Papa Francisc a mers ieri după-amiază la Ergife Palace Hotel din Roma pentru a întâlni episcopatul italian cu ocazia celei de-a 75-a adunări generale extraordinare a CEI. Fiecăruia dintre cei prezenți papa Francisc a dăruit o cartolină cu reprezentarea Bunului Păstor şi textul „Fericirilor episcopului” pe care-l publicăm în continuare. Fericit episcopul care face din […]

Papa Francisc a mers ieri după-amiază la Ergife Palace Hotel din Roma pentru a întâlni episcopatul italian cu ocazia celei de-a 75-a adunări generale extraordinare a CEI. Fiecăruia dintre cei prezenți papa Francisc a dăruit o cartolină cu reprezentarea Bunului Păstor şi textul „Fericirilor episcopului” pe care-l publicăm în continuare.

Fericit episcopul care face din sărăcie şi din împărtăşire stilul său de viaţă, deoarece cu mărturia sa construiește împărăția cerurilor.

Fericit episcopul care nu se teme să brăzdeze faţa sa cu lacrimi, pentru ca în ele să se poată oglindi durerile oamenilor, trudele preoţilor, găsind în îmbrățișarea cu acela care suferă mângâierea lui Dumnezeu.

Fericit episcopul care consideră ministeriul său o slujire şi nu o putere, făcând din blândeţe forţa sa, dând tuturor drept de cetățenie în propria inimă, pentru a locui în ţara promisă celor blânzi.

Fericit episcopul care nu se închide în palatele de conducere, care nu devine un birocrat atent mai mult la statistici decât la fețe, mai mult la proceduri decât la istorii, încercând să lupte alături de om pentru visul de dreptate a lui Dumnezeu pentru că Domnul, întâlnit în tăcerea rugăciunii zilnice, va fi hrana sa.

Fericit episcopul care are inimă faţă de mizeria lumii, care nu se teme să-şi murdărească mâinile cu noroiul sufletului uman pentru a găsi acolo aurul lui Dumnezeu, care nu se scandalizează de păcatul şi de fragilitatea altuia pentru că este conștient de propria mizerie, pentru că privirea Răstignitului Înviat va fi pentru el sigiliu al iertării infinite.

Fericit episcopul care îndepărtează duplicitatea inimii, care evită orice duminică ambiguă, care visează binele chiar şi în mijlocul răului, pentru că va fi capabil să se bucure de faţa lui Dumnezeu, descoperindu-i reflexia în fiecare sărăcie din cetatea oamenilor.

Fericit episcopul care realizează pacea, care însoţeşte drumurile de reconciliere, care seamănă în inima preoţimii germenul comuniunii, care însoţeşte o societate dezbinată pe cărarea reconcilierii, care ia de mână fiecare bărbat şi fiecare femeie de bunăvoință pentru a construi fraternitate: Dumnezeu îl va recunoaște ca fiu al său.

Fericit episcopul care pentru Evanghelie nu se teme să meargă împotriva curentului, având „hotărârea” ca aceea a lui Cristos care se îndreaptă spre Ierusalim, fără a se lăsa frânat de neînțelegeri şi de piedici deoarece ştie că Împărăția lui Dumnezeu înaintează în contradicţia lumii.

(După L’Osservatore Romano, 23 noiembrie 2021)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu