Dragi fraţi, dragi surori!

Sunt bucuros să mă pot adresa vouă cu ocazia întâlnirii dedicate centenarului lui Concilium Sinense, primul şi până acum unicul Conciliu al Bisericii catolice chineze, care s-a desfășurat la Shanghai între mai şi iunie 1924, exact în urmă cu o sută de ani.

Titlul întâlnirii voastre este „O sută de ani de la Concilium Sinense, între istorie şi prezent”, şi desigur această aniversare reprezintă pentru atâtea motive o ocazie prețioasă.

1) Acel Conciliu a fost cu adevărat o trecere importantă în parcursul Bisericii catolice în marea ţară care este China. La Shanghai, părinţii reuniţi în Concilium Sinense au trăit o experienţă autentic sinodală şi împreună au luat decizii importante. Duhul Sfânt i-a reunit, a făcut să crească armonia între ei, i-a purtat de-a lungul unor drumuri pe care mulţi dintre ei nu şi le-ar fi imaginat, depășind şi perplexităţile şi rezistențele. Aşa face Duhul Sfânt care conduce Biserica.

Ei proveneau aproape toţi din țări îndepărtate, şi înainte de Conciliu mulţi dintre ei încă nu erau pregătiți să ia în considerare oportunitatea de a încredinţa conducerea diecezelor preoţilor şi episcopilor născuți în China. După aceea, reuniţi în Conciliu, au parcurs un adevărat drum sinodal şi au semnat toţi dispozițiile care deschideau noi drumuri pentru ca Biserica, şi China catolică, să poată avea tot mai mult o faţă chineză. Au recunoscut că acela era pasul de făcut, pentru ca vestea de mântuire a lui Cristos să poată ajunge la fiecare comunitate umană şi la fiecare persoană numai dacă vorbește în limba sa maternă.

Părinţii Conciliului au mers pe urmele marilor misionari, precum părintele Matteo Ricci – Lì Mǎdòu; s-au pus pe brazda deschisă de apostolul Paul, când propovăduia că trebuie să ne facem totul pentru toţi numai să-l vestim şi să-l mărturisim pe Cristos înviat.

2) O contribuție importantă, în promovarea şi în conducere lui Concilium Sinense, a venit de la arhiepiscopul Celso Costantini, primul delegat apostolic în China, care prin decizia Papei Pius al XI-lea a fost şi marele organizator şi preşedintele Conciliului.

Costantini a aplicat la situația concretă o privire cu adevărat misionară. Şi a păstrat ca lucru prețios învăţăturile din Maximum illud, scrisoarea apostolică despre misiuni publicată în 1919 de Papa Benedict al XV-lea. Urmând elanul profetic al acelui document, Costantini repeta pur şi simplu că misiunea Bisericii era aceea de „a evangheliza, nu de a coloniza”. În Conciliul din Shanghai, grație şi operei lui Celso Costantini, comuniunea între Sfântul Scaun şi Biserica existentă în China s-a manifestat în roadele sale fecunde, roade de bine pentru tot poporul chinez.

3. Dar Conciliul din Shanghai nu a folosit numai pentru a face să cadă în uitare orientări greșite care prevalaseră în timpurile precedente.

Nu era vorba de „a schimba strategie”, ci de a urma căile mai conforme cu natura Bisericii şi cu misiunea sa. Încrezându-se numai – numai! – în harul lui Cristos însuși şi în atracția Sa.

Participanții la primul Concilium Sinense au privit la viitor. Şi viitorul lor este prezentul nostru.

Drumul Bisericii de-a lungul istoriei a trecut şi trece pe căi neprevăzute, şi prin timpuri de răbdare şi de încercare. Domnul, în China, a păstrat de-a lungul drumului credinţa poporului lui Dumnezeu. Şi credinţa poporului lui Dumnezeu a fost busola care a indicat calea în tot acest timp, înainte şi după Conciliul din Shanghai, până astăzi.

Catolicii chinezi, în comuniune cu episcopul de Roma, merg în timpul prezent. În contextul în care trăiesc, mărturisesc propria credinţă şi cu faptele de milostivire şi caritate, şi în mărturia lor dau o contribuție reală la armonia convieţuirii sociale, la edificarea casei comune.

Cine îl urmează pe Isus iubește pacea şi se află împreună cu toţi cei care lucrează pentru pace, într-un timp în care vedem acționând forțe inumane care par că vor să accelereze sfârşitul lumii.

4. Participanții la Conciliul din Shanghai au privit la viitor. Şi, la câteva zile după încheierea Conciliului, au mers în pelerinaj la Sanctuarul Stăpânei noastre de la Sheshan, aproape de Shanghai.

Şi noi, ca şi părinţii conciliari din Shanghai, putem privi la viitor. Şi a comemora Conciliul din Shanghai poate sugera şi astăzi întregii Biserici căi noi şi drumuri deschise de întreprins cu îndrăzneală pentru a vesti şi a mărturisi Evanghelia în prezent.

Chiar în aceste zile, în luna mai, dedicată de poporul lui Dumnezeu Fecioarei Maria, atâția fraţi şi surori ai noştri chinezi urcă în pelerinaj la Sanctuarul din Sheshan, pentru a încredinţa rugăciunile lor şi speranțele lor mijlocirii Mamei lui Isus.

Peste câteva zile, la 24 mai, sărbătoarea Mariei Ajutorul creştinilor, Biserica din lumea întreagă se va ruga cu fraţii şi surorile din Biserica existentă în China, aşa cum a fost cerut de Papa Benedict al XVI-lea în Scrisoarea sa către catolicii chinezi.

Şi eu urc în mod ideal pe colina din Sheshan. Şi toţi împreună să încredințăm Sfintei Fecioare Maria, Ajutorul creştinilor, pe fraţii noştri şi surorile noastre în credinţă care sunt în China, tot poporul chinez, şi toată sărmana noastră lume, cerând mijlocirea sa, pentru ca pretutindeni să învingă mereu pacea.

Maria, Ajutorul creştinilor, Stăpâna Noastră din Sheshan, roagă-te pentru noi!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu