Fraţi şi fii preaiubiţi, Să luăm aminte la ce mare demnitate vor fi promovaţi şi înălțați aceşti fraţi ai noştri. Domnul nostru Isus Cristos, trimis de Tatăl ca să răscumpere neamul omenesc, a ales şi a trimis doisprezece apostoli care, plini de puterea Duhului Sfânt, au predicat Evanghelia şi, unind toate popoarele într-o singură turmă […]

Fraţi şi fii preaiubiţi,

Să luăm aminte la ce mare demnitate vor fi promovaţi şi înălțați aceşti fraţi ai noştri. Domnul nostru Isus Cristos, trimis de Tatăl ca să răscumpere neamul omenesc, a ales şi a trimis doisprezece apostoli care, plini de puterea Duhului Sfânt, au predicat Evanghelia şi, unind toate popoarele într-o singură turmă sub un singur Păstor, au învrednicit-o de darul sfinţeniei şi au condus-o la mântuire.

Ca să împlinească acest mandat până la sfârşitul veacurilor, cei doisprezece şi-au ales colaboratori care, primind de la Cristos darul Duhului Sfânt prin impunerea mâinilor, au fost înzestraţi cu plenitudinea sacramentului Preoţiei. Astfel, prin succesiunea neîntreruptă a episcopilor în tradiția vie a Bisericii s-a păstrat această slujire vie, această slujire primară şi lucrarea Mântuitorului continuă şi se dezvoltă până în timpurile noastre. În episcopul înconjurat de preoţii săi este prezent în mijlocul vostru însuşi Domnul nostru Isus Cristos, marele preot în veci.

De fapt, Cristos, prin slujirea episcopului, predică Evanghelia mântuirii şi îi sfințește pe credincioşi, prin sacramentele credinţei. Cristos, în paternitatea episcopului adaugă noi membri trupului său care este Biserica. Cristos, prin înţelepciunea şi prudenţa episcopului, conduce poporul lui Dumnezeu în peregrinarea pe acest pământ spre fericirea cea veşnică.

Primiţi-i, așadar, cu bucurie şi recunoștință pe aceşti fraţi ai noştri, pe care noi episcopii, prin impunerea mâinilor, îi cooptăm astăzi în colegiul episcopal.

Voi însă, aleşi de Domnul, gândiți-vă că aţi fost aleşi dintre oameni şi puşi pentru oameni, aţi fost constituiţi – nu pentru voi, pentru ceilalți – în cele ce sunt ale lui Dumnezeu. „Episcopatul” este, de fapt, numele unei slujiri – nu este adevărat episcopat fără slujire –, nu al unei cinstiri, aşa cum voiau discipolii, unul la dreapta, unul la stânga, pentru că episcopului îi revine mai mult slujirea decât dominarea, conform poruncii Învățătorului: „Cine este mai mare între voi, să fie cel mai mic şi cine este stăpân să fie slujitor” (Lc 22,26). A sluji. Şi cu această slujire voi veți păstra vocația voastră şi veți fi păstori autentici în slujire, nu în onoruri, în putere, în forță. Nu, a sluji, a sluji mereu.

Vestiți Cuvântul în orice ocazie: potrivită şi nepotrivită. Avertizați, mustraţi, îndemnaţi cu toată răbdarea şi învățătura, continuați să studiaţi. Şi prin rugăciune şi oferirea jertfei pentru poporul vostru, luați din plinătatea sfințeniei lui Cristos bogăția multiformă a harului divin. Voi veți fi păzitorii credinţei, ai slujirii, ai carității în Biserică şi pentru aceasta trebuie să fiți aproape. Gândiți-vă că apropierea este urma cea mai tipică a lui Dumnezeu. El însuși spune poporului său în Deuteronom: „Care popor are dumnezeii săi aşa de aproape cum mă ai tu pe mine?” (cf. 4,7). Apropiere, cu două urme care o însoțesc: o apropiere care este compasiune şi duioșie. Vă rog, nu lăsați această apropiere, apropiați-vă mereu de popor, apropiați-vă mereu de Dumnezeu, apropiați-vă de fraţii episcopi, apropiați-vă de preoţi. Acestea sunt cele patru apropieri ale episcopului. Episcopul este un om aproape de Dumnezeu în rugăciune. De atâtea ori vreunul poate spune: „Am atâtea de făcut încât nu pot să mă rog”. Opreşte-te. Când apostolii i-au „inventat” pe diaconi, ce spune Petru? „Şi nouă – episcopii – rugăciunea şi vestirea Cuvântului” (cf. Fap 6,4). Prima îndatorire a episcopului este rugăciunea – nu ca un papagal – rugăciunea cu  inima, rugăciunea. „Nu am timp”. Nu! Elimină celelalte lucruri, dar rugăciunea este prima îndatorire a episcopului. Apropiere de Dumnezeu în rugăciune. Apoi, a doua apropiere, apropierea de ceilalți episcopi. „Nu, pentru că aceia sunt din acel partid, eu sunt din acest partid…”. Fiți episcopi! Vor exista discuții între voi, dar ca fraţi, apropiați. A nu vorbi de rău despre fraţii episcopi, niciodată. Apropiere de episcopi: a doua apropiere, de corpul episcopal. A treia apropiere, apropiere de preoţi. Vă rog, nu uitaţi că preoţii sunt aproapele voștri cei mai apropiați. de câte ori se aud plângeri, că un preot spune: „L-am sunat pe episcop, dar secretara mi-a spus că are agenda plină, că probabil ar putea să mă primească peste treizeci de zile…”. Asta nu merge. Dacă tu afli că te-a sunat un preot, sună-l în aceeaşi zi sau ziua următoare. Şi el va ști cu asta că are un părinte. Apropiere de preoţi, şi dacă nu vin mergi ca să-i vizitezi: aproape. Şi a patra apropiere, apropiere de sfântul popor credincios al lui Dumnezeu. Ceea ce Paul i-a spus lui Timotei: „Aminteşte-ți de mama ta, de bunica ta…” (cf. 2Tim 1,5). Să nu uiți că ai fost „luat din turmă”, nu dintr-o elită care a studiat, are atâtea titluri şi îi revine să fie episcop. Nu, din turmă. Vă rog, nu uitaţi aceste patru apropieri: apropiere de Dumnezeu în rugăciune, apropiere de episcopi în corpul episcopal, apropiere de preoţi şi apropiere de turmă. Domnul să vă facă să creșteți pe acest drum al apropierii, astfel veți imita mai bine pe Domnul, pentru că El a fost mereu aproape şi este mereu aproape de  noi şi cu apropierea sa care este o apropiere compătimitoare şi duioasă ne duce înainte. Şi Sfânta Fecioară Maria să vă păzească.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu