„Pacea se va obține în ziua în care vor putea să-şi vorbească, atât ei doi cât şi alţii”. Papa priveşte la drama care de peste un an se consumă în Ucraina şi, într-un interviu la Telemundo realizat la 25 mai, indică ceea ce ar putea să fie o soluție la conflict: dialogul. Colocviul cu jurnalistul Julio Vaqueiro s-a desfășurat într-o cameră din Institutul Augustinianum din Roma, înainte de întâlnirea cu Scholas Occurrentes. Papa abordează temele avortului şi celibatului, a sănătății sale, a migranţilor care părăsesc propria ţară „din necesitate”, a rugăciunii credincioșilor care este ca un „coif”.

O întrebare se referă la întâlnirea recentă cu preşedintele ucrainean, Volodymyr Zelensky, care la mass-media a spus că nu are nevoie de intermediari. „Nu acesta era tonul conversaţiei”, clarifică papa Francisc, subliniind că Zelensky i-a „cerut o favoare foarte mare” şi anume „să mă îngrijesc de copiii care au fost duși în Rusia”. „Nu visează atât medierile, pentru că în realitate blocul Ucrainei este foarte puternic. Toată Europa, Statele Unite. Așadar au o forță chiar foarte mare”. Ceea ce liderului de la Kiev „îi provoacă multă durere” şi cu privire la care cere colaborare este „să se încerce readucerea copiilor în Ucraina”. „Pentru a se obține pacea, credeţi că Rusia ar trebui să restituie teritoriile?”, întreabă intervievatorul. „Este o problemă politică”, răspunde papa.

O „problemă serioasă” pentru el este şi problema migratoare pentru care reafirmă necesitatea de strategii de dezvoltare în țările din care fug oamenii. Africa, in primis: „Este sclavă a unui inconștient colectiv, conform căruia Africa trebuie exploatată”, afirmă pontiful. „În schimb ajutoarele ar trebui să folosească pentru a o ridica şi a o face independentă”. Gândul se îndreaptă spre Sudanul de Sud, vizitat în februarie, şi spre „poporul minunat care se reînarmează de puţin timp”. „Puterile străine au pus imediat acolo industriile lor, nu pentru a face să crească ţara, ci pentru a lua de acolo”, denunţă papa Francisc.

Apoi citează cartea Fratellino (Frățiorul), pe care a dăruit-o recent episcopilor din CEI. Relatează viaţa unui tânăr plecat din Guineea pentru a-şi căuta fratele şi are nevoie de trei ani pentru a ajunge în Spania, îndurând sclavie, detenție, torturi. „Citiți-o, veți vedea drama unui migrant pe coastele Libiei”.

În interviu se face aluzie la problemele avortului şi celibatului. Cu privire la prima, papa citează studiile de embriologie conform cărora, deja la o lună după concepere, cea din sânul matern „este o ființă vie”. Apoi întrebarea: „Este permis a asuma un călău pentru a rezolva o problemă?”. Cu privire la celibat şi la presupusa legătură cu abuzurile din Biserică, răspunde prezentând date statistice: „32%, în alte țări 36 % din abuzuri au loc în familie, unchi, bunic şi toţi cei căsătoriți, sau cu vecinii. După care, în locurile de sport, după care, în școli…”.

Nu lipsește referința la sănătatea sa: „Înainte nu puteam să merg. Acum pot să merg din nou”, zâmbește el. Cu seninătate, papa aminteşte şi internarea de la sfârşitul lui martie la Policlinica Gemelli pentru o bronşită infecţioasă: „A fost cu adevărat un lucru neașteptat. Dar l-am luat din timp, mi-au spus ei, dacă am fi așteptat câteva ore în plus ar fi fost mai grav. Dar în patru zile eram afară”.

Apoi explică motivul pentru care încheie fiecare discurs cu cererea de rugăciuni: „Persoanele nu-şi dau seama de puterea pe care o au în rugăciunea pentru păstorii lor”, spune el. „Orice păstor, fie el un paroh, un episcop, este ca şi cum ar fi apărat, de un coif, cu o armură, cu rugăciunea credincioșilor”.

În sfârşit un excursus al reformelor duse înainte în aceşti zece ani de pontificat: „Sistemul economic, noile legi ale statului Vatican, pastoraţia Serviciului Vatican”. În schimb pentru viitor simte că mai trebuie să facă „tot”: „Treptat ce mergi înainte îți dai seama că îți lipsește tot”. Un obiectiv este desigur „de-clericalizarea”: „Clericalismul este o pervertire… Dacă eşti un clericalist, nu eşti păstor. Le spun mereu episcopilor, preoţilor şi mie însumi să fim păstori”.

De Salvatore Cernuzio

(După L’Osservatore Romano, 26 mai 2023)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu