Iubiți fraţi şi surori, bună ziua şi bine aţi venit! Isten hozott! 

Vă salut pe voi toţi, care aţi venit ca să confirmaţi legătura voastră cu Succesorul lui Petru şi să faceţi mărturisirea voastră de credinţă, în acest timp pascal în care Domnul Înviat ne luminează şi ne dăruiește speranţa care nu dezamăgește. Îl salut pe cardinalul Péter Erdö, primat de Ungaria. Îl salut pe preşedintele Conferinței Episcopale Ungare, mons. András Veres, pe toţi episcopii prezenți, pe preoţi, pe consacrați, pe credincioşii laici. Salut autoritățile civile, îndeosebi sunt bucuros să-i spun bun-venit noului preşedinte al Ungariei, domnul Tamás Sulyok.

Pelerinajul vostru are loc la un an după călătoria mea apostolică în Ungaria, pe care o port în inimă cu atâta recunoștință. Pentru aceasta îmi place să o comemorez astăzi, amintind că am venit în mijlocul vostru ca pelerin, ca frate şi ca prieten.

La Budapesta, oraș frumos cu poduri şi cu sfinţi, am fost pelerin pentru a mă ruga împreună cu voi. A mă ruga pentru Europa, pentru „dorința de a construi pacea, de a da tinerelor generații un viitor de speranţă, nu de război; un viitor plin de leagăne, nu de morminte; o lume de fraţi, nu de ziduri” (Regina Caeli, 30 aprilie 2023). M-am rugat pentru iubita voastră națiune, care de un mileniu locuieşte în acel ținut şi îl fecundează cu Evanghelia lui Cristos. În rugăciune să puteți regăsi mereu forţa, determinarea pentru a urma, şi în contextul istoric actual, exemplul sfinților şi fericiților răsăriţi din poporul vostru.

Cel Înviat, apărând în mijlocul discipolilor săi, le-a dăruit pacea. Să nu uităm, fraților şi surorilor, că realizarea acestui mare dar începe în inima fiecăruia dintre noi; începe în faţa ușii de la casa mea atunci când, înainte de a ieşi, decid dacă vreau să trăiesc ziua aceea ca un bărbat sau o femeie de pace, adică să trăiesc în pace cu ceilalți. Pacea se naște când decid să iert, chiar dacă este dificil, şi asta umple de bucurie inima. Din nou încredințez Biserica din ţara voastră mijlocirii lui Magna Domina Hungarorum, a sfântului Ștefan, a sfântului Ladislau, a sfintei Elisabeta, a sfântului Emeric şi a tuturor sfinților şi fericiților: fie ca ea să se întărească în ardoarea mărturiei şi în bucuria vestirii.

În afară de a fi pelerin, am voit să vin în mijlocul vostru ca frate. În special în întâlnirea cu voi, iubiți episcopi, iubiți preoţi, călugăriţe şi călugări. V-am încurajat să asumaţi ca atitudine şi stil de viaţă „stilul lui Dumnezeu”, care este făcut din duioșie, apropiere şi compasiune. Să nu uităm asta: stilul lui Dumnezeu este duioșie, apropiere şi compasiune. În asta vă ajută exemplele recente din timpul persecuției, ca acela al fericitului Vilmos Apor, care prin apropierea sa şi apărarea femeilor refugiate a trebuit să plătească asta cu viața. Sau cel al lui Zoltán Meszlényi, care a împlinit cu atâta dăruire slujirea sa până în ultimul moment al vieţii. Şi cum să nu-l amintim pe tânărul preot János Brenner? Determinat de duioșie şi de zelul pastoral, a mers să întărească un presupus bolnav ducându-i Împărtășania, fără a bănui că era o capcană şi că va fi ucis în mod barbar. Sau şi Sára Salkaházi, care în timpul deportării naziste a evreilor a avut compasiune de victime, aşa încât a îndurat martiriul sub Podul Libertății la Pesta. Aceste exemple să vă determine să aveți aceleaşi atitudini faţă de cei care sunt încredințați îngrijirilor voastre.

Şi apoi am voit să stau împreună cu voi ca un prieten. Îndeosebi, amintesc cu atâta bucurie întâlnirea cu voi, dragi tineri. Vreau să vă încurajez iarăși să mergeți în dialog cu generațiile care v-au precedat. Vorbind cu bunicii, cu bătrânii din poporul vostru; căutând rădăcinile, pentru că astfel veți pune baze solide pentru viitor. Păzind rădăcinile veți putea privi înainte cu încredere, întărindu-vă în valorile care dau viaţă: familia, unitatea, pacea. Îmi place acel proverb al vostru foarte evanghelic: „Mai bine este a da decât a primi” – Jobb adni mind kapni. Este chiar aşa: dăruindu-se unul se regăseşte şi viaţa sa nu rămâne goală.

Ca prieten am întâlnit şi persoane aflate în condiții de suferinţă: refugiaţi, săraci, marginalizați. Vă mulţumesc pentru că aveți inima deschisă faţă de refugiații ucraineni care au părăsit ţara lor din cauza războiului. Şi apreciez şi eforturile voastre de a integra pe cei care trăiesc în periferiile societății.

Iubiți fraţi şi surori, mulţumesc pentru apropierea voastră şi pentru afectul vostru! Să mergem împreună pe calea Domnului ca bărbați şi femei „pascali” şi să-l recunoaștem la frângerea pâinii, la masa euharistică şi la cea a celor înfometați; în Cuvântul său şi în întâlnirea cu ceilalți. Mulţumesc pentru fidelitatea voastră faţă de Cristos, manifestată în mărturia credinţei şi în ecumenismul trăit, în raporturile cu vecinii voștri, în caritatea primitoare şi a celui care este diferit, prin respectarea fiecărei vieţi umane şi prin grija responsabilă faţă de ambient.

Vă binecuvântez din inimă şi Sfânta Fecioară Maria să vă păzească. Isten áld meg a magyart! – Dumnezeu să-i binecuvânteze pe maghiari! Şi vă rog, continuați să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu