Iubiți frați și surori, bună ziua!

În Evanghelia din această duminică (In 15,9-17) Isus, după ce s-a asemănat pe Sine însuși cu vița şi pe noi cu mlădiţele, explică rodul pe care-l aduc cei care rămân uniţi cu El: acest rod este iubirea. Reia iarăși verbul-cheie: a rămâne. Ne invită să rămânem în iubirea sa pentru ca bucuria sa să fie în noi şi bucuria noastră să fie deplină (v. 9-11). A rămâne în iubirea lui Isus.

Ne întrebăm: care este această iubire în care Isus ne spune să rămânem pentru a avea bucuria sa? Care este această iubire? Este iubirea care îşi are originea în Tatăl, pentru că „Dumnezeu este iubire” (1In 4,8). Această iubire a lui Dumnezeu, a Tatălui, ca un fluviu curge în Fiul Isus şi prin intermediul Lui ajunge la noi creaturile sale. De fapt, El spune: „Aşa cum Tatăl m-a iubit pe mine, aşa v-am iubit şi eu pe voi” (In 15,9). Iubirea pe care Isus ne-o dăruiește este aceeaşi cu care Tatăl îl iubește pe El: iubire curată, necondiționată, iubire gratuită. Nu se poate cumpăra, este gratuită. Dăruindu-ne-o nouă, Isus ne tratează ca prieteni – cu această iubire –, făcându-ne să-l cunoaștem pe Tatăl, şi ne implică în însăși misiunea sa pentru viaţa lumii.

Şi după aceea, putem să ne punem întrebarea, cum se poate rămâne în această iubire? Spune Isus: „Dacă păziţi poruncile mele, rămâneţi în iubirea mea” (v. 10). Isus a rezumat poruncile sale într-una singură, aceasta: „Să vă iubiți unii pe alţii aşa cum v-am iubit eu” (v. 12). A iubi aşa cum iubește Isus înseamnă a ne pune în slujire, în slujirea fraților, aşa cum a făcut El spălând picioarele discipolilor. Înseamnă a ieşi din noi înșine, a ne dezlipi de propriile siguranțe umane, de comodităţile lumești, pentru a ne deschide faţă de alţii, în special faţă de cel care are mai multă nevoie. Înseamnă a ne pune la dispoziție, cu ceea ce suntem şi ceea ce avem. Asta înseamnă a iubi nu prin cuvinte ci prin fapte.

A iubit aşa cum a iubit Cristos înseamnă a spune nu altor „iubiri” pe care lumea ni le propune: iubire faţă de bani – cel care iubește banii nu iubește aşa cum iubește Isus –, iubire faţă de succes, vanitate, faţă de putere… Aceste străzi înșelătoare de „iubire” ne îndepărtează de iubirea Domnului şi ne fac să devenim tot mai egoiști, narcisişti, prepotenţi. Şi prepotența conduce la o degenerare a iubirii, la abuzarea celorlalți, la a face să sufere persoana iubită. Mă gândesc la iubirea bolnavă care se transformă în violență – şi câte femei sunt victime ale violențelor actualmente. Aceasta nu este iubire. A iubi aşa cum ne iubește Domnul înseamnă a aprecia persoana care este lângă noi, a respecta libertatea sa, a o iubi aşa cum este, nu cum vrem noi ca ea să fie; aşa cum este, gratuit. În definitiv, Isus ne cere să rămânem în iubirea sa, să locuim în iubirea sa, nu în ideile noastre, nu în cultul adus nouă înșine. Cel care locuieşte în cultul adus sieși, locuieşte în oglindă: mereu să se privească. Ne cere să ieşim din pretenția de a-i controla şi a-i gestiona pe ceilalți. A nu-i controla, a-i sluji. A deschide inima faţă de alţii, aceasta este iubire, şi a ne dărui celorlalți.

Iubiți fraţi şi surori, unde conduce această rămânere în iubirea Domnului? Unde ne conduce? Ne-a spus Isus: „Pentru ca bucuria mea să fie în voi şi bucuria voastră să fie deplină” (v. 11). Şi bucuria pe care Domnul o posedă, pentru că este comuniune totală cu Tatăl. Vrea ca să fie şi în noi fiind uniţi cu El. Bucuria de a ne ști iubiți de Dumnezeu în pofida infidelităţilor noastre ne face să înfruntăm cu credinţă încercările vieţii, ne face să străbatem crizele pentru a ieşi din ele mai buni. În trăirea acestei bucurii constă faptul de a fi adevăraţi martori, pentru că bucuria este semnul distinctiv al adevăratului creştin. Adevăratul creştin nu este trist, are mereu acea bucurie înăuntru, chiar şi în momentele urâte.

Să ne ajute Fecioara Maria să rămânem în iubirea lui Isus şi să creștem în iubirea faţă de toţi, mărturisind bucuria Domnului înviat.

_______________

După Regina Caeli

Iubiţi fraţi şi surori!

Urmăresc cu preocupare deosebită evenimentele care se petrec la Ierusalim. Mă rog pentru ca el să fie loc de întâlnire şi nu de ciocniri violente, loc de rugăciune şi de pace. Îi invit pe toţi să caute soluții împărtășite pentru ca identitatea multireligioasă şi multiculturală a Cetății Sfinte să fie respectată şi să poată prevala fraternitatea. Violenţa generează numai violență. Gata cu ciocnirile.

Şi să ne rugăm şi pentru victimele atentatului terorist petrecut ieri la Kabul: o acțiune inumană care a lovit atâtea fetițe în timp ce ieșeau de la școală. Să ne rugăm pentru fiecare dintre ele şi pentru familiile lor. Şi Dumnezeu să dăruiască pace Afganistanului.

În afară de asta, vreau să exprim preocuparea mea pentru tensiunile şi ciocnirile violente din Columbia, care au provocat morți şi răniți. Sunt mulţi columbieni aici, ne rugăm pentru patria voastră.

Astăzi, la Agrigento, a fost beatificat Rosario Angelo Livatino, martir al dreptății şi al credinţei. În slujirea sa adusă colectivității ca judecător foarte corect, care nu s-a lăsat corupt niciodată, s-a străduit să judece nu pentru a condamna ci pentru a răscumpăra. Munca sa o punea mereu „sub tutela lui Dumnezeu”; pentru aceasta a devenit martor al Evangheliei până la moartea eroică. Exemplul său să fie pentru toţi, în special pentru magistraţi, stimulent de a fi apărători leali ai legalității şi ai libertății. Aplauze pentru noul fericit!

Vă salut din inimă pe voi toţi, romani şi pelerini. Mulţumesc pentru prezența voastră! Îndeosebi salut persoanele bolnave de fibromialgie: le exprim apropierea mea şi doresc să crească atenţia faţă de această patologie uneori neglijată.

Şi nu pot să nu amintesc mamele! În această duminică, în numeroase țări se celebrează sărbătoarea mamei. Să salutăm toate mamele din lume, şi pe acelea care nu mai sunt. Aplauze pentru mame!

Urez tuturor o duminică frumoasă. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu