În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Pacea să fie cu voi.
Iubiți fraţi în episcopat,
Dragi preoţi, călugăriţe şi călugări,
Dragi surori, dragi fraţi!
Vă salut cordial pe voi toți, dragi credincioși ai Bisericii greco-catolice ucrainene, care ați venit la mormântul apostolului Petru cu ocazia Anului jubiliar. Îl salut pe Preafericirea Sa Șevciuk, arhiepiscop major de Kiev-Halyč, pe episcopi, preoți, consacrate şi consacraţi și pe toți credincioșii laici.
Pelerinajul vostru este semn al dorinței de a reînnoi credința, de a întări legătura și comuniunea cu episcopul de Roma și de a mărturisi speranța care nu înşeală, pentru că se naște din iubirea lui Cristos care a fost revărsată în inimile noastre de Duhul Sfânt (cf. Rom 5,5). Jubileul ne cheamă să devenim pelerini ai acestei speranțe în toată viața noastră, în pofida adversităților momentului prezent. Călătoria la Roma, cu trecerea prin Porţile Sfinte și opririle la mormintele apostolilor și martirilor, este simbolul acestui drum zilnic, îndreptat spre veșnicie, unde Domnul va șterge orice lacrimă și nu va mai fi moarte, nici plâns, nici ţipăt, nici durere (cf. Ap 21,4).
Mulți dintre voi, pentru a veni aici, ați plecat din ţara voastră frumoasă, bogată în credință creștină, fecundată de mărturia evanghelică a atâtor sfinți şi sfinte și irigat cu sângele multor martiri, care de-a lungul secolelor, cu darul vieții lor, au pecetluit fidelitatea față de apostolul Petru și de succesorii săi.
Credința, preaiubiţilor, este o comoară de împărtășit. Fiecare timp poartă cu sine dificultăți, greutăți și provocări, dar și oportunități pentru a crește în încredere și în abandonare în Dumnezeu.
Credința poporului vostru este acum pusă la grea încercare. Mulți dintre voi, de când a început războiul, cu siguranță s-au întrebat: Doamne, pentru ce toate acestea? Unde ești? Ce trebuie să facem pentru a salva familiile noastre, casele noastre și patria noastră? A crede nu înseamnă a avea deja toate răspunsurile, ci a avea încredere că Dumnezeu este cu noi și ne dăruiește harul său, că El va rosti ultimul cuvânt și viața va învinge împotriva morţii.
Fecioara Maria, atât de îndrăgită de poporul ucrainean, care cu umilul și curajosul său „da” a deschis ușa pentru răscumpărarea lumii, ne asigură că și „da”-ul nostru simplu și sincer poate deveni instrument în mâinile lui Dumnezeu pentru a realiza ceva măreț. Întăriți în credință de Succesorul lui Petru, vă îndemn să o împărtășiți cu cei dragi ai voştri, cu conaţionalii voștri și cu toți cei pe care Domnul vă va face să-i întâlniți. A spune „da” astăzi poate permite să deschidem noi orizonturi de credință, de speranță și de pace, mai ales pentru toți cei care sunt în durere.
Surorilor și fraților, primindu-vă aici, doresc să exprim apropierea mea de martirizata Ucraina, de copii, de tineri, de bătrâni și, în mod deosebit, de familiile care îi jelesc pe cei dragi. Împărtășesc durerea voastră pentru prizonierii și victimele acestui război fără sens. Încredințez Domnului intențiile voastre, trudele și tragediile voastre zilnice și, mai ales, dorințele de pace și de seninătate.
Vă încurajez să mergeți împreună, păstori și credincioși, ținând privirea ațintită spre Isus, mântuirea noastră. Fecioara Maria, care tocmai datorită unirii sale cu pătimirea Fiului său este Maica Speranței, să vă călăuzească și să vă păzească. Vă binecuvântez din inimă pe voi toți, familiile voastre, Biserica voastră și poporul vostru. Vă mulțumesc.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu