Arhiepiscopul de Westminster: legea este defectuoasă și vicioasă

De Roberto Paglialonga

„Îi îndemn pe membrii Parlamentului să respingă proiectul de lege privind adulții bolnavi în fază terminală (sfârșitul vieții), care urmărește să legalizeze sinuciderea asistată”. Acest proiect de lege este „defectuos în principiu și conține, de asemenea, deficiențe grave. Dacă va fi adoptat, ar putea determina persoanele vulnerabile să se simtă presate să-și pună capăt vieții”. Acestea sunt avertismentele arhiepiscopului de Westminster și președinte al Conferinței Episcopilor Catolici din Anglia și Țara Galilor, Richard Moth, cu privire la proiectul de lege aflat în prezent în a doua lectură în Camera Comunelor britanică. Proiectul de lege, introdus pe 17 iunie de deputata laburistă Lauren Edwards, este identic cu precedentul Terminally Ill Adults (End of Life) Bill [Proiect de lege privind adulții bolnavi în fază terminală (sfârșitul vieții)], care a expirat în Camera Lorzilor în aprilie 2026.

Există preocupări „nerezolvate”, adaugă Moth: „Proiectul de lege subminează libertatea de conștiință a medicilor și a lucrătorilor din domeniul sănătății”, riscând să pună în pericol persoanele cele mai vulnerabile, în special pe cele cu dizabilități. În schimb, subliniază el, accentul ar trebui pus pe îmbunătățirea îngrijirilor paliative: un aspect pentru care prim-ministrul Andrew Burnham și-a exprimat, de asemenea, sprijinul, anunțând la începutul acestei săptămâni că nu va participa la votul din Camera Comunelor. „Insuficiența și inconsecvența furnizării de îngrijiri paliative în întreaga țară au fost recunoscute în timpul acestei dezbateri, chiar și de prim-ministru. Pentru a ajuta cu adevărat pacienții aflați în stadiu terminal, avem nevoie de îngrijiri paliative îmbunătățite, pline de compasiune și de înaltă calitate, precum și de o finanțare adecvată pentru centrele de îngrijiri paliative”, spune arhiepiscopul.

Într-un articol publicat de „The Telegraph”, arhiepiscopul de Canterbury, Sarah Mullally, povestește experiența sa ca asistentă medicală în secțiile de oncologie cu pacienți aflați în stadiu terminal, înainte de a intra în slujirea primită prin hirotonire. Drumul său, „influențat de credința creștină”, este motivul pentru care „mă opun schimbării legii pentru a permite sinuciderea asistată”. Într-adevăr, sinuciderea asistată „nu numai că dăunează înțelegerii noastre comune asupra valorii vieții, dar pune în pericol și persoanele vulnerabile”, continuă ea. După cum demonstrează situațiile din țările în care legea este deja în vigoare, nu putem ajunge la un punct în care „cu cât inegalitatea în materie de sănătate, fragilitate sau dizabilitate sunt mai mari, cu atât este mai mare probabilitatea ca o persoană să aleagă sinuciderea asistată sau să o considere preferabilă în locul faptului de a fi o povară pentru ceilalți”. În cele din urmă, subliniind „angajarea culturală a societății de a preveni sinuciderea, care trebuie să se aplice și bolnavilor aflați în stadiu terminal”, Mullally subliniază valoarea îngrijirii față de ceilalți, care „nu este întotdeauna ușoară, dar este în natura umană”.

De Roberto Paglialonga

(După L’Osservatore Romano, 11 septembrie 2026)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu