Primul cuvânt pe care Domnul ni-l adresează astăzi este: „Fiți tari şi nu vă temeți!” (Is 35,4). Profetul Isaia spune asta tuturor celor care sunt rătăciți cu inima. În acest mod el încurajează poporul său şi, chiar în mijlocul dificultăților şi suferințelor, îl invită să ridice privirea în sus, spre un orizont de speranţă şi de viitor: Dumnezeu vine să ne mântuiască, El va veni şi, în acea zi, „se vor deschide ochii orbilor şi urechile surzilor se vor destupa” (Is 35,5).

Această profeție se realizează în Isus. În relatarea sfântului Marcu sunt scoase în evidență mai ales două lucruri: depărtarea surdomutului şi apropierea lui Isus. Depărtarea surdomutului. Acest om se află într-o zonă geografică pe care, cu limbajul de astăzi, am numi-o „periferie”. Teritoriul Decapole se află dincolo de Iordan, departe de centrul religios care este Ierusalimul. Dar acel om surdomut trăieşte şi un alt tip de depărtare; el este departe de Dumnezeu, este departe de oameni pentru că nu are posibilitatea de a comunica: este surd şi prin urmare nu poate să-i asculte pe ceilalți, este mut şi prin urmare nu poate vorbi cu ceilalți. Acest om este dat afară din lume, este izolat, este prizonier al surzeniei sale şi al muţeniei sale şi, de aceea, nu se poate deschide la ceilalți pentru a comunica.

Așadar putem citi această condiție de surdomut şi într-un alt sens, pentru că ni se poate întâmpla să fim scoşi afară din comuniunea şi din prietenia cu Dumnezeu şi cu fraţii când, mai mult decât urechile şi limba, este blocată inima. Există o surzenie interioară şi o muţenie a inimii care depind de tot ceea ce ne închide în noi înșine, ne închide faţă de Dumnezeu, ne închide faţă de ceilalți: egoismul, indiferența, frica de a risca şi de a intra în joc, resentimentul, ura, şi lista ar putea continua. Toate acestea ne îndepărtează de Dumnezeu, ne îndepărtează de fraţii, precum şi de noi înșine; şi ne îndepărtează de bucuria de a trăi.

La această îndepărtare, fraților şi surorilor, Dumnezeu răspunde cu contrariul, cu apropierea lui Isus. În Fiul său, Dumnezeu vrea să arate înainte de toate asta: că El depășește toate distanțele. Şi de fapt, în textul din Evanghelie îl vedem pe Isus care merge în acele teritorii periferice, ieșind din Iudeea pentru a merge în întâmpinarea păgânilor (cf. Mc 7,31).

Cu apropierea sa, Isus vindecă, vindecă muţenia şi surzenia omului: de fapt, atunci când ne simţim departe, sau alegem să stăm la distanță – la distanță de Dumnezeu, la distanță de fraţi, la distanță de cel care este diferit de noi – atunci ne închidem, ne baricadăm în noi înșine şi ajungem să ne învârtim numai în jurul eu-lui nostru, surzi la Cuvântul lui Dumnezeu şi la strigătul aproapelui şi de aceea incapabili să vorbim cu Dumnezeu şi cu aproapele.

Şi voi, fraților şi surorilor, care locuiţi în această ţară aşa de îndepărtată, poate că aveți imaginaţia că sunteți separaţi, separaţi de Domnul, separaţi de oameni, şi asta nu merge, nu: voi sunteți uniţi, uniţi în Duhul Sfânt, uniţi în Domnul! Şi Domnul spune fiecăruia dintre voi: „Deschide-te!”. Acesta este lucrul cel mai important: să ne deschidem la Dumnezeu, să ne deschidem la fraţi, să ne deschidem la Evanghelie şi a o face să devină busola vieţii noastre.

Şi vouă Domnul vă spune astăzi: „Fii tare şi nu te teme, popor papuaș! Deschide-te! Deschide-te la bucuria Evangheliei, deschide-te la întâlnirea cu Dumnezeu, deschide-te la iubirea fraților”. Fie ca niciunul dintre noi să nu rămână surd şi mut în faţa acestei invitații. Şi pe acest drum să vă însoțească fericitul Giovanni Mazzucconi: printre multele greutăți şi ostilități, el l-a purtat pe Cristos în mijlocul vostru, pentru ca niciunul să nu rămână surd în faţa Mesajului bucuros al mântuirii, şi tuturor să i se poată dezlega limba pentru a cânta iubirea lui Dumnezeu. Aşa să fie, astăzi, şi pentru voi!

***

ANGELUS

La sfârşitul Liturghiei

Iubiți fraţi şi surori,

Înainte de a încheia această celebrare, ne adresăm Fecioarei Maria cu rugăciunea Angelus. Ei îi încredințez drumul Bisericii din Papua Noua Guinee şi din Insulele Solomon. Maria ajutorul creştinilor – Maria Helpim să vă însoțească şi să vă ocrotească mereu: să întărească unirea familiilor, să facă frumoase şi curajoase visele tinerilor, să-i susțină şi să-i mângâie pe bătrâni, să-i întărească pe bolnavi şi pe suferinzi!

Şi din această ţară aşa de binecuvântată de Creator, aş vrea să invoc împreună cu  voi, prin mijlocirea Mariei Preasfinte, darul păcii pentru toate popoarele. Îndeosebi, cer asta pentru această mare regiune a lumii între Asia, Oceania şi Oceanul Pacific. Pace, pace pentru naţiuni precum şi pentru creație. Nu reînarmării şi exploatării casei comune! Da întâlnirii între popoare şi culturi, da armoniei omului cu creaturile!

Maria Helpim, Regina păcii, ajută-ne să convertim la planurile lui Dumnezeu, care sunt planuri de pace şi de dreptate pentru marea familie umană!

În această duminică, în care este sărbătoarea liturgică a Nașterii Mariei, gândul nostru îl îndreptăm spre sanctuarul de la Lourdes, care din păcate a fost lovit de o inundație.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu