„Timpurile dedicate pentru a sta cu Dumnezeu reînsufleţesc credinţa, care ne ajută în concretețea trăirii, iar credinţa, la rândul său, alimentează rugăciunea, fără întrerupere. În această circularitate între credinţă, viaţă şi rugăciune, se menține aprins acel foc al iubirii creştine pe care Dumnezeu o aşteaptă de la noi” (Francisc, Audiența generală, 9 iunie 2021). Şi […]

„Timpurile dedicate pentru a sta cu Dumnezeu reînsufleţesc credinţa, care ne ajută în concretețea trăirii, iar credinţa, la rândul său, alimentează rugăciunea, fără întrerupere. În această circularitate între credinţă, viaţă şi rugăciune, se menține aprins acel foc al iubirii creştine pe care Dumnezeu o aşteaptă de la noi” (Francisc, Audiența generală, 9 iunie 2021). Şi tocmai grija pastorală a succesorului lui Petru, care susține inițiativele pe care Duhul le trezește, reînnoind primăvara Conciliului al II-lea din Vatican a dus laicatul să ia asupra sa şi conştiinţa propriei responsabilități în rugăciune.

Acesta este spiritul care animă din 2018 mii de persoane care o dată pe an se întâlnesc împreună pentru o zi de rugăciune născută din intuiţia câtorva prietene, unite de dorința de a se ruga împreună, şi se bazează pe pilaștrii tradiţionali ai credinţei creştine: ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, rugăciunea, spovada, Euharistia, postul. Împărtăşirea acestei dorințe pe social network a făcut în aşa fel încât să se descopere ca dorință comună a multor persoane în toată Italia: în acest mod s-a născut experienţa primului capitul general al „mănăstirii wi-fi”. Dacă în primul an a fost suficient spațiul acordat de bazilica „Sfântul Ioan din Lateran”, în al doilea an, dată fiind creșterea numărului de prezențe, ziua s-a desfășurat în bazilica „Sfântul Paul din afara zidurilor”. De anul trecut se desfășoară în bazilica „Sfântul Petru”, singura în măsură să găzduiască un număr aşa de mare de prezențe.

Iubirea faţă de Biserică, dorința de a mări focul rugăciunii şi al comuniunii, stimulează la o întâlnire deschisă tuturor sensibilități diferite ale Bisericii, aşa cum se poate vedea bine din prezența preoţilor prezenți, care provin toţi din diferitele carisme care rodesc în cadrul poporului lui Dumnezeu.

La sfârşitul secolului al XIX-lea, o călugăriță carmelită din claustrare lansa un strigăt care răsună de atunci în urechile multora: „Am găsit locul meu în Biserică, şi acest loc, Dumnezeul meu, mi l-ai dat Tu! În inima Bisericii mama mea, eu voi fi iubirea”. Acea iubire, făcută concretă în rugăciune, a făcut din sfânta Tereza a Pruncului Isus şi a Sfintei Fețe patroana misiunilor. Rugăciunea devine așadar focul de alimentat şi este marea responsabilitate a tuturor celor botezați.

Şi participanții la capitulul general al mănăstirii wi-fi îşi însușesc instrumentele cele mai mari pe care Biserica, „mare școală de rugăciune” (Francisc, 14 aprilie 2021), le-a încredințat fiilor săi.

După ziua despre rugăciune şi cea despre Cuvântul lui Dumnezeu, la 24 septembrie anul acesta, ziua va avea ca temă spovada şi va fi ritmată de diferite cateheze, între care cea a părintelui Maurizio Botta despre păcatul strămoșesc şi cea a lui don Luigi Maria Epicoco despre Spovada: exerciții de realitate, având intermezzo rugăciunea rozariului şi încheiată de adorația euharistică prezidată de monseniorul Pierangelo Pedretti, prelat secretar de la Vicariatul de Roma.

Un „club exclusiv” în care sunt admiși nu numai păcătoșii, această constatare simpatică din care se poate înţelege cum unicul scop este de a împărtăși dorința de a avea tot mai mult spaţii rezervate rugăciunii, nu numai în capitală, ci şi în alte locuri din Italia unde inițiativa este adesea făcută la fel. O gură de aer proaspăt pentru viaţa spirituală a bărbaților şi femeilor care după aceea se pot întoarce revigoraţi în propriile parohii şi în locurile de fraternitate cu entuziasm şi dorință de a arăta tuturor că ne-a fost dat un drum spre paradis şi nu trebuie irosit.

Faptul de a se întâlni, în inima Bisericii mamă, pentru a se ruga cu alți fraţi şi surori devine astfel mărturie prețioasă, pentru momentul în care, întorși la viaţa zilnică, ne putem descoperi fără legături aparente cu persoane care împărtășesc cu noi aceeaşi speranţă a vieţii veșnice. Şi iată că atunci devine clară legătura „wi-fi” inserată în titlul zilei: uneori legătura nu este evidentă, dar a ști că există fraţi şi surori care se roagă pentru noi şi cu noi, chiar la distanță, devine bastion de care nu se poate face abstracţie şi indispensabil pentru a trăi ca „sare a pământului” în societatea actuală.

De Valentina Angelucci

(După L’Osservatore Romano, 20 septembrie 2022)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu