Liturghie cu ocazia începutului anului academic al Universităților Pontificale (8 octombrie 2026)
Iubiți fraţi şi surori,
Celebrăm astăzi Euharistia, invocând darul Duhului Sfânt, pentru ca începutul unui nou an academic în Universitățile Pontificale să fie mai mult decât o simplă reluare a studiului și a cercetării. Dorim să deschidem inteligența și relațiile noastre educaționale la suflul creator al Celui Înviat, care dăruiește pace și unitate, pentru ca fiecare să-și poată asuma propriul rol și să răspundă astfel lui Dumnezeu care cheamă și unei omeniri care așteaptă. Fie ca acest nou început să fie, așadar, un moment cu adevărat eclezial, în care adunarea noastră în jurul mesei Domnului să hrănească misiunea noastră comună. Nimeni, așadar, nu va învăța, nu va studia sau nu va cerceta doar pentru sine, ci cu alții, pentru alții și mai ales cu Domnul și pentru Domnul. Într-adevăr, așa cum am auzit din Scrisoarea către Galateni, inteligența este crucială pentru credință și misiune.
Apostolul Paul, preocupat de veștile primite de la comunitățile din Galaţia, scrie cuvinte care îi invită la reflecție pe destinatarii scrisorii sale. Tonul este vibrant, înflăcărat, dar ceea ce ar putea părea o mustrare este, de fapt, un apel la inteligență, memorie și gândire critică. În fiecare epocă, nu lipsesc falșii învățători care îndreaptă sentimentele religioase ale multor credincioși spre propriile interese, împingându-i adesea să radicalizeze un aspect al învățăturii primite în detrimentul întregului, care este Cristos și Evanghelia sa.
Preaiubiţilor, prețuiți studiul ca o slujire adusă credinței și adevărului: pentru binele vostru și al atâtor frați și surori pentru care Domnul și-a dat viața. Deși întâlnirea cu El generează bucurie și entuziasm, nu este niciodată vorba de a fi „fermecat” sau „vrăjit” (cf. Gal 3,1). Rațiunea, punerea și adresarea de întrebări, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu și a Tradiției Bisericii, sunt o parte esențială a drumului de credință în urmarea lui Isus Cristos. Biserica are, așadar, dorința și responsabilitatea de a păzi integritatea comorii Revelației și de a-și dezvolta înțelegerea rugătoare, reflecția științifică, medierea culturală și traducerea practică în contexte diferite. Toate acestea sunt expresii ale unei singure iubiri, care astăzi vă cheamă, vă susține și vă angajează într-o căutare comună. Este o misiune! Vocațiile noastre sunt diferite, dar misiunea noastră este una singură.
Găsim apoi o sugestie suplimentară în cuvintele apostolului. El, de fapt, îi invită pe galateni să-și amintească de unde au început. El scrie: „Sunteți atât de fără minte? După ce ați început în Duh, sfârșiți acum în trup? Ați suferit atâtea în zadar?” (Gal 3,3-4). Inteligența, așadar, trebuie să-și amintească: nu pur și simplu combinând datele, așa cum face acum un algoritm mai repede decât noi, ci rememorând experiențele trăite, cu rezonanțele pe care numai sufletul omenesc le poate simți și intrând mai intens în contact cu bunătatea lor. Tot ce este bun începe „în semnul Duhului Sfânt” și, prin urmare, are un suflu, un dinamism, un sentiment de comuniune care, odată experimentate, se imprimă în inimă. Rutina, ambițiile, rivalitățile și alți factori negativi pot, în timp, să distragă atenția și energia, lăsându-ne secătuiți și slabi, certăreți și triști. Trebuie apoi să ne întoarcem la inimă. Totul a început acolo și acolo rămâne începutul cu noi. Preaiubiților, păziți-vă inimile! Fie că sunteți studenți, cercetători sau profesori, păziți-vă inimile, pentru ca fiecare epocă și responsabilitate să fie trăită „sub semnul Duhului”.
Preaiubiţilor, în universitate cultivați prietenia, un dar prețios, cu atât mai mult când este trăită în căutarea comună a adevărului în Cristos. Păstrați-vă înrădăcinați în poporul lui Dumnezeu, prețuiți-i sensus fidei, primiți întrebările sale. Și nu-i uitaţi pe săraci, care uneori sunt acel prieten neplăcut care vine noaptea bătând la uşă (cf. Lc 11,5-13). Aduceți viața în studiu și studiul în viață, după logica Întrupării, în afara căreia Revelaţia tace. Da, cu cât ne depărtăm mai mult de întreaga realitate pe care Fiul lui Dumnezeu și-a asumat-o și a locuit-o cu iubire infinită, cu atât vom avea mai puține ceva de spus și cu atât mai puține posibilități de înțelegere. Surorilor, fraților, să ascultăm dorința lui Dumnezeu care bate din nou astăzi și să o aducem în cercetarea științifică. Să împărtășim ceea ce ne hrănește. Sunt mulți care nu au aceleași oportunități de formare pe care le-am primit noi. Să deschidem ușa, să nu o închidem.
Așa cum am sugerat în prima mea enciclică, astăzi suntem chemați să adoptăm atitudinea oamenilor din timpul lui Nehemia, pentru a construi cetatea pe care Dumnezeu o dorește ca întreaga omenire să o locuiască în pace (cf. Scrisoarea enciclică Magnifica humanitas, 8). Fiecare dintre noi are propriul rol în acest șantier, unde este important să lucrăm împreună. De exemplu, cei care se confruntă cu fragmentarea cunoașterii și cu impactul noilor tehnologii asupra minții umane își dau seama că „trebuie să promovăm o adevărată igienă a atenției: ritmuri care să permită tăcerea, studiul aprofundat, lectura, discuția atentă; fără aceste elemente, libertatea interioară poate fi compromisă” (ibid., 146).
Studiul teologiei nu este străin de aceste provocări, dar în şantierul „cetății lui Dumnezeu”, cercetarea sa contribuie la iluminarea lucrării tuturor, acționând ca o răscruce de cunoștințe diferite. În special, comunitatea eclezială din Roma, cu vocația sa de a sluji întreaga comunitate catolică, este un loc de întâlnire, un loc de schimb și de îmbogățire reciprocă între sensibilități, culturi și tradiții diferite, în care Evanghelia își dezvăluie comorile inepuizabile.
Iubiţi frați și surori, trăiți din plin acești ani romani. Nu-i lăsați să treacă în zadar! Aici Petru și-a mărturisit credința până la martiriu. Aici Paul, marele traducător universal al experienței creștine pentru atâtea popoare, limbi și culturi, și-a încheiat călătoria păstrând credința (cf. 2Tim 4,7). În universitate, priviți în jurul vostru: lumea stă în sălile voastre de clasă. Persoane din Africa, Asia, America, Europa și Oceania studiază alături de voi. Nu vă limitați la a sta unii lângă alții: întâlniți-vă, vorbiți, ascultați, împărtășiți experiențele voastre din Biserică, rugați-vă împreună, împărtășiți momente de relaxare și legați prietenii care vă vor însoți de-a lungul vieții.
Domnul ne-a spus: „Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide. Căci oricine cere primește; cine caută, găsește; iar celui ce bate, i se va deschide” (Lc 11,9-10). Întăriți de această promisiune, să perseverăm uniți în rugăciune. Să încredințăm noul an academic mijlocirii materne a Fecioarei Maria, Scaunul Înțelepciunii, și să-l primim pe Duhul Sfânt, pe care Tatăl nostru ceresc nu încetează niciodată să-l dăruiască celor care îl cer cu încredere filială.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu
