Raţionalismul modern a voit să-i reducă pe arhangheli la simple personificări ale realităților psihologice. Tradiția biblică n-a considerat corect să impună o limită puterii creatoare a lui Dumnezeu. Ea afirmă liniștit că Dumnezeu este în măsură să creeze fiinţe spirituale fără a trebui să-l consulte pe om. Conform tradiției apocaliptice sunt patru arhangheli care înconjoară […]

Raţionalismul modern a voit să-i reducă pe arhangheli la simple personificări ale realităților psihologice. Tradiția biblică n-a considerat corect să impună o limită puterii creatoare a lui Dumnezeu. Ea afirmă liniștit că Dumnezeu este în măsură să creeze fiinţe spirituale fără a trebui să-l consulte pe om.

Conform tradiției apocaliptice sunt patru arhangheli care înconjoară tronul lui Dumnezeu. Sunt numiți îngerii prezenței: numele lor sunt Gabriel, Mihail, Rafael şi Uriel. În timpul Adventului ne oprim numai asupra figurii lui Gabriel, care este menționat în liturgie. Numele său înseamnă „Dumnezeu este forţa mea”. Ca toate fiinţele din această lume, prima reacție a celui care îi vede este să fie înspăimântat. Gabriel începe mereu o misiunea a sa asigurându-l pe interlocutorul său: „Nu te teme”.

El este arhanghelul Veștii Bune, mesagerul lui Dumnezeu. În tradiția sinagogală Gabriel este trimis de Dumnezeu în Egipt când faraonii îi maltratează pe evrei: „O femeie însărcinată călca lutul pentru a face cărămizi. Şi-a pierdut copilul şi aceasta a fost călcat cu lutul. Gabriel a coborât şi a făcut din el o cărămidă, a transportat-o în cer şi l-a dispus ca postament sub scăunelul Stăpânului lumii. Atunci Dumnezeu a decis să intervină pentru a elibera poporul său”.

Apoi Gabriel este numit în cartea profetului Daniel. Îl vedem în rolul de interpret al textelor. Daniel se întreabă cu disperare despre un cuvânt al profetului Ieremia cu privire la cei şaptezeci de ani datoraţi ruinelor Ierusalimului (Ier 25,11-12): „Am văzut numărul anilor pentru care fusese cuvântul Domnului către Ieremia, profetul, pentru împlinirea devastării Ierusalimului: şaptezeci de ani (Dan 9,2). Cei şaptezeci de ani din Ier 25,12 sunt referiți la supremaţia babiloniană. Gabriel îi apare lui Daniel la ora jertfei de seară (Dan 9,21). Explică faptul că cei şaptezeci de ani din Ieremia se referă la şaptezeci de săptămâni (Dan 9,24). După cele 70 de săptămâni viziunea şi profeția sunt sigilate.

Nu mai este nevoie de o altă revelație. Apoi Dumnezeu îl unge pe Sfântul Sfinților, adică îl trimite pe Mesia al său. Templul este uns cu prezența lui Mesia (Mal 3,1-2; cf. Mt 12,6).

În Evanghelia copilăriei a lui Luca această profeție este reluată. Sunt şaptezeci de săptămâni înainte ca Mesia să intre în templu. Sunt menționate cele şase luni ale sarcinii Elisabetei, cele nouă luni ale sarcinii Mariei, apoi cele patruzeci de zile înainte de prezentarea la templu. În total corespund la 450 de zile, plus 40 de zile înainte de prezentarea la templu. Totalul este 490 de zile. Or, 490 de zile sunt 70 de săptămâni înainte ca Mesia să intre în sanctuarul. Pentru Luca, profeția lui Daniel s-a împlinit cu nașterea lui Isus.

Îngerul Gabriel apare mai întâi lui Zaharia în templu, apoi Mariei în casa ei. Gabriel îi comunică lui Zaharia nașterea fiului Ioan (Lc 1,8-20). „I-a apărut un înger al Domnului stând în partea dreaptă a altarului tămâierii. Soţia ta, Elisabeta, îți va naște un fiu şi-i vei pune numele Ioan”, îi este vestit. Zaharia, necredincios, cere explicații, neconsiderând posibil evenimentul fericit din cauza bătrâneții sale şi a vârstei înaintate a soției. Răspunsul arhanghelului oferă detalii ulterioare despre identitatea sa: „Eu sunt Gabriel, care stau înaintea lui Dumnezeu, şi am fost trimis să-ți vorbesc şi să-ți dau această veste bună”.

După şase luni, când Gabriel o salută pe Maria la Nazaret spune: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!… Vei zămisli şi vei naște un fiu şi-l vei numi Isus. Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt” (Lc 1,26-38). Vestea arhanghelului Gabriel adusă Mariei este cea mai cunoscută din istorie. Tradiția Bisericii identifică în vestea arhanghelului adusă Fecioarei şi în primirea docilă a voinţei divine din partea ei, momentul în care Dumnezeu a asumat natura umană: „Cuvântul s-a făcut trup” (In 1,14). Gabriel îi revelează Mariei şi: „Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, sfântul care se va naște va fi numit Fiul lui Dumnezeu”. În Evanghelia lui Luca se citește „a fost trimis”; așadar arhanghelul Gabriel este mesagerul lui Dumnezeu, însărcinat să explice „logodnicei unui bărbat, al cărui nume era Iosif, din casa lui David” modul în care Dumnezeu vrea să se întrupeze. A evoca figura arhanghelului Gabriel înseamnă a aminti toată istoria mântuirii în dimensiunea sa trecută şi prezentă. Dumnezeul este maestrul acestei istorii.

Grigore cel Mare comentează scena bunei vestiri în Omilii despre Evanghelii: „La Fecioara Maria nu este trimis un înger oarecare, ci arhanghelul Gabriel. De fapt, se cuvenea ca pentru această misiune să fie trimis un înger dintre cei mari, pentru a aduce cea mai mare dintre vești. Scriptura îi dă un nume special şi semnificativ, se numește Gabriel, care înseamnă puterea lui Dumnezeu. Așadar prin puterea lui Dumnezeu i-a fost rezervat să vestească nașterea Dumnezeului oștirilor, al celor puternici în luptele care aveau să triumfe asupra puterilor aerului”.

De Frederic Manns

(După L’Osservatore Romano, 20 noiembrie 2021)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu