Iubiți fraţi şi surori,

Din mult timp mă gândesc la voi şi în fiecare zi mă rog pentru voi. Dar acum, în ajunul acestui Paşte, care pentru voi este atât de mult de Pătimire şi mai puţin de Înviere, simt nevoia să vă scriu pentru a vă spune că vă port în inimă. Sunt aproape de voi toţi, în diferitele voastre rituri, iubiți credincioşi catolici răspândiți în tot teritoriul Țării Sfinte: îndeosebi de cei care, în aceste momente, îndură mai dureros drama absurdă a războiului, de copii cărora le este negat viitorul, de cei care sunt în plâns şi în durere, de cei care simt angoasă şi rătăcire.

Paștele, inima credinţei noastre, este şi mai semnificativ pentru voi care îl celebrați în locurile în care Domnul a trăit, a murit şi a înviat: nu numai istoria, dar nici geografia mântuirii nu ar exista fără Ţara în care voi locuiţi de secole, unde vreţi să rămâneți şi unde este bine ca să puteți rămâne. Mulţumesc pentru mărturia voastră de credinţă, mulţumesc pentru caritatea care exisă între voi, mulţumesc pentru că știți să sperați împotriva oricărei speranțe.

Doresc ca fiecare dintre voi să simtă afectul meu de părinte, care cunoaște suferinţele voastre şi trudele voastre, îndeosebi cele din aceste ultime luni. Împreună cu afectul meu, fie ca să puteți percepe pe cel al tuturor catolicilor din lume! Domnul Isus, Viaţa noastră, ca Bun Samaritean să verse asupra rănilor de pe trupul vostru şi de pe sufletul vostru uleiul mângâierii şi vinul speranţei.

Gândindu-mă la voi, îmi revine în amintire pelerinajul pe care l-am făcut în mijlocul vostru în urmă cu zece ani; şi îmi însușesc cuvintele pe care sfântul Paul al VI-lea, primul succesor al lui Petru pelerin în Ţara Sfântă, le-a adresat tuturor credincioșilor în urmă cu cincizeci de ani: „Prelungirea stării de tensiune în Orientul Mijlociu, fără ca să fi fost făcuți paşi conclusivi spre pace, constituie un pericol grav şi constant, care amenință nu numai liniştea şi siguranța acelor populaţii – şi pacea lumii întregi – ci şi anumite valori deosebit de îndrăgite, din diferite motive, de mare parte a omenirii” (Exortaţia apostolică Nobis in Animo).

Iubiți fraţi şi surori, comunitatea creştină din Ţara Sfântă n-a fost, de-a lungul secolelor, numai păzitoare a locurilor mântuirii, ci a mărturisit constant, prin propriile suferințe, misterul Pătimirii Domnului. Şi, cu capacitatea sa de a se ridica şi de a merge înainte, a vestit şi continuă să vestească faptul că Răstignitul este Înviat, că s-a arătat cu semnele Pătimirii discipolilor şi s-a înălțat la cer, ducând la Tatăl umanitatea noastră chinuită dar răscumpărată. În aceste timpuri întunecate, în care pare că întunericul din Vinerea Sfântă acoperă ţara voastră şi prea multe părţi ale lumii desfigurate de nebunia inutilă a războiului, care este mereu şi pentru toţi o înfrângere sângeroasă, voi sunteți făclii aprinse în noapte; sunteți semințe de bine într-o ţară sfâșiată de conflicte.

Pentru voi şi cu voi mă rog: „Doamne, tu care eşti pacea noastră” (cf. Ef 2,14-22), tu care i-ai proclamat fericiți pe făcătorii de pace (cf. Mt 5,9), eliberează inima omului de ură, de violență şi de răzbunare. Noi te privim pe tine şi te urmăm pe tine, care ierţi, care eşti blând şi umil cu inima (cf. Mt 11,29). Fă ca nimeni să nu ne fure din inimă speranţa de a ne ridica şi de a învia cu tine, fă ca să nu încetăm să afirmăm demnitatea fiecărui om, fără deosebire de religie, de etnie sau de naționalitate, pornind de la cei mai fragili: de la femei, de la bătrâni, de la cei mici şi de la cei săraci”.

Fraților şi surorilor, vreau să vă spun: nu sunteți singuri şi nu vă vom lăsa singuri, ci vom rămâne solidari cu voi prin rugăciunea şi caritatea activă, sperând să ne putem întoarce în curând la voi ca pelerini, pentru a vă privi în ochi şi a vă îmbrățișa, pentru a frânge pâinea fraternității şi a contempla acele vlăstare de speranţă crescute din semințele voastre, răspândite în durere şi cultivate cu răbdare.

Știu că păstorii voștri, călugării şi călugărițele sunt aproape de voi: le mulţumesc pentru ceea ce au făcut şi continuă să facă. Să crească şi să strălucească, în cuptorul suferinței, aurul unității, şi cu fraţii şi surorile din celelalte confesiuni creştine, cărora doresc să le manifest apropierea mea spirituală şi să exprim încurajarea mea. Pe toţi îi port în rugăciune.

Vă binecuvântez şi invoc asupra voastră ocrotirea Sfintei Fecioare Maria, fiică a țării voastre. Reînnoiesc invitaţia adresată tuturor creştinilor din lume de a face să simțiți sprijinul lor concret şi de a se ruga fără încetare, pentru ca întreaga populaţie din iubita voastră ţară să fie în sfârşit în pace.

Cu fraternitate,

Roma, Sfântul Ioan din Lateran, Săptămâna Sfântă 2024

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu