Iubiți fraţi şi surori, Cu Documentul Final am adunat rodul de ani, cel puţin trei, în care ne-am pus în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu pentru a înţelege mai bine cum să fim Biserică sinodală” – este ascultarea Duhului Sfânt – în acest timp. Referințele biblice care deschid fiecare capitol, dispun mesajul intersectându-l gesturilor şi cuvintelor […]

Iubiți fraţi şi surori,

Cu Documentul Final am adunat rodul de ani, cel puţin trei, în care ne-am pus în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu pentru a înţelege mai bine cum să fim Biserică sinodală” – este ascultarea Duhului Sfânt – în acest timp. Referințele biblice care deschid fiecare capitol, dispun mesajul intersectându-l gesturilor şi cuvintelor Domnului Înviat care ne aminteşte să fim martori ai Evangheliei sale, mai întâi cu viaţa decât cu cuvintele.

Documentul asupra căruia am exprimat votul nostru este un dar triplu.

Mai întâi pentru mine, episcop de Roma. Convocând Biserica lui Dumnezeu în Sinod eram conștient că am nevoie de voi, episcopi şi martori ai drumului sinodal. Mulţumesc!

Şi episcopul de Roma, îmi amintesc asta mie însumi, frecvent, şi vouă, are nevoie să practice ascultarea, ba chiar vrea să practice ascultarea, pentru a putea răspunde la Cuvântul pe care în fiecare zi îl repetă: „Întărește pe fraţii tăi şi pe surorile tale… Paște oile mele”.

Misiunea mea, o știți bine, este să păzesc şi să promovez – aşa cum ne învaţă sfântul Vasile – armonia pe care Duhul continuă să răspândească în Biserica lui Dumnezeu, în relațiile dintre Biserici, în pofida tuturor trudelor, tensiunilor, diviziunilor care marchează drumul său spre manifestarea deplină a Împărăției lui Dumnezeu, pe care viziunea profetului Isaia ne invită să o imaginăm ca un ospăț pregătit de Dumnezeu pentru toate popoarele. Toţi, în speranţa ca să nu lipsească nimeni. Toţi, toţi, toţi! Nimeni în afară, toţi. Şi cuvântul cheie este acesta: armonia. Ceea ce face Duhul, prima manifestare puternică, în dimineața de Rusalii, este să armonizeze toate acele diferenţe, toate acele limbi… Armonie. Este ceea ce Conciliul al II-lea din Vatican învaţă când spune că Biserica este „ca sacrament”: ea este semn şi instrument al așteptării lui Dumnezeu care deja a pregătit masa, şi aşteaptă. Harul său, prin Duhul său, șoptește în inima fiecăruia cuvinte de iubire. Nouă ni s-a dat să amplificăm glasul acestei şoapte, fără a-l împiedica; să deschidem ușile, fără a ridica ziduri. Cât rău fac femeile şi bărbații din Biserică atunci când ridică ziduri, cât rău! Toţi, toţi, toţi! Nu trebuie să ne comportăm ca „împărţitori ai Harului” care îşi apropriază comoara legând mâinile Dumnezeului milostiv. Amintiţi-vă că am început această Adunare sinodală cerând iertare, simțind rușine, recunoscând că toţi suntem niște milostiviți.

Există o poezie de Madeleine Delbrêl, mistica din periferii care îndemna: „Mai ales să nu fii rigid” – rigiditatea este un păcat, este un păcat care uneori intră în clerici, în consacrați, în consacrate –. Vă citesc câteva versuri de Madeleine Delbrêl, care sunt o rugăciune. Ea spune aşa:

Pentru că eu cred că tu poate că ai suficient

despre oameni care, mereu, vorbesc că îți slujesc cu expresie de conducători,

că te cunosc cu aer de profesori,

că ajung la tine cu reguli sportive,

că te iubesc aşa cum se iubește într-o căsătorie îmbătrânită

Fă-ne să trăim viaţa noastră,

nu ca un joc de şah unde totul este calculat,

nu ca o partidă unde totul este dificil,

nu ca o teoremă care să ne rupă capul,

ci ca o sărbătoare fără sfârşit unde întâlnirea ta se reînnoieşte,

ca un bal,

ca un dans,

între brațele harului tău,

în muzica ce umple universul de iubire.

Aceste versuri pot să devină muzica de fundal cu care să primim Documentul Final. Şi acum, în lumina a ceea ce a reieșit din drumul sinodal, există şi vor exista decizii de luat.

În acest timp de războaie trebuie să fim martori de pace, învățând să dăm formă reală şi convivialităţii diferențelor.

Pentru acest motiv nu intenționez să public o „exortație apostolică”, este suficient ceea ce am aprobat. În Document există deja indicații foarte concrete care pot fi călăuză pentru misiunea Bisericilor, în diferitele continente, în diferitele contexte: pentru aceasta îl pun imediat la dispoziția tuturor, pentru aceasta am spus ca să fie publicat. Astfel, vreau să recunosc valoarea drumului sinodal parcurs, pe care prin intermediul acestui Document îl încredinţez sfântului popor credincios al lui Dumnezeu.

Cu privire la unele aspecte ale vieţii Bisericii semnalate în Document, precum şi cu privire la temele încredințate celor zece „Grupuri de Studiu”, care trebuie să lucreze cu liberate, pentru a-mi oferi propuneri, este nevoie de timp, pentru a ajunge la înțelegeri care implică toată Biserica. Așadar, eu voi continua să-i ascult pe episcopi şi Bisericile încredințate lor.

Acesta nu este modul clasic de a amâna deciziile la infinit. Este ceea ce corespunde stilului sinodal cu care şi slujirea petrină trebuie exercitată: a asculta, a convoca, a discerne, a decide şi a evalua. Şi în aceşti paşi sunt necesare pauzele, tăcerile, rugăciunea. Este un stil pe care-l învățăm împreună, puţin câte puţin. Duhul Sfânt ne cheamă şi ne susține în această învățare, pe care trebuie să o înţelegem ca proces de convertire.

Secretariatul General al Sinodului şi toate Dicasterele din Curie mă vor ajuta în această misiune.

Documentul este un dar oferit întregului popor credincios al lui Dumnezeu, în varietatea exprimărilor sale. Este clar că nu toţi vor începe să-l citească: mai degrabă veți fi voi, împreună cu atâția alţii, să faceţi accesibil în Bisericile locale ceea ce el conține. Textul, fără mărturia experienţei făcute, ar pierde mult din valoarea sa.

Iubiți fraţi şi surori, ceea ce am trăit este un dar pe care nu-l putem ține pentru noi înșine. Elanul care vine din această experienţă, pentru care Documentul este o reflexie, ne dă curajul de a mărturisi că este posibil să mergem împreună în diversitate, fără a ne condamna unul pe altul.

Venim din toate părțile lumii, marcate de violență, de sărăcie, de indiferență. Împreună, cu speranţa care nu înșeală, uniţi în iubirea lui Dumnezeu revărsată în inimile noastre, putem nu numai să visăm pacea, ci să ne angajăm cu toate forţele noastre pentru ca, eventual fără a vorbi mult de sinodalitate, pacea să se realizeze prin procese de ascultare, dialog şi reconciliere. Biserica sinodală pentru misiune, acum, are nevoie ca toate cuvintele împărtășite să fie însoțite de fapte. Şi acesta este drumul.

Toate acestea sunt dar al Duhului Sfânt: El este cel care face armonie, El este armonia. Sfântul Vasile are o teologie foarte frumoasă despre asta: dacă puteți, citiți tratatul sfântului Vasile despre Duhul Sfânt. El este armonia. Fraților şi surorilor, fie ca armonia să continue şi când ieşim din această aulă şi Suflul Celui Înviat să ne ajute să împărtășim darurile primite.

Şi amintiţi-vă – sunt tot cuvinte ale lui Madeleine Delbrêl – că „există locuri în care suflă Duhul, dar există un Duh care suflă în toate locurile”.

Aş vrea să vă mulţumesc vouă tuturor şi ne mulțumim reciproc. Îi mulţumesc cardinalului Grech şi cardinalului Hollerich pentru munca pe care au făcut-o, celor doi secretari, Nathalie şi San Martín – aţi făcut bine! –, părintelui Batocchio şi părintelui Costa care ne-au ajuta mult! Salut pe toţi aceştia care au lucrat în spatele cortinei şi fără ei n-am fi putut să facem toate acestea. Multe mulțumiri! Domnul să vă binecuvânteze! Să ne rugăm unul pentru altul. Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu