka, reflectă asupra expresivității feței și gesturilor lui Wojtyła, care au provenit din concentrarea sa în rugăciune.
„Ioan Paul al II-lea. Mărturii” este o carte care se citește cu interes şi care contracarează tendința de a „banaliza moștenirea” lui Ioan Paul al II-lea, așa cum notează Paweł Skibiński. Într-adevăr, există „un risc obiectiv ca, odată cu trecerea timpului, personalitatea și opera lui Ioan Paul al II-lea să se estompeze din memoria oamenilor. Sau, și mai rău, ca memoria colectivă să se transforme treptat în ceva pur sentimental, nostalgic și emoțional”, observă cu luciditate Gian Franco Svidercoschi, amintind cum Andrea Riccardi a avertizat împotriva „unui revizionism instinctiv și răspândit care tinde să distanțeze și să minimizeze marile figuri”.
De Massimiliano Signifredi
(După Agenția SIR, 22 octombrie 2026)
Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu