Iubiți frați și surori, bună ziua! Evanghelia de la liturgia de astăzi ne vorbește despre legătura care există între Domnul şi fiecare dintre noi (cf. In 10,27-30). Pentru a face asta, Isus foloseşte o imagine duioasă, o imagine frumoasă, aceea a păstorului care stă cu oile. Şi o explică folosind trei verbe: „Oile mele – […]

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Evanghelia de la liturgia de astăzi ne vorbește despre legătura care există între Domnul şi fiecare dintre noi (cf. In 10,27-30). Pentru a face asta, Isus foloseşte o imagine duioasă, o imagine frumoasă, aceea a păstorului care stă cu oile. Şi o explică folosind trei verbe: „Oile mele – spune Isus – ascultă glasul meu, eu le cunosc şi ele mă urmează” (v. 27). Trei verbe: a asculta, a cunoaște, a urma. Să vedem aceste trei verbe.

Înainte de toate oile ascultă glasul păstorului. Inițiativa vine mereu de la Domnul; totul pornește de la harul său: El este cel care ne cheamă la comuniunea cu El. Dar această comuniune se naște dacă noi ne deschidem la ascultare; dacă rămânem surzi nu ne poate da această comuniune. A ne deschide la ascultare pentru că a asculta înseamnă disponibilitate, înseamnă docilitate, înseamnă timp dedicat dialogului. Astăzi suntem copleșiți de cuvinte şi de graba de a trebui mereu să spunem şi să facem ceva, ba chiar de câte ori două persoane vorbesc şi una nu aşteaptă ca persoana cealaltă să termine gândirea, o întrerupe la jumătatea drumului, răspunde… Dar dacă n-o lasă să vorbească, nu există ascultare. Acesta este un rău al timpului nostru. Astăzi suntem copleșiți de cuvinte, de graba de a trebui mereu să spunem ceva, ne este frică de tăcere. Câtă trudă se face pentru a ne asculta! Pentru a ne asculta până la capăt, pentru a lăsa ca şi celălalt să se exprime, pentru a ne asculta în familie, pentru a ne asculta la școală, pentru a ne asculta la locul de muncă, şi chiar şi în Biserică! Dar pentru Domnul trebuie înainte de toate să ascultăm. El este Cuvântul Tatălui şi creștinul este fiu al ascultării, chemat să trăiască având Cuvântul lui Dumnezeu la îndemână. Să ne întrebăm astăzi dacă suntem fii ai ascultării, dacă găsim timp pentru Cuvântul lui Dumnezeu, dacă dăm spațiu şi atenţie fraților şi surorilor. Dacă ştim să ascultăm până când celălalt se poate exprima până la capăt, fără a întrerupe discursul său. Cine îi ascultă pe ceilalți, ştie să-l asculte şi pe Domnul, şi viceversa. Şi experimentează un lucru foarte frumos, şi anume că Domnul însuși ascultă: ne ascultă atunci când îl rugăm, când ne destăinuim Lui, când îl invocăm.

A-l asculta pe Isus devine astfel calea pentru a descoperi că El ne cunoaște. Iată al doilea verb, care se referă la bunul păstor: El cunoaște oile sale. Dar asta nu înseamnă numai că ştie multe lucruri despre noi: a cunoaște în sens biblic înseamnă şi a iubi. Înseamnă că Domnul, în timp ce „ne citește înăuntru”, ne iubește, nu ne condamnă. Dacă îl ascultăm, descoperim asta, că Domnul ne iubește. Calea pentru a descoperi iubirea Domnului este de a-l asculta. Atunci raportul cu El nu va mai fi impersonal, rece sau de faţadă. Isus caută o prietenie caldă, o confidență, o intimitate. Vrea să ne dăruiască o cunoaștere nouă şi minunată: aceea de a ști că suntem iubiți mereu de El şi prin urmare a ști că nu suntem niciodată lăsați de izbelişte. Stând cu bunul păstor se trăieşte experienţa despre care vorbește Psalmul: „Chiar dacă ar fi să umblu pe calea întunecată a morții, nu mă tem de niciun rău, pentru că tu eşti cu mine” (Ps 23,4). Mai ales în suferințe, în trude, în crizele care sunt întunericul: El ne susține străbătându-le cu noi. Şi astfel, chiar în situațiile dificile, putem descoperi că suntem cunoscuți şi iubiți de Domnul. Așadar să ne întrebăm: eu mă las cunoscut de Domnul? Îi fac spațiu în viaţa mea, îi duc ceea ce trăiesc? Şi, după atâtea ori în care am experimentat apropierea sa, compasiunea sa, duioșia sa, ce ideea am eu despre Domnul? Domnul este aproape, Domnul este bun păstor.

În sfârşit, al treilea verb: oile care ascultă şi se descoperă cunoscute urmează: ascultă, se simt cunoscute de Domnul şi îl urmează pe Domnul, care este păstorul lor. Şi cel care-l urmează pe Cristos, ce face? Merge acolo unde merge El, pe acelaşi drum, în aceeaşi direcție. Merge să-l caute pe cel care s-a pierdut (cf. Lc 15,4), se interesează de cel care este departe, ia în considerare situația celui care suferă, ştie să plângă cu cel care plânge, întinde mâna către aproapele, îl ia pe umeri. Şi eu? Mă las numai iubit de Isus şi de la a ne lăsa iubiți trec la a-l iubi, la a-l imita? Sfânta Fecioară să ne ajute să-l ascultăm pe Cristos ca să-l cunoaștem tot mai mult şi a-l urma pe calea slujirii. A asculta, a-l cunoaște şi a-l urma.

_______________

După Regina Caeli

Iubiţi fraţi şi surori!

Ieri la San Ramón (Peru) a fost beatificată María Agostina Rivas López, numită Aguchita, călugăriță din Congregația Stăpânei Noastre a Carității Bunului Păstor, ucisă din ură faţă de credinţă în 1990. Această misionară eroică, deşi știa că îşi riscă viaţa, a rămas mereu aproape de săraci, în special de femeile indigene şi de la ţară, mărturisind Evanghelia dreptății şi a păcii. Exemplul său să poată trezi în toţi dorința de a-l sluji pe Cristos cu fidelitate şi curaj. Aplauze pentru noua fericită.

Astăzi se celebrează Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii care are ca temă „Chemaţi să edificăm familia umană”. În fiecare continent, comunitățile creştine invocă de la Domnul darul vocațiilor la preoție, la viaţa consacrată, la alegerea misionară şi la căsătorie. Aceasta este ziua în care să ne simţim toţi, fiind botezați, chemaţi să-l urmăm pe Isus, să-i spune da, să-l imităm pentru a descoperi bucuria de a da viaţa, de a sluji cu bucurie şi elan Evanghelia. În acest context, doresc să formulez urările mele noilor preoţi din dieceza de Roma, care au fost hirotoniţi astăzi în Bazilica „Sfântul Ioan din Lateran”.

Chiar la această oră atâția credincioşi se adună în jurul veneratei Imagini a Mariei în Sanctuarul din Pompei, pentru a-i adresa Rugăciunea izvorâtă din inima fericitului Bartolo Longo. Îngenuncheat spiritual în faţa Fecioarei, îi încredințez dorința arzătoare de pace a atâtor populaţii care în diferite părţi ale lumii îndură nenorocirea nesăbuită a războiului. Sfintei Fecioare îi prezint îndeosebi suferinţele şi lacrimile poporului ucrainean. În faţa nebuniei războiului, să continuăm, vă rog, să ne rugăm în fiecare zi Rozariul pentru pace. Şi să ne rugăm pentru responsabilii națiunilor, pentru ca să nu piardă „percepția oamenilor”, care vor pacea şi știu bine că armele nu o aduc, niciodată.

Să ne rugăm şi pentru victimele exploziei care a avut loc într-un mare hotel din capitala Cubei, Havana. Cristos Înviat să le conducă la casa Tatălui şi să dăruiască întărire rudelor.

Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din Italia şi din atâtea țări. Îndeosebi, salut credincioşii din Statele Unite ale Americii, din Polonia şi din dieceza de Nantes (Franţa). Salut Familia Pasionistă, care celebrează jubileul celui de-al treilea centenar al întemeierii; pe bolnavii de fibromialgie, care exprim dorința să primească asistența necesară; precum şi credincioşii din Napoli, Pomigliano d’Arco, Reggio Calabria şi Foggia, tinerii de la Mir din Zogno (Bergamo) şi cei din San Ferdinando din Roma. Un salut special grupului de refugiaţi ucraineni şi familiilor care îi găzduiesc la Macchie lângă Perugia. Salut şi responsabilii Comunităţii „Sfântul Egidiu” din America Latină.

Astăzi, în multe țări, se celebrează Sărbătoarea mamei. Amintim cu afect mamele noastre – aplauze pentru mame – şi acelea care nu mai sunt cu noi aici pe pământ, dar trăiesc în inimile noastre. Pentru toate mamele este rugăciunea noastră, afectul nostru, urarea noastră.

Duminică frumoasă vouă tuturor! Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu